ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3455/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința

penală nr. 438 din 14 decembrie 2005 a condamnat pe inculpatul A.C.A. zis P., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) art. 76 lit. b) C. pen., la 3

ani închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen., și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.,

pe durata executării pedepsei.

A constatat prejudiciul recuperat.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 2.500.000 lei vechi (250 lei noi) cheltuieli

judiciare, din care suma de 400.000 lei vechi (40 lei noi), onorariu avocat din

oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că în noaptea de 6 februarie 2005, în timp ce se întorcea

de la discotecă, partea vătămată A.V. a fost acostată de un grup de tineri

printre care se afla și inculpatul A.C.A.

Partea vătămată, mai întâi lovită de

către P.D., a fost imobilizată din spate de către inculpat care, ținându-l în

brațe i-a cerut banii.

Deoarece partea vătămată a afirmat

că nu are decât 20.000 rol, inculpatul i-a băgat mâna în buzunarul de la spate

al pantalonilor și i-a sustras suma de 700.000 rol, un telefon mobil, „și un

ceas de mână marca O.”.

În urma violențelor la care a fost

supusă, partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanțe pentru

netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră și solicită a

se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante recunoscute.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 85 din 27 februarie 2006 și a respins apelul, ca nefondat, reținând

că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, coborâtă sub

limita minimului special, prin aplicarea art. 74 și 76 C. pen., ținându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 din același cod, de periculozitatea

socială ridicată a infracțiunii comise, cât și de faptul că inculpatul este

tânăr, nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului a adoptat o

comportare relativ sinceră, elemente circumstanțiale care nu justifică

redozarea cerută de inculpat.

Nemulțumit și de această din urmă

hotărâre, în termenul legal, inculpatul A.C.A. a declarat recurs, reiterând

critica formulată și în apel și anume, că pedeapsa aplicată este prea aspră în

raport de circumstanțele reale și personale și a solicitat reducerea acesteia.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Examinând hotărârile atacate prin

prisma criticilor formulate, se constată că la individualizarea pedepsei au

fost respectate toate criteriile impuse de art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât și de datele ce

caracterizează persoana făptuitorului.

Săvârșirea infracțiunii în

condițiile arătate, inculpatul fiind însoțit de mai mulți prieteni, pe timp de

noapte și într-un loc public evidențiază periculozitate sporită care a fost bine

apreciată de instanțe.

Pe de altă parte, la stabilirea

cuantumului pedepsei s-a ținut seama și de persoana inculpatului, tânăr, care

nu a comis alte infracțiuni și că prejudiciul produs a fost recuperat, elemente

în raport de care s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, conform art.

74 lit. a), b) și c) C. pen., și au stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare,

între minimul de un an închisoare până la care se putea coborî pedeapsa, potrivit

art. 76 lit. b) C. pen. și respectiv, minimul special prevăzut de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) din același cod, care este de 5 ani închisoare.

Față de cele arătate mai sus, cu

privire la atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii și poziția lor

oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că nu se

impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, pedeapsa

stabilită fiind de natură să-și îndeplinească atât funcția primitivă, cât și

educativă, conform art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente și ținând

seama și de faptul că, analizând decizia atacată și din oficiu, în raport și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența altor motive care să ducă la casare, secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, urmează a se respinge recursul declarat de inculpatul A.C.A.,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din

același cod.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în

care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.A.

împotriva deciziei penale nr. 85 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2006.