ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2007

Asupra recursului penal de

față:

Prin încheierea din 5

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului B.M. reținând că măsura a fost luată

cu respectarea dispozițiilor legale, iar menținerea acesteia este necesară

pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri

în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii

arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza

luării acesteia.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 150/P/2006 din 31 ianuarie

2006 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, conform art. 148 lit.

b) și h) C. proc. pen., inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

b) și c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la

data de 10 ianuarie 2006, în jurul orelor 18,30, a sustras o pereche de cisme

de pe scara imobilului din str. Transilvaniei, și pentru a-și asigura scăparea

i-a înțepat cu o foarfecă pe numiții L.M. și D.R.

Prin sentința penală nr. 1281

din 9 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani, cu executare în regim de detenție,

menținându-se starea de arest a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 300

2

în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând conform art. 160

b

.

În speță, dispozițiile art. 158

lit. h) – art. 148 lit. f) în actuala reglementare, subzistă și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină este închisoarea mai mare

de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei

comisă de acesta.

Față de dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., în mod legal instanța

de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului, astfel că prezentul

recurs este nefondat și urmează a fi respins, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Bârsan Marian împotriva încheierii din 5

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, în dosarul nr. 4879/3/2006 (76/2007).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2007.