ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8905/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. 3769 din 24 mai 2004 reclamanta C.M. a solicitat, în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 5612 din

29 aprilie 2004 emisă de acesta prin care s-a respins notificarea privind

acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcție, demolat, ce a fost situat

în Iași, și restituirea în natură a terenului în suprafață de 581,75 mp situat

la aceeași adresă.

Prin sentința civilă nr. 3 din 5

ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantă, s-a dispus anularea dispoziției nr. 5612/2004 emisă de

pârât și a fost obligat acesta să emită o dispoziție cuprinzând oferta de

restituire în natură pentru suprafața de 140 mp teren, situat în strada T. nr. 56,

delimitată de punctele A,B,2,1, conform expertizei întocmite în cauză, precum

și o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 120 mp, și pentru

imobilul-casă, care a fost demolat.

S-a respins cererea reclamantei

privind restituirea suprafeței de 321,75 mp teren situat în strada T. nr. 56.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1064/1955 reclamanta și

soțul ei au cumpărat un imobil compus din casă și anexe, împreună cu tot terenul

în suprafață de 581,75 mp situat în Iași, strada T. nr. 56, ca atare a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, care a fost preluat de stat

fără nici un titlu.

Prin expertiza efectuată în cauză

s-a constatat că suprafața de 140 mp este ocupată de spațiu verde, suprafața de

120 mp este traversată de magistrala termică și conducta de gaze naturale, iar

restul de 321,75 mp se află în incinta împrejmuită de SC T. SA Iași. Pentru

această din urmă suprafață s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 25

alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deținătoare

fiind abilitată să emită decizie de retrocedare pentru imobilul respectiv.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe, susținând că pârâta trebuia obligată să restituie în natură

suprafața de 140 mp și respectiv 120 mp, identificate prin expertiză, iar

pentru terenul proprietatea SC T. SA, intimata trebuia obligată să depună la

dosar actele de transfer ale terenului pentru ca apelanta să poată notifica în

termen persoana juridică.

Prin decizia nr. 291 din 18 mai 2005

Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de reclamantă.

În motivarea acestei soluții, s-a

reținut că prima instanță a procedat corect când a dispus obligarea pârâtei de

a face o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 120 mp, care

este afectat de utilități publice, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001. Referitor la ultimul motiv de apel s-a reținut că, în raport

cu dispozițiile art. 25 unitatea deținătoare este obligată a comunica persoanei

îndreptățite situația imobilului în litigiu.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de reclamantă, care a invocat temei legal prevederile art. 304 pct. 8 și

10 C. proc. civ. și a susținut în esență, următoarele critici:

- sentința nu este clară, pentru că

nu cuprinde dispoziții obligatorii care să oblige primarul, astfel că nu poate

fi pusă în executare;

- se impunea obligarea pârâtului și

la restituirea suprafeței de 321,75 mp, care nu este în proprietatea SC T. SA,

ci doar în folosință.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul în

cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.

8 C. proc. civ., invocate de recurentă, se poate cere modificarea unei hotărâri

când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză nu sunt întrunite aceste

cerințe, instanța de apel, care a menținut sentința pronunțată în fond,

interpretând corect actul dedus judecății, fără a schimba natura sau înțelesul

acestuia.

Instanțele au statuat cu privire la

acțiunea reclamantei, în raport cu situația de fapt reținută în cauză și

prevederile legale aplicabile.

Susținerile recurentei referitoare

la o eventuală imposibilitate de punere în executare a hotărârilor, privesc o

procedură ulterioară rămânerii irevocabile a hotărârii protejată de reguli

procedurale specifice.

Oricum, asemenea susțineri nu pot

constitui temei pentru reformarea unei hotărâri judecătorești pe fondul ei.

Celălalt motiv de recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și care privește temeinicia

hotărârii, nu se mai analizează, ca urmare a abrogării textului de lege, prin

art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior

prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Față de considerentele expuse,

Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva

deciziei civile nr. 291 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.