ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2006

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC V.I. SA a solicitat

ca, în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA, ca succesoare legală a fostei B. și

M.F.P., să se constate că are un drept de creanță în valoare de 832.750 dolari

S.U.A., reprezentând marfă la export livrată SC H.I.S., în valoare de 260.000

dolari S.U.A. și respectiv 572.750 dolari S.U.A. dobândă externă capitalizată

neîncasată. Creanța reprezintă pierderi înregistrate de agenții economici cu

capital de stat în anii 1989 și 1990, rămase neacoperite și a creditelor

bancare neperformante acordate în anii anteriori pentru investiții precum și a

creditelor bancare acordate pentru exporturile și lucrările de construcții

montaj conform Legii nr. 7/1992.

S-a solicitat și obligarea pârâtelor

la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere cât și

obligarea pârâtelor ca, în 10 zile de la pronunțarea hotărârii să încheie

procesul – verbal de preluare la datoria publică internă potrivit art. 4, 6 și

8 din Legea nr. 7/1992.

Cauza a fost soluționată într-un

prim ciclu procesual respingându-se acțiunea pentru lipsa calității procesuale

active însă sentința a fost anulată și dosarul a fost reținut spre competentă

soluționare pe fond.

Evocând fondul, Curtea de Apel

București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și

a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că nici reclamanta, nici SC S. SRL, societatea care a

preluat creanța, nu sunt societăți cu capital de stat ci societăți cu capital

privat neaplicându-li-se dispozițiile Legii nr. 7/1992.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că reclamanta s-a

subrogat în toate drepturile SC S. SRL care la rândul său s-a subrogat în

drepturile SC A.D. SA și că la data încheierii convenției dintre SC A.D. și SC

S. SRL nu intrase în vigoare H.G. nr. 447/1991, privind preluarea de către stat

a pierderilor înregistrate în anii 1989 și 1990 de agenții economici cu capital

de stat.

Se arată că H.G. nr. 447/1991 a fost

adoptată la data de 27 iunie 1991 și nu are relevanță data publicării, iar art.

2 din acest act normativ menționează că preluarea pierderilor se va face în

decurs de 30 de zile de la data hotărârii; diferit de această mențiune din

hotărâre, art. 3 din Legea nr. 7/1992 prevede că preluarea pierderilor de la

agenții economici cu capital de stat se va face în decurs de 30 de zile de la

publicarea legii.

Recurenta apreciază că H.G. nr. 447/1991

a produs efecte juridice încă din data de 27 iunie 1991, intrând în vigoare la

data adoptării ei, fapt ce a avut loc anterior încheierii convenției dintre SC

A.D. SA și SC S. SRL.

De altfel, certitudinea

valorificării creanței a fost avută în vedere chiar la data încheierii

convenției.

Se mai arată că și admițând că noua

reglementare intră în vigoare la data publicării, ea vizează și situațiile

juridice care se vor naște, modifica sau stinge după data intrării în vigoare

precum și efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute.

Recurenta argumentează că la data

publicării H.G. nr. 447/1991, 27 iulie 1991, actul normativ nu putea avea în

vedere nici o categorie de agenți economici privați care ar fi putut înregistra

pierderi din activități de export în perioada 1989 – 1990, întrucât aceștia

nici nu existau având în vedere că Legea nr. 31/1990 a intrat în vigoare abia

la 17 noiembrie 1990 ca prim act normativ în baza căruia se puteau constitui

agenți economici privați.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanța a respins acțiunea pentru

lipsa calității procesuale active considerând în principal că reclamanta nu

beneficiază de statutul de societate cu capital de stat, această sferă de

agenți economici fiind cea ocrotită de dispozițiile privind preluarea la

datoria publică a pierderilor. Cum nici recurenta reclamantă și nici SC S. SRL,

societatea a cărei succesoare este reclamanta nu sunt societăți cu capital de

stat ci cu capital privat, nu pot beneficia de acest statut.

Considerațiile pe care le face

recurenta cu privire la imposibilitatea aplicării dispozițiilor H.G. nr.

447/1991 dacă se interpretează că acest act normativ nu se aplică nici unei

categorii de agenți economici privați pentru că ei nu existau înainte de

apariția Legii nr. 31 din 17 noiembrie 1990 sunt eronate.

În realitate actul normativ se

referă la agenții economici cu capital de stat care existau cu certitudine în

perioada 1989 – 1990 putând înregistra pierderi din activități de export.

Pentru aceștia putea fi justificată preluarea la datoria publică internă a

pierderilor având în vedere că textul prevede expres această condiție,

societăți cu capital de stat.

Argumentele doctrinare referitoare

la aplicarea legii în timp și intrarea în vigoare a hotărârilor de guvern sunt

corecte dar nu au relevanța pe care ar dori-o recurenta întrucât delimitarea

sferei de aplicare a statutului de societăți care pot beneficia de preluarea la

datoria publică a creanțelor este limitativ prevăzută în actul normativ

menționat.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V.I. SA Pitești, împotriva deciziei nr. 483 din 24 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.