ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1277/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Iași, secția penală, investită cu apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 26 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Iași a menținut starea de arest preventiv în cauză a inculpatului N.N. și a amânat justificat soluționarea căii de atac la data de 22 martie 2007. Pentru a pronunța încheierea amintită, Curtea a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu începere de la 21 iunie 2006, măsură ce a fost ulterior prelungită succesiv în cauză de judecător, sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen., pedepsită peste 4 ani închisoare prin aceea că a aplicat părții vătămate P.D.

o lovitură de briceag, provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu eviscerație jejunoileală ce i-a pus în primejdie viața. Cu ocazia luării măsurii preventive s-a constatat că există probe certe privind pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului după săvârșirea faptei arătate. Instanța care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, a menținut și arestarea preventivă în baza art. 350 C. proc. pen. În acest context instanța de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului se mențin nemodificate și impun în continuare privarea sa de libertate și pe parcursul soluționării apelului în conformitate cu dispozițiile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc.

pen. și art. 5 din C.E.D.O. Examinarea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii criticate, în limitele art. 385 6 raportat la art. 141 C. proc. pen., impun respingerea sa ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive procedând potrivit art. 160 b . Totodată, art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat statuează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului (iar în caz contrar menținerea acestei măsuri preventive). Înalta Curte consideră că în mod corect că instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. pen., în prezent 148 lit. f) C. proc.

pen., urmare modificărilor, efectuate prin intrarea în vigoare, la data de 6 august 2006, și a Legii nr. 356/2006, chiar dacă sentința nu este definitivă întrucât inculpatul a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii, deduse judecății ce prezintă o gravitate deosebită . Încheierea atacată a fost dată în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F. respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție cu care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare îndrituită legal de a verifica motivele legitime de bănuială că a săvârșit o infracțiune.

Ca atare încheierea atacată privind menținerea arestării preventive dată de curte, în calitate de instanță de apel, este legală și temeinică. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei, din care 60 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva încheierii din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 13343/99/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2007.