ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1277/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1277/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de
ședință din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Iași,
secția penală, investită cu apelul inculpatului declarat
împotriva sentinței penale nr. 26 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului
Iași a menținut starea de arest preventiv în cauză a
inculpatului N.N. și a amânat justificat soluționarea căii de
atac la data de 22 martie 2007.
Pentru a pronunța
încheierea amintită, Curtea a reținut că inculpatul a fost
arestat preventiv în cursul urmăririi penale în baza art. 143 raportat la art.
148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu începere de la 21 iunie 2006,
măsură ce a fost ulterior prelungită succesiv în cauză de
judecător, sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de
tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174, 175 lit.
i) C. pen., pedepsită peste 4 ani închisoare prin aceea că a aplicat
părții vătămate P.D. o lovitură de briceag,
provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu
eviscerație jejunoileală ce i-a pus în primejdie viața.
Cu ocazia luării
măsurii preventive s-a constatat că există probe certe privind
pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a
inculpatului după săvârșirea faptei arătate.
Instanța care a dispus
condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, a
menținut și arestarea preventivă în baza art. 350 C. proc. pen.
În acest context
instanța de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat
inițial arestarea preventivă a inculpatului se mențin
nemodificate și impun în continuare privarea sa de libertate și pe
parcursul soluționării apelului în conformitate cu dispozițiile art.
160
b
raportat la art. 300
2
C. proc. pen. și art. 5
din C.E.D.O.
Examinarea recursului
declarat de inculpat împotriva încheierii criticate, în limitele art. 385
6
raportat la art. 141 C. proc. pen., impun respingerea sa ca nefondat în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele
arătate în continuare.
În conformitate cu
prevederile art. 300
2
C. proc. pen., astfel cum a fost modificat
prin O.U.G. nr. 109/2003 în cauzele în care inculpatul este arestat
instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul
judecății legalitatea și temeinicia acestei măsuri
preventive procedând potrivit art. 160
b
.
Totodată, art. 160
b
C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat
statuează că în cursul judecății, instanța
verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și
temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța
constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă
au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice
privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării
preventive și punerea în libertate a inculpatului (iar în caz contrar
menținerea acestei măsuri preventive).
Înalta Curte consideră
că în mod corect că instanța de apel a apreciat că în
cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind
îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148
lit. h) C. pen., în prezent 148 lit. f) C. proc. pen., urmare modificărilor,
efectuate prin intrarea în vigoare, la data de 6 august 2006, și a Legii nr.
356/2006, chiar dacă sentința nu este definitivă întrucât
inculpatul a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa de 6 ani
și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii, deduse
judecății ce prezintă o gravitate deosebită .
Încheierea atacată a
fost dată în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit.
a) și c) ale C.A.D.O.L.F. respectiv arestarea a fost menținută
pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și
în cazurile de excepție cu care o persoană poate fi lipsită de
libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața
autorității judiciare îndrituită legal de a verifica motivele
legitime de bănuială că a săvârșit o infracțiune.
Ca atare încheierea
atacată privind menținerea arestării preventive dată de
curte, în calitate de instanță de apel, este legală și
temeinică.
În conformitate cu
prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata
sumei de 120 lei, din care 60 lei reprezentând onorariul apărătorului
din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de
cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva încheierii din 22 februarie 2007
a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 13343/99/2006.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din
care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 7 martie 2007.