ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
25 august 2004, reclamantul G.Ș. a chemat în judecată Comisariatul General -
Garda Financiară, solicitând anularea deciziei nr. 181 din 21 iulie 2004, prin
care a fost sancționat disciplinar, cu trecerea într-o funcție publică de
execuție pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că a fost sancționat în calitatea sa de comisar șef de divizie la secția
Harghita a Gărzii Financiare, deși în raportul întocmit la 3 mai 2004 nu este descrisă
fapta ce ar constitui abatere disciplinară și nici care sunt probele pe baza
cărora s-a tras concluzia unui management defectuos.
Prin sentința civilă nr. 701 din 14
aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că faptele reținute în sarcina reclamantului, privesc
atribuțiile acestuia de serviciu pe linia combaterii evaziunii fiscale,
avându-se în vedere raportul întocmit de Autoritatea Națională de Control, la 5
mai 2004.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, reclamantul G.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că
dispoziția de sancționare este lovită de nulitate absolută, necuprinzând
descrierea faptei, data săvârșirii abaterii disciplinare, ca și motivele pentru
care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.
Reclamantul a mai invocat
tardivitatea emiterii actului de sancționare, pârâta depășind termenul legal de
30 zile de la data luării la cunoștință a abaterii săvârșite.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat
lipsa de obiect a acțiunii, în condițiile în care, prin decizia nr. 207 din 13
octombrie 2004, raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat de
drept, ca urmare a arestării acestuia și a trimiterii în judecată, pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
Examinând actele și lucrările
dosarului, în raport cu prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca
atare.
Susținerea reclamantului privind
tardivitatea emiterii dispoziției de sancționare, este neîntemeiată, pârâta
emițând actul contestat, cu respectarea termenului legal.
Apare, de asemenea, ca fără suport,
și susținerea privind nulitatea actului de sancționare, întrucât nu ar cuprinde
elementele esențiale în vederea stabilirii răspunderii disciplinare, prevăzute
de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Această critică nu poate fi primită,
fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii speciale nr. 360/2002, privind
Statutul polițistului, act normativ ce nu cuprinde prevederi referitoare la
conținutul dispoziției de sancționare.
De menționat, că abaterea disciplinară
reținută în sarcina reclamantului este descrisă în dispoziția nr. 181/2004, iar
în cuprinsul raportului nr. 40 din 21 iulie 2004, pe care s-a fundamentat actul
sancționator, sunt indicate în concret deficiențele constatate în activitatea
de coordonare și conducere a secției Harghita a Gărzii Financiare, de către G.Ș.
De altfel, reclamantul a avut
cunoștință despre faptele reținute ca abateri prealabile, unde a fost asistat
de avocat și a propus probe în apărare.
În consecință, Curtea va reține ca
fiind legal, actul administrativ atacat.
Se va avea în vedere și faptul că,
prin decizia nr. 207 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă, a fost suspendat
raportul de serviciu al reclamantului, ca urmare a implicării sale în comiterea
unor infracțiuni, fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv.
În raport cu cele expuse mai sus,
Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.Ș.
împotriva sentinței civile nr. 701 din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 iunie 2006.