ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3455/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 438 din 14 decembrie 2005 a condamnat pe inculpatul A.C.A. zis P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 C. pen., și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei. A constatat prejudiciul recuperat. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei vechi (250 lei noi) cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei vechi (40 lei noi), onorariu avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 6 februarie 2005, în timp ce se întorcea de la discotecă, partea vătămată A.V. a fost acostată de un grup de tineri printre care se afla și inculpatul A.C.A. Partea vătămată, mai întâi lovită de către P.D., a fost imobilizată din spate de către inculpat care, ținându-l în brațe i-a cerut banii. Deoarece partea vătămată a afirmat că nu are decât 20.000 rol, inculpatul i-a băgat mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor și i-a sustras suma de 700.000 rol, un telefon mobil, „și un ceas de mână marca O.”. În urma violențelor la care a fost supusă, partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră și solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante recunoscute. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 85 din 27 februarie 2006 și a respins apelul, ca nefondat, reținând că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, coborâtă sub limita minimului special, prin aplicarea art. 74 și 76 C. pen., ținându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 din același cod, de periculozitatea socială ridicată a infracțiunii comise, cât și de faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului a adoptat o comportare relativ sinceră, elemente circumstanțiale care nu justifică redozarea cerută de inculpat.

Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, inculpatul A.C.A. a declarat recurs, reiterând critica formulată și în apel și anume, că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele reale și personale și a solicitat reducerea acesteia. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, se constată că la individualizarea pedepsei au fost respectate toate criteriile impuse de art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Săvârșirea infracțiunii în condițiile arătate, inculpatul fiind însoțit de mai mulți prieteni, pe timp de noapte și într-un loc public evidențiază periculozitate sporită care a fost bine apreciată de instanțe.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei s-a ținut seama și de persoana inculpatului, tânăr, care nu a comis alte infracțiuni și că prejudiciul produs a fost recuperat, elemente în raport de care s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., și au stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, între minimul de un an închisoare până la care se putea coborî pedeapsa, potrivit art. 76 lit. b) C. pen. și respectiv, minimul special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) din același cod, care este de 5 ani închisoare. Față de cele arătate mai sus, cu privire la atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii și poziția lor oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, pedeapsa stabilită fiind de natură să-și îndeplinească atât funcția primitivă, cât și educativă, conform art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente și ținând seama și de faptul că, analizând decizia atacată și din oficiu, în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența altor motive care să ducă la casare, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează a se respinge recursul declarat de inculpatul A.C.A., ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.A. împotriva deciziei penale nr. 85 din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2006.