ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4435/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 521 din 30 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.R., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cosor – corp delict care a servit la comiterea infracțiunii. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Brăila suma de 3.271.627 lei, reprezentând ½ din despăgubirile civile, cheltuieli efectuate de această unitate sanitară cu spitalizarea părții civile A.O. A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.O., suma de 2.000 RON, cu titlu de daune morale, iar către stat 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă A.O.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține următoarea situație de fapt. Inculpatul S.R., având informații că din gospodărie îi lipsesc mai multe bunuri și că autorii acestor sustrageri sunt partea vătămată A.O. împreună cu fiul său, în seara zilei de 07 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,00, având asupra sa o lanternă și un cosor cu mâner metalic, a pătruns fără drept în domiciliul acesteia care se afla împreună cu numita B.A., și fără a purta vreo discuție, a lovit-o cu pumnii, picioarele, cu acel cosor metalic în toate zonele corporale, la nimereală, cap, față, torace, mâini și picioare, astfel că în urma leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 40-45 zile îngrijiri medicale, iar acestea au fost de natură să-i pună viața în primejdie.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, constând în aceea că, în seara zilei de 07 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns fără drept și înarmat cu un cosor metalic în locuința părții vătămate, aplicându-i cu acesta și cu picioarele multiple lovituri în aproape toate zonele corpului, producându-i leziuni corporale exterioare - echimoze, tumefieri ale mâinilor și picioarelor, fracturarea a 8 coaste, precum și hemopleumotorax drept, etc. de natură a-i pune viața în primejdie, s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Reținând că inculpatul a comis infracțiunile pe fondul unei provocări determinate de conduita părții vătămate, care intra în domiciliul său și îi sustrăgea bunuri, cum și faptul că este infractor primar și a recunoscut comiterea faptelor, s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen. Prin urmare, inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor și de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, pedepse care au fost contopite, întrucât faptele au fost săvârșite în concurs real. La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluționată în raport de actele și lucrările de la dosar, de cererile de constituire a părților vătămate ca parți civilă, vizând pretențiile acestora, cum și de reținerea stării de provocare, fiind deci obligat inculpatul la despăgubiri civile în limita sumelor menționate mai sus și justificate cu actele și dovezile de la dosar. Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a invocat două motive, unul privind greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la onor, iar cel de-al doilea, ca motiv subsidiar, greșita individualizare a pedepsei ca fiind mare, în raport de aplicarea stării de provocare, a circumstanțelor atenuante personale, cum și a faptului că nu s-a dat eficiența cuvenită acestora.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege, prin eficiența sporită ce trebuie acordată prevederilor art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. Curtea de Apel Galați, secția penală, a examinat apelul declarat în raport de cele două critici invocate și arătate, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 75/ A din 20 martie 2006, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În considerentele deciziei s-a arătat că nu sunt temeiuri în raport de materialul probator de la dosar care să ducă la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor, în infracțiunea de vătămare corporală, avându-se în vedere modul în care a acționat inculpatul, organele corporale vizate, consecințele activității sale, elemente de natură ce duc în mod inevitabil la concluzia că intenția sa a fost aceea de a suprima viața victimei, astfel încât acționând de modul arătat, chiar dacă nu a dorit moartea, a accepta-o, și numai intervenția organelor medicale de specialitate au făcut ca viața victimei să fie salvată. Neîntemeiată s-a arătat că este și critica cu privire la greșita individualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată a fost just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., astfel încât nu sunt motive care să ducă la o reducere a acesteia.

Decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care prin apărător a invocat aceleași critici care au constituit apărări de fond și motive de apel, referitoare la greșita încadrare a faptei în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în loc de art. 182 alin. (1) C. pen., și în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, care au constituit critici în apel, de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 17 și 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.

Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, rezultă în mod cert și fără echivoc că instanțele, în cauză, au reținut o situație de fapt justă și conformă cu adevărul, constând în aceea că inculpatul recurent S.R., pe fondul unei stări de provocare, ca urmare a comportamentului neadecvat al victimei A.O., în seara zilei de 07 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,00, a pătruns fără drept în locuința acesteia unde servea masa cu numita B.A. și i-a aplicat multiple lovituri în diferite zone ale corpului cu picioarele și cu un cosor, având drept consecință, așa cum rezultă din raportul de constatare medico legală al S.M.L. Brăila, din 26 ianuarie 2005, că A.O. a suferit multiple leziuni la nivelul mâinilor, hemitoracelui, precum și fracturarea a 8 coaste, ruptură de plămân, leziuni de natură ce i-au pus viața în primejdie, iar pentru salvarea victimei s-a intervenit chirurgical și au fost necesare 40-45 zile îngrijiri medicale.

Față de conținutul actului medico-legal, de modul cum a acționat inculpatul, consecințele activității acestuia, rezultă în mod neîndoielnic că intenția sa a fost aceea de a suprima viața victimei, iar în cazul în care nu a dorit-o, a acceptat-o, având în vedere multiplele leziuni suferite de victimă, locul și organele vitale lezate, precum și corpul cu care a acționat, care este apt de a produce moartea. Așa fiind, se constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, cum de altfel au apreciat și instanțele și în consecință se va înlătura. Și cea de-a doua critică invocată de către recurent, constând în greșita individualizare a pedepsei, în sensul de a li se da o eficiență sporită prevederilor art. 73 lit. b), art. 74 și 76 C. pen., se constată că este neîntemeiată.

Potrivit mijloacelor de probă de la dosar, rezultă în mod indubitabil că instanțele, nu numai că au reținut corect starea de provocare și circumstanțele atenuante, dar și le-a dat eficiența cuvenită când s-a dispus ca inculpatul că execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, prin privare de libertate, pedeapsă de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., și ea reflectă în concret gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, astfel încât nu sunt temeiuri care să ducă la reducerea acesteia. Așa fiind, și cum motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc.

pen., nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, că în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 20 martie 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.