ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5556/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5556/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 555 din 8
iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 514/2004, Tribunalul București, secția a
III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M., obligând
pe pârâta Primăria Municipiului București să procedeze la soluționarea
notificării nr. 3100 din 10 martie 2001, depusă de reclamantă în condițiile
Legii nr. 10/2001.
Sentința a rămas definitivă, prin
respingerea ca nefondat a apelului declarat de Municipiul București, potrivit
deciziei civile nr. 1441/A din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și
asigurări sociale, în dosarul nr. 3196/civ/2004.
Pentru a adopta această soluție,
instanțele au reținut următoarele:
Reclamanta a înregistrat la Primăria
Municipiului București notificarea nr. 3100/10 august 2001 pentru restituirea
în natură a terenului în suprafață de 410,50 mp, situat în București, sector 1,
anexând și acte doveditoare; ulterior a depus al doilea exemplar al actelor
necesare soluționării notificării, în copie legalizată, documente înregistrate
sub nr. 15473 din 7 septembrie 2001.
Pârâta nu și-a respectat obligația
prevăzută de art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța
în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data
depunerii actelor doveditoare, prin dispoziție motivată, asupra cererii de
restituire în natură.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs apelantul-pârât Municipiul București, criticând-o ca fiind
„netemeinică” și nelegală, cu motivarea că instanța a interpretat eronat art.
23 din Legea nr. 10/2001, precum și „actele aflate în dosar”, în sensul că
termenul de 60 de zile de soluționare a cererii „este un termen de recomandare,
depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a
unității, deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar
persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, care nu a fost
dovedit în cauză, sub acest aspect acțiunea fiind inadmisibilă”.
Recursul este nefondat.
Art. 23 din Legea nr. 10/2001
instituie în termeni imperativi obligația entității investite cu soluționarea
cererii de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv de stat, de a se
pronunța prin decizie/dispoziție motivată asupra notificării, în termen de 60
de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor
doveditoare.
Recurentul nu contestă situația de
fapt reținută de instanțele anterioare, respectiv împrejurarea că intimata-reclamantă
a depus actele necesare soluționării notificării în cursul anului 2001, cu mult
timp anterior promovării cererii de chemare în judecată (9 ianuarie 2004), însă
pretinde, contrar dispozițiilor art. 1073 C. civ., art. 21 din Constituția
României, prevederilor art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor
omului, inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect obligația de a face.
Obligația cu caracter civil
prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, chiar dacă s-ar admite că termenul
de 60 de zile prescris de lege ar fi un termen de recomandare, nu este o
obligație potestativă, lăsată de legiuitor la latitudinea arbitrară,
discreționară a unității deținătoare a imobilului solicitat, astfel încât,
indiscutabil, nesocotirea acestei obligații, deschide persoanei îndreptățite
(titularul notificării) accesul la justiție pentru a solicita instanțelor
judecătorești pronunțarea unei hotărâri de obligare a unității deținătoare la
soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei
nr. 1441/A din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a
civilă și pentru cauze privind litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2006.