ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2007

Asupra recursului penal de față: Prin încheierea din 5 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.M. reținând că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar menținerea acesteia este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 150/P/2006 din 31 ianuarie 2006 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, conform art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 10 ianuarie 2006, în jurul orelor 18,30, a sustras o pereche de cisme de pe scara imobilului din str. Transilvaniei, și pentru a-și asigura scăparea i-a înțepat cu o foarfecă pe numiții L.M. și D.R. Prin sentința penală nr. 1281 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani, cu executare în regim de detenție, menținându-se starea de arest a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 300 2 în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b . În speță, dispozițiile art. 158 lit. h) – art. 148 lit. f) în actuala reglementare, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comisă de acesta. Față de dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., în mod legal instanța de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului, astfel că prezentul recurs este nefondat și urmează a fi respins, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Bârsan Marian împotriva încheierii din 5 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4879/3/2006 (76/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2007.