ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 1490/2004 emisă de primarul municipiului Pitești s-a respins notificarea formulată de Gherghina Maria, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 440 mp și restituirea în echivalent a suprafeței de 400 mp, situat în Pitești, cu motivarea că notificatoare nu a dovedit cu acte că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, ci prin cedarea lui de bună voie și, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 2.3 din Normele metodologice în cazul donațiilor se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatare a nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ceea ce nu este cazul în speță.

Petenta a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, solicitând anularea acesteia și restituirea imobilului, în natură a suprafeței de 440 mp și în echivalent pentru 400 mp, cu motivarea că declarația dată la 7 mai 1960 prin care se obligă să cedeze suprafața de 876 mp teren, în schimbul acestuia pretinzând despăgubiri conform H.C.M. nr. 1676/1959, nu poate fi considerată o donație, întrucât nu a existat consimțământul donatorului, solicitare pecuniară fiind de natură a înlătura orice dubiu cu privire la semnificația termenului „a ceda”. Prin sentința civilă nr. 9 din 18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis cererea și s-a anulat dispoziția nr .1490/2004, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 440 mp teren, situat în Pitești.

În motivarea sentinței s-au reținut următoarele: conform declarației dată în anul 1960, petenta și autorul său G.S. au cedat statului suprafața de 876 mp, în schimbul acestor terenuri solicitând despăgubiri în numerar potrivit H.C.M. nr. 1676/1959. Această declarație nu este un act gratuit, întrucât s-au cerut despăgubiri, gratuitatea fiind de esența donației, conform art. 801 și art. 803 C. civ. Ca atare, se arată în motivare, nu se poate reține că modalitatea de intrare a imobilului în proprietatea statului a fost donația, astfel că în mod nelegal s-a respins notificarea. În raport cu dispozițiile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 440 mp, rămasă liberă, după cum s-a constatat prin raportul de expertiză efectuată în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Primarul municipiului Pitești, care a susținut că notificatoare nu a făcut dovada că imobilul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, că aceasta nu a dovedit că în schimbul donației a primit vreo sumă de bani, încât să se considere că actul intitulat „declarație” nu constituie donație în favoarea statului și că instanța de fond a făcut o interpretare subiectivă a donației și a naturii juridice a acesteia. Prin decizia civilă nr. 379/A din 20 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis apelul și s-a schimbat în tot sentința, în sensul că acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin actul denumit „declarație” terenul în litigiu a fost cedat statului și nu s-a făcut dovada că petenta ar fi primit despăgubire în schimbul donației.

S-a mai reținut că în speță nu există o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acțiunea în anulare sau constatarea nulității donației, așa cum cer dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și art. 4 din Normele metodologice. Contestatoarea a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța a interpretat greșit, actul dedus judecății și prin aceasta a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, astfel, „declarația” din 7 mai 1960 nu este o donație, întrucât nu îndeplinește cerințele art. 801 și art. 803 C. civ., lipsind intenția de a gratifica, cedarea imobilului fiind condiționată de obținerea unei despăgubiri în numerar, potrivit HCM nr. 1676/1959.

În susținerea acestui motiv de recurs, se invocă și lipsa actului de acceptare a donației, prevăzut prin Decretul nr. 478/1954, în concordanță cu dispozițiile art. 814 C. civ., și se concluzionează că respectiva declarație este o promisiune unilaterală de a vinde; - hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în cauză nefiind vorba de o donație și cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. g) din același act normativ, referitoare la „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil..”. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății și, prin aceasta, a schimbat natura și înțelesul lui. Astfel, s-a apreciat în mod eronat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, reținând că înscrisul autentic încheiat la data de 7 mai 1960, denumit „declarație”, este un contract de donație. Potrivit dispozițiilor art. 801 și art. 803 C. civ., „donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit, prin care una din părți numită donator, cu intenție liberală își micșorează patrimoniul cu un drept privind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar fără a urmări să primească ceva în schimb”. Ca atare, ceea ce caracterizează donația este intenția de a gratifica, animus donandi . În speță, declarația la care se face referire cu cuprinde acest element subiectiv, care este de esența donației.

Astfel, în respectivul act (f.31 fond), s-a menționat expres că „în schimbul suprafeței cedate, pretindem să ni se dea o despăgubire legală în numerar, potrivit HCM nr. 1676/1959”. Prin art. 1 din acest act normativ se stabilea „tarifele de plată ale construcțiilor și terenurilor din orașe și comune”, „pentru evaluarea terenurilor și construcțiilor trecute în proprietatea statului prin expropriere, schimb sau vânzare cumpărare”. Este evident că o „cedare” de imobile efectuată în baza acestui act normativ nu era făcută cu scopul de a gratifica, ci cu titlul oneros, în scopul obținerii despăgubirii prevăzute de HCM nr. 1676/1959 și Decretul nr. 545/1958 privind reglementarea amplasării construcțiilor, precum și a trecerii în proprietatea statului a terenurilor și construcțiilor necesare efectuării unor lucrări sau acțiuni de interes public național.

Un alt element esențial al donației este acceptarea donației, acceptare care trebuie făcută prin act autentic, în raport cu dispozițiile art. 814 C. civ. și art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului. O asemenea cerință legală nu a fost îndeplinită în cauză. În acest context, în lipsa celor două elemente esențiale, intenția de a gratifica și acceptarea donației, nu putem vorbi de un contract de donație în cauza de față. Întrucât nu ne aflăm în prezența unui astfel de contract, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, care condiționează restituirea imobilelor donate statului de admiterea unei acțiuni în anulare sau constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Instanța de apel a făcut o greșită interpretare și în ce privește dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin care se definește noțiunea de imobile preluate în mod abuziv. În litera și spiritul acestei legi este vorba de o preluare abuzivă indiferent dacă imobilul a fost luat cu titlu sau fără titlu. În speță însă, imobilul a fost preluat de stat fără titlu, actul de care s-au prevalat, „declarația” din anul 1960, nu are valoarea juridică a unui contract de donație, cum s-a susținut. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și va modifica decizia pronunțată în apel în sensul respingerii apelului declarat de Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta G.M. împotriva deciziei civile nr. 379/A din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr. 9 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2006.