ÎCCJ, decizie (scj.ro #82008)

ai mărcii. Interes.

Cuprins pe materii

. Dreptul proprietății intelectuale.

Marcă. Acțiune în anulare. Cotitulari ai mărcii. Interes.

Index alfabetic

.

Dreptul proprietății intelectuale.

-

Marcă.

Legea nr. 84/1998: art. 35, art. 48

Faptul că asupra mărcii pretins prejudiciate nu

există un singur titular, ci mai mulți, nu face ca acțiunea

unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra că dreptul

său asupra mărcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui

cotitular, să fie lipsită de interes.

Calitatea reclamantei de titulară a unei mărci

înregistrate conferă, așadar, acesteia dreptul exclusiv de a se

bucura de marcă, pentru produsele pentru care a fost înregistrată,

drept prevăzut expres în art.35 alin.(1) din Legea

nr.84/1998

.

Unul din mijloacele de apărare a

drepturilor conferite de marcă este și acțiunea în anularea unei

mărci identice sau similare, în condițiile și pentru motivele

prevăzute de art.48 al Legii nr.84/1998

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007.

Prin acțiunea înregistrată la 25 aprilie 2005

reclamanta S.C. Farmec S.A. a chemat în judecată pe pârâții S.C.

Gerovital Cosmetics S.A. și Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci – O.S.I.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o

va pronunța, să anuleze certificatul de înregistrarea a mărcii

Gerovital combinată cu element figurativ, nr.36441 din 24 februarie 1998

pentru produse din clasele 3 și 42.

Prin sentința civilă nr.1514 din 21 decembrie

2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis

excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii

și a respins-o.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este titulara mărcii combinate GEROVITAL

H3 cu specimen de semnătură Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 și

cu durată de protecție până în anul 2011, pentru produse din

clasa 3, și anume: cremă grasă, cremă semigrasă

și emulsie de corp, toate conținând novocaină.

În același timp, reclamanta nu mai are în prezent

dreptul de a produce și comercializa aceste produse, așa după

cum rezultă din art.6 al Legii nr.178/2000 coroborat cu Ordinul

nr.1301/2002 al Ministrului Sănătății și Familiei,

care interzic utilizarea novocainei în componența produselor pentru care

reclamanta deține protecție.

Prin urmare, deși titulară a unei mărci,

reclamanta nu mai are dreptul a

de a produce produsele pentru care a fost

înregistrată marca, protecția asupra mărcii încetând astfel,

ceea ce înseamnă că reclamanta nu ar putea obține niciun folos

practic din anularea înregistrării mărcii pârâtei, despre care

pretinde că o prejudiciază.

Prin decizia civilă nr.194 din 13 octombrie 2006

Curtea de Apel București – secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de

reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut

următoarele:

Câtă vreme reclamanta are calitatea de titulară

a mărcii combinate GEROVITAL H3 cu specimen de semnătură Prof.

Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 și cu durată de protecție până

în anul 2011, are și drepturile conferite de art.35 din Legea nr.84/1998.

Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului

reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, prin raportare

la componența produselor protejate prin marca acesteia, constituie mai

degrabă o analiză de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o

sub mai multe aspecte, din care unele vizează însuși fondul cauzei.

Astfel, recurenta susține că produsele

protejate de marca reclamantei și cele protejate de marca sa, a cărei

anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea, susține că nu există niciun

risc de confuzie între cele două mărci, nefiind aplicabile

dispozițiile art.6 lit. c din Legea nr.84/1998, ci cele ale lit. e din

același articol.

Asemenea critici nu pot fi supuse atenției în acest

stadiu procesual, deoarece fondul cauzei nu a fost antamat până în

prezent, cauza fiind

soluționată în temeiul unei excepții

procesuale.

Referitor la modul de soluționare a excepției,

recurenta susține că:

Marca în litigiu a aparținut timp de 22 de ani

Centralei Industriale de Medicamente, Cosmetice, Coloranți și Lacuri

– IMEDICO.

Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul

asupra mărcii pentru un număr de 14 produse care conțin

novocaină sau derivați de hidroliză ai acesteia, reclamanta a

dobândit dreptul asupra mărcii pentru un număr de 3 produse care

conțin novocaină, iar S.C. SICOMED S.A. a dobândit dreptul asupra

mărcii pentru producerea de medicamente.

Așadar, reclamanta nu este singura titulară a

mărcii despre care se pretinde că a fost prejudiciată prin

înregistrarea de către pârâtă a unei mărci similare.

În calitate de cotitulară a mărcii, pârâta are

dreptul de a se bucura de drepturile conferite de aceasta, inclusiv de dreptul

de a folosi un semn identic sau similar cu marca în activitatea sa

comercială.

Pe de altă parte, art.35 al Legii nr.84/1998 nu a

fost niciodată invocat de reclamantă, acțiunea în anularea

mărcii fiind întemeiată pe dispozițiile art.48 din lege.

În ceea ce privește interesul reclamantei de a

promova acțiunea, acesta trebuie nu doar arătat, ci și dovedit

și, de asemenea, trebuie să fie legitim, născut și actual,

personal și direct.

Aceste condiții nu sunt întrunite în cauză,

deoarece așa cum corect a reținut tribunalul, reclamanta nu mai are

dreptul de a comercializa produsele pentru care are protejată marca.

Recursul este, într-adevăr, nefondat și a fost

respins pentru următoarele considerente:

Faptul că asupra mărcii pretins prejudiciate nu

există un singur titular, ci mai mulți, nu face ca acțiunea

unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra că dreptul

său asupra mărcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui

cotitular, să fie lipsită de interes.

Calitatea reclamantei de titulară a unei mărci

înregistrate conferă, așadar, acesteia dreptul exclusiv de a se

bucura de marcă, pentru produsele pentru care a fost înregistrată,

drept prevăzut expres în art.35 alin. 1 din Legea nr.84/1998, cum corect a

reținut curtea de apel.

Unul din mijloacele de apărare a drepturilor

conferite de marcă este și

acțiunea în anularea unei mărci identice sau

similare, în condițiile și pentru motivele prevăzute de art.48

al Legii nr.84/1998.

Indicarea textului de lege care recunoaște

reclamantei dreptul asupra propriei mărci nu poate în niciun caz să

atragă nelegalitatea hotărârii și nici nu reprezintă o

schimbare a temeiului de drept al acțiunii deduse judecății.

Referitor la îndreptățirea reclamantei de a mai produce acele produse

pentru care a obținut protecția mărcii, într-o

componență chimică sau alta, acestea sunt aspecte care exced

obiectului pricinii deduse judecății și pentru lămurirea

cărora nici cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar dacă acest aspect ar fi necontestat, el nu

este relevant pentru stabilirea interesului reclamantei în promovarea

acțiunii, deoarece, în principiu, nimic nu împiedică pe titularul

unei mărci să-și extindă obiectul de activitate și, în

consecință, aria produselor și serviciilor protejate, câtă

vreme nu încalcă alte drepturi de proprietate intelectuală legal

protejate ori convențiile la care este parte.

În ceea ce privește afirmația recurentei

potrivit căreia, în calitate de cotitulară a mărcii

combinate GEROVITAL H3 cu specimen de semnătură Prof. Dr. Ana Aslan,

are dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de

acela de a utiliza un semn identic sau similar, aceasta urmează să

facă obiect de analiză cu ocazia rejudecării cauzei, deoarece

privește chiar fondul chestiunii litigioase dintre părți.

Astfel, numai cu ocazia judecării fondului se va

putea verifica, după caz, dacă pârâta a avea dreptul  să

înregistreze marca GEROVITAL, respectiv dacă această înregistrare

este susceptibilă să aducă atingere drepturilor reclamantei

asupra mărcii anterioare, în condițiile art.48 cu referire la art.6

lit. c din Legea nr.84/1998.

Având în vedere că decizia

atacată este legală, Înalta Curte o a menținut-o și a

respins recursul ca nefondat.