ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5274/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 28 februarie 2002 reclamanții I.F., D.E., D.I., ș.a., au formulat o contestație împotriva deciziei nr. 24 din 28 ianuarie 2002 emisă de SC P. SA Pitești. Au solicitat anularea acestei decizii și obligarea pârâtei să le respecte dreptul de proprietate asupra imobilului moară situat în comuna Cotmeanca, sat Ursoaia, județul Argeș și asupra terenului aferent, de cca 1000 mp. Pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat în cazul admiterii acțiunii obligarea reclamanților la restituirea utilajelor de morărit, contravaloarea lor, precum și o cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S.

și a Ministerului Finanțelor Publice care ar urma să fie obligate în cazul admiterii acțiunii să o despăgubească cu valoarea bunurilor ce vor ieși din patrimoniul său. Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 243 din 27 noiembrie 2002 a respins acțiunea precum și cererile reconvențională și de chemare în garanție. Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că bunurile revendicate de reclamanți au aparținut autorului acestora. S-a constatat că potrivit art. 2 pct. c din Legea nr. 10/2001 nu pot fi restituite imobilele donate statului decât dacă s-a pronunțat în prealabil anularea sau nulitatea absolută a donației prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. S-a făcut dovada că bunurile revendicate au făcut obiectul actului de donație (fila 106) și anume, decizia 1088 din 3 octombrie 1959 a fostului Sfat Popular al Regiunii Pitești.

În raport de dispozițiile imperative ale articolului citat și în lipsa unor dovezi de confirmare a donației, s-a respins acțiunea, ceea ce a atras și respingerea cererilor reconvențională și de chemare în garanție. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 107/A din 26 ianuarie 2004, a respins recursul declarat de reclamanți. S-a constatat că deși reclamanții au atacat o decizie a pârâtei, în temeiul Legii nr. 10/2001, în motivarea acțiunii au solicitat obligarea pârâtei să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, cerere specifică unei acțiuni în revendicare de drept comun. S-a constatat că instanța de fond a făcut corecta aplicare a art. 2 din Legea nr. 10/2001 și s-a mai reținut că reclamanții au formulat o acțiune cu obiectul anularea donației, instanța de apel însușindu-și considerentele sentinței de fond.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat în termen legal recurs invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. În fapt recurenții au arătat că s-au adresat cu acțiune separată Judecătoriei Pitești pentru a se anula decizia de preluare a imobilului, cu caracter de donație și prin sentința civilă nr. 3620 din 14 octombrie 2003 Judecătoria Pitești a dispus anularea donației și a repus părțile în situația anterioară, obligând pârâta SC P. SA Pitești să predea imobilul, moară și terenul aferent cu coordonatele din procesul-verbal de preluare (3 octombrie 1959). Instanța de apel în mod nejustificat a respins apelul fără să ia în discuție această probă. S-a mai criticat soluția pentru lipsa motivării și pentru greșita reținere a situației de fapt și ignorarea probelor administrate.

Recursul este nefondat urmând a se respinge pentru considerentele de mai sus. Într-adevăr prin decizia nr. 3620 din 14 octombrie 2003 depusă în apel fila 198 Judecătoria Pitești a constatat nulitatea absolută a înscrisului nr. 7277/1959 și a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că a obligat SC P. SA Pitești să predea imobilul reclamanților. Decizia purta mențiunea că a rămas definitivă prin neapelare. Deși nu s-a menționat ca temei de drept art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critica referitoare la neluarea în considerare a acestei probe administrate în cauză, se înscrie în acest motiv de recurs. Critica nu se poate reține față de împrejurarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de pct. 10 al art. 304 C. proc.

civ., cât privește cerința privitoare la caracterul probei ignorate de a fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Soluția dată în apel, de respingere a apelului a fost corectă în raport de probele administrate. Chiar și dacă s-ar fi reținut această probă s-ar fi dispus tot respingerea apelului. În raport de dispozițiile hotărârii invocate, care pe lângă declararea nulității donației a dispus și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea expresă a pârâtei să restituie imobilul, nu se putea admite apelul, cu consecința admiterii acțiunii în revendicare, deci cu dublarea, în alți termeni, a dispozițiilor luate printr-o hotărâre anterioară, intervenită pe parcursul judecării cauzei.

Că există deja o obligație judecătorească de restituire a imobilului către reclamanți rezultă nu numai din hotărârea invocată de reclamanți dar și din sentința civilă nr. 1075 din 15 martie 2005 a Judecătoriei Pitești definitivă și investită cu formulă executorie prin care s-a admis o acțiune în despăgubiri formulată de SC P. SA împotriva reclamanților din prezenta acțiune întemeiată pe dispozitive măsura restituirii către reclamanți a imobilului moară și teren aferent, urmare a declarării nulității actului de donație nr. 7277/1959. Ca urmare, în raport de situația de fapt și de drept dezvoltată pe parcursul prezentei pricini între părți, în mod corect s-a respins apelul.

Se impunea însă o altă motivare pe care Curtea o va substitui celei dată de instanța de apel și anume constatarea că apelul este lipsit de interes în raport de obținerea de către reclamanți a unei hotărâri de obligare a pârâtei să restituie bunul revendicat (decizia nr. 3620 din 14 octombrie 2003 aflată la filele 198 – 199 în dosarul de apel). Reclamanții, apelanți în prezenta pricină în faza plângerii împotriva hotărârii de respingere a notificării de revendicare a bunului în procedura Legii nr. 10/2001, aflați deja în posesia unui titlu de proprietate asupra bunului revendicat, ca urmare a repunerii lor în situația anterioară întocmirii donației (anulate), nu mai pot obține un al doilea titlu asupra aceluiași imobil, chiar dacă motivele respingerii acțiunii la fond nu mai subzistă.

Reformarea sentinței de fond, sub aspectul pur formal arătat, nu se mai impune față de reintrarea bunului în patrimoniul reclamanților. Constatând că nu se pot primi criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate în recurs, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.F., ș.a., împotriva deciziei nr. 107 A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.