ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5419/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 25 aprilie 2005 reclamanta SC F. SA a chemat în judecată pe

pârâții SC G.C. SA și O.S.I.M. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să anuleze certificatul de înregistrarea a mărcii G. combinată cu

element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru produse din clasele 3

și 42.

Prin sentința

civilă nr. 1514 din 21 decembrie 2005 Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii

și a respins-o.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este

titulara mărcii combinate G. H3 cu specimen de semnătură prof. Dr. A.A., cu nr.

2487 și cu durată de protecție până în anul 2011, pentru produse din clasa

3, și anume: cremă grasă, cremă semigrasă și emulsie de corp, toate

conținând novocaină.

În același timp,

reclamanta nu mai are în prezent dreptul de a produce și comercializa aceste

produse, așa după cum rezultă din art. 6 al Legii nr. 178/2000 coroborat cu

Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sănătății și Familiei, care interzic

utilizarea novocainei în componența produselor pentru care reclamanta deține

protecție.

Prin urmare,

deși titulară a unei mărci reclamanta nu mai are dreptul a de a produce

produsele pentru care a fost înregistrată marca, protecția asupra mărcii

încetând astfel, ceea ce înseamnă că reclamanta nu ar putea obține niciun folos

practic din anularea înregistrării mărcii pârâtei, despre care pretinde că o

prejudiciază.

Prin decizia

civilă nr. 194 din 13 octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul

declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

la același tribunal.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Câtă vreme

reclamanta are calitatea de titulară a mărcii combinate G. H3 cu specimen de

semnătură prof. Dr. A.A., cu nr. 2487 și cu durată de protecție până în anul

2011, are și drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Modul în care

tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în formularea cererii de

chemare în judecată, prin raportare la componența produselor protejate prin

marca acesteia, constituie mai degrabă o analiză de fond.

Împotriva deciziei

a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte, din care unele

vizează însuși fondul cauzei.

Astfel,

recurenta susține că produsele protejate de marca reclamantei și cele protejate

de marca sa, a cărei anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea,

susține că nu există niciun risc de confuzie între cele două mărci, nefîind

aplicabile dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit.

e) din același articol.

Asemenea critici

nu pot fi supuse atenției în acest stadiu procesual, deoarece fondul cauzei nu

a fost antamat până în prezent, cauza fiind soluționată în temeiul unei

excepții procesuale.

Referitor la

modul de soluționare a excepției, recurenta susține că:

Marca în litigiu

a aparținut timp de 22 de ani C.I.M.C.C.L.I.

Printr-un

contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mărcii pentru un număr de

14 produse care conțin novocaină sau derivați de hidroliză ai acesteia,

reclamanta a dobândit dreptul asupra mărcii pentru un număr de 3 produse care

conțin novocaină, iar SC S. SA a dobândit dreptul asupra mărcii pentru

producerea de medicamente.

Așadar,

reclamanta nu este singura titulară a mărcii despre care se pretinde că a fost

prejudiciată prin înregistrarea de către pârâtă a unei mărci similare.

În calitate de

cotitulară a mărcii, pârâta are dreptul de a se bucura de drepturile conferite

de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu

marca în activitatea sa comercială.

Pe de altă

parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodată invocat de reclamantă,

acțiunea în anularea mărcii fiind întemeiată pe dispozițiile art. 48 din lege.

În ceea ce

privește interesul reclamantei de a promova acțiunea, acesta trebuie nu doar

arătat, ci și dovedit și, de asemenea, trebuie să fie legitim, născut și

actual, personal și direct.

Aceste condiții

nu sunt întrunite în cauză, deoarece așa cum corect a reținut tribunalul,

reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are

protejată marca.

Intimata SC S.

SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este,

într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Faptul că asupra

mărcii pretins prejudiciate nu există un singur titular, ci mai mulți, nu face

ca acțiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra că dreptul

său asupra mărcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, ar

fi lipsită de interes.

Calitatea

reclamantei de titulară a unei mărci înregistrate conferă, așadar, acesteia dreptul

exclusiv de a se bucura de marcă, pentru produsele pentru care a fost

înregistrată, drept prevăzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998,

cum corect a reținut curtea de apel.

Unul din

mijloacele de apărare a drepturilor conferite de marcă este și acțiunea în

anularea unei mărci identice sau similare, în condițiile și pentru motivele

prevăzute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Indicarea

textului de lege care recunoaște reclamantei dreptul asupra propriei mărci nu

poate în niciun caz să atragă nelegalitatea hotărârii și nici nu reprezintă o

schimbare a temeiului de drept al acțiunii deduse judecății.

Referitor la

îndreptățirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru care a obținut

protecția mărcii, într-o componență chimică sau alta, acestea sunt aspecte care

exced obiectului pricinii deduse judecății și pentru lămurirea cărora nici

cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar dacă

acesta aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea

interesului reclamantei în promovarea acțiunii, deoarece, în principiu, nimic

nu împiedică pe titularul unei mărci să-și extindă obiectul de activitate și,

în consecință, aria produselor și serviciilor protejate, câtă vreme nu încalcă

alte drepturi de proprietate intelectuală legal protejate ori convențiile la

care este parte.

În ceea ce

privește afirmația recurentei potrivit căreia, în calitate de cotitulară a

mărcii combinate G. H3 cu specimen de semnătură prof. Dr. A.A., are dreptul de

a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de acela de a

utiliza un semn identic sau similar, aceasta urmează să facă obiect de analiză

cu ocazia rejudecării cauzei, deoarece privește chiar fondul chestiunii

litigioase dintre părți.

Astfel, numai cu

ocazia judecării fondului se va putea verifica, după caz, dacă pârâta a avea

dreptul să înregistreze marca G., respectiv dacă această înregistrare este

susceptibilă să aducă atingere drepturilor reclamantei asupra mărcii

anterioare, în condițiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr.

84/1998.

Având în vedere că decizia atacată

este legală, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va

menține și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.C. SA împotriva

deciziei nr. 194 A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2007.