ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 282/2006

Asupra contestația în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 15 octombrie 2002, SC T. SA Turnu

Măgurele a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Teleorman, anularea parțială de deciziei nr. 478 din 12 septembrie

2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a procesului-verbal nr.

966 din 21 iunie 2002, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Teleorman, pentru suma de 4.977.757.428 lei, cu titlu de T.V.A. necompensat.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2487 din

3 noiembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, iar Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 4319 din 15 septembrie 2005, a anulat, ca netimbrat, recursul

declarat împotriva acestei sentințe.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, recurenta SC T. SA.

Contestatoarea a susținut că,

aflându-se în proces de lichidare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 51 lit.

d) din Legea nr. 137/2002, potrivit căruia cheltuielile implicate de acest

proces cad în sarcina instituțiilor publice, în speță a A.V.A.S. - ului, în

portofoliul căruia se află societatea.

S-a precizat că lichidarea voluntară

a societății a fost aprobată prin O.U.G. nr. 99/1997, iar potrivit Normelor

metodologice de aplicare a acesteia, lichidatorul este numit de A.V.A.S., în

baza unui contract de mandat. Pe cale de consecință, cum lichidatorul este

mandatat de A.V.A.S., urmează să se facă aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 18

din O.G. nr. 36/2004, care a modificat Legea nr. 137/2002 și potrivit căruia

cererile formulate de instituțiile publice sunt scutite de taxa judiciară de

timbru.

S-a susținut, de asemenea,

admisibilitatea contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 317

alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că în practica judiciară se apreciază că

această prevedere legală se aplică, și atunci când recursul este anulat ca

netimbrat.

Contestația în anulare este

nefondată.

Astfel, susținerea contestatoarei,

că anularea cererii de recurs, ca netimbrată, este o soluție dată ca urmare a

unei greșeli materiale, instanța de recurs ignorând prevederile art. 51 din

Legea nr. 137/2002 și ale art. I pct. 18 din O.G. nr. 36/2004, este lipsită de

temei legal.

Într-adevăr, potrivit art. I pct. 18

din O.G. nr. 36/2004, art. 40

1

din Legea nr. 137/2002 a fost

modificat, în sensul că „cererile formulate de instituția publică implicată, în

legătură cu calitatea de acționar al societăților comerciale aflate în

portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din

contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu executarea hotărârilor

judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru

aceasta, sunt scutite de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar”.

Or, în cauză, cererea de recurs nu

fusese formulată de instituția publică implicată (F.P.S./A.V.A.B./A.V.A.S.

etc.), ci de către societatea comercială, prin lichidatorul stabilit în

condițiile legii, astfel că textul legal invocat nu este aplicabil.

Cum cererea de recurs nu era scutită

de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, nici în

conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 146/1997,

soluția instanței de recurs este legală și temeinică, nefiind rezultatul unei

greșeli materiale, așa cum s-a invocat prin contestația în anulare de față,

care va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC T. SA, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău împotriva deciziei nr.

4319 din 15 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.