ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Craiova, sub nr. 2932/2005, reclamantul T.M. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale, S.R.I., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției, solicitând a se constata calitatea sa de persecutat politic pe perioada cuprinsă între data de 29 iunie 1962 și data introducerii acțiunii. În motivarea acțiunii a arătat că persecuțiile politice au continuat și după eliberarea sa din detenție - 29 iunie 1962, fiind înlăturat din cadrele active ale armatei și aflându-se în atenția permanentă a organelor de securitate care l-au hărțuit, i-au ascultat telefonul și au consemnat în dosarul întocmit întreaga sa activitate, precum și cea a familiei sale.

Calificând acțiunea dedusă judecății, ca fiind o contestație împotriva deciziei nr. 70/2000, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și admițând excepția necompetenței materială, invocată din oficiu și întemeiată pe dispozițiile art. 159 pct. 2, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 8 alin. (5) din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 5144 din 16 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.

În cursul judecării cauzei la Tribunalul Dolj, reclamantul a invocat excepția de necompentență materială a acestei instanțe, precizând că nu înțelege să conteste decizia nr. 70/2000, a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ci solicită să se constate calitatea sa de persecutat politic, după detenție și în continuare, până în prezent, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Declarându-se necompetent material în soluționarea cauzei, Tribunal Dolj, prin sentința nr. 265 din 1 iulie 2005, a declinat competența, în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul, Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reținut că reclamantul nu a solicitat acordarea drepturilor reglementate de prevederile Decretului - lege 118/1990 și nici nu a contestat decizia nr. 70/2000, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, obiectul acțiunii constituindu-l numai constatarea existenței unui drept subiectiv al său, respectiv calitatea de persecutat politic pe perioada indicată, iar în raport cu mențiunea expresă făcută de reclamant, în cererile sale, schimbarea calificării juridice a cererii nu se justifică. Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, soluționând conflictul negativ de competență, prin sentința civilă nr. 8 CM din 1 septembrie 2005, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a apreciat că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâților să constate calitatea de persecutat politic a reclamantului, instanța care a soluționat conflictul negativ, întemeindu-și soluția, în drept, pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul stabilit de lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.

A mai reținut această instanță, că Legea nr. 554/2004 a instituit un contencios administrativ de plin drept, în cadrul căruia instanța este competentă să se pronunțe atât asupra refuzului de a elibera un act, dar și asupra despăgubirilor pe care partea le pretinde, ca urmare a acestui refuz, reglementarea cuprinsă în art. 19 alin. (1) și (2) conținând, de altfel, prevederi expres cu privire la competența materială a instanței de contencios administrativ în situația despăgubirilor solicitate ulterior obligării autorității la emiterea actului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Dezvoltând motivul de recurs invocat, recurentul Ministerul Justiției a apreciat că în mod greșit s-a reținut natura litigiului, ca fiind unul de contencios administrativ, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului fiind una în constatare, nu în anularea unui act administrativ, repararea pagubei cauzate și acordarea unor daune morale, ca urmare a refuzului unei autorități de a elibera un act administrativ. În opinia recurentului, competența materială în soluționarea cauzei revine Judecătoriei Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Recursul este fondat. Examinând actele dosarului și criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sub aspectul stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, concluzie fundamentată pe considerentele ce se vor arăta în continuare. Rezultă, astfel, din actele dosarului și precizările ulterioare ale reclamantului că acesta și-a întemeiat acțiunea de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și art. 9 din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, neînțelegând să conteste decizia nr. 70/2000, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și nici să solicite acordarea drepturilor reglementate de respectivul Decret - lege.

Potrivit art. 9 din acest act normativ, persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice, beneficiază de vechime în muncă și protecție socială pentru stabilirea acestor drepturi. Prin urmare, hotărârea judecătorească de constatare la care se referă art. 9, nu poate fi obținută decât în condițiile dreptului comun, devenind incidente sub acest aspect, normele generale de competență prevăzute de Codul de procedură civilă, prin prisma cărora se impunea stabilirea competenței materiale în soluționarea cererii reclamantului în favoarea judecătoriei, căreia îi revine plenitudinea de jurisdicție, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. În speță, nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 8 din Legea nr. 554/2004, pentru a se impune soluționarea cauzei în condițiile acestui act normativ, întrucât reclamantul nu a atacat un act administrativ unilateral, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea în termen a acesteia și nici nu a solicitat repararea unei pagube ori acordarea de daune materiale și morale, în sensul art. 18 și 19 din lege, cum în mod greșit a reținut instanța care s-a pronunțat asupra conflictului negativ de competență. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 și 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a acțiunii formulată de reclamant, în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 8 CM din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T.M., în favoarea Judecătoriei Craiova. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.