ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8905/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3769 din 24 mai 2004 reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 5612 din 29 aprilie 2004 emisă de acesta prin care s-a respins notificarea privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcție, demolat, ce a fost situat în Iași, și restituirea în natură a terenului în suprafață de 581,75 mp situat la aceeași adresă.

Prin sentința civilă nr. 3 din 5 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, s-a dispus anularea dispoziției nr. 5612/2004 emisă de pârât și a fost obligat acesta să emită o dispoziție cuprinzând oferta de restituire în natură pentru suprafața de 140 mp teren, situat în strada T. nr. 56, delimitată de punctele A,B,2,1, conform expertizei întocmite în cauză, precum și o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 120 mp, și pentru imobilul-casă, care a fost demolat.

S-a respins cererea reclamantei privind restituirea suprafeței de 321,75 mp teren situat în strada T. nr. 56. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1064/1955 reclamanta și soțul ei au cumpărat un imobil compus din casă și anexe, împreună cu tot terenul în suprafață de 581,75 mp situat în Iași, strada T. nr. 56, ca atare a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, care a fost preluat de stat fără nici un titlu. Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că suprafața de 140 mp este ocupată de spațiu verde, suprafața de 120 mp este traversată de magistrala termică și conducta de gaze naturale, iar restul de 321,75 mp se află în incinta împrejmuită de SC T. SA Iași.

Pentru această din urmă suprafață s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare fiind abilitată să emită decizie de retrocedare pentru imobilul respectiv. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că pârâta trebuia obligată să restituie în natură suprafața de 140 mp și respectiv 120 mp, identificate prin expertiză, iar pentru terenul proprietatea SC T. SA, intimata trebuia obligată să depună la dosar actele de transfer ale terenului pentru ca apelanta să poată notifica în termen persoana juridică. Prin decizia nr. 291 din 18 mai 2005 Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de reclamantă.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prima instanță a procedat corect când a dispus obligarea pârâtei de a face o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 120 mp, care este afectat de utilități publice, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Referitor la ultimul motiv de apel s-a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 25 unitatea deținătoare este obligată a comunica persoanei îndreptățite situația imobilului în litigiu. Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamantă, care a invocat temei legal prevederile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. și a susținut în esență, următoarele critici: - sentința nu este clară, pentru că nu cuprinde dispoziții obligatorii care să oblige primarul, astfel că nu poate fi pusă în executare; - se impunea obligarea pârâtului și la restituirea suprafeței de 321,75 mp, care nu este în proprietatea SC T. SA, ci doar în folosință.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În cauză nu sunt întrunite aceste cerințe, instanța de apel, care a menținut sentința pronunțată în fond, interpretând corect actul dedus judecății, fără a schimba natura sau înțelesul acestuia. Instanțele au statuat cu privire la acțiunea reclamantei, în raport cu situația de fapt reținută în cauză și prevederile legale aplicabile.

Susținerile recurentei referitoare la o eventuală imposibilitate de punere în executare a hotărârilor, privesc o procedură ulterioară rămânerii irevocabile a hotărârii protejată de reguli procedurale specifice. Oricum, asemenea susțineri nu pot constitui temei pentru reformarea unei hotărâri judecătorești pe fondul ei. Celălalt motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și care privește temeinicia hotărârii, nu se mai analizează, ca urmare a abrogării textului de lege, prin art. I pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005. Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 291 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.