ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 22 aprilie 2004 contestatoarea A.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Piatra Neamț, pronunțarea unei hotărâri prin care intimatul să fie obligat să emită o nouă dispoziție prin care să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin notificarea nr. 174 din 13 iulie 2001 contestatoarea a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 133/1984. Prin dispoziția nr. 1960 din 19 martie 2004 s-a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite contestatoarei este de 265.205.927 lei.

Prin sentința civilă nr. 250/C din 12 mai 2004 Tribunalul Neamț, secția civilă a respins contestația ca nefondată. În motivarea sentinței s-a arătat că imobilele expropriate pentru care s-au cerut despăgubiri au avut destinația de locuință, iar modalitatea efectivă de restituire prin echivalent pentru aceste categorii de imobile este stabilită de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia persoana îndreptățită poate opta doar pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare. Legiuitorul nu a prevăzut pentru aceste categorii de imobile și posibilitatea restituirii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești.

Prin decizia civilă nr. 1421 din 1 noiembrie 2004 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis apelul contestatoarei și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis contestația și l-a obligat pe intimat să emită o nouă dispoziție prin care să acorde contestatoarei despăgubiri bănești. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a avut în vedere că imobilul în litigiu a avut destinația de locuință, situație în care erau aplicabile prevederile art. 24 alin. (2) din lege. Dispozițiile art. 9 din lege prevăd că restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital se face numai în cazul imobilelor care aveau altă destinație decât aceea de locuință.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (8) și (9) din Legea nr. 10/2001 atunci când obiectul cererii de restituire este un imobil cu destinația de locuință, persoana îndreptățită la restituire are posibilitatea de a solicita, la alegere, modalitatea prevăzută de art. 11 dar și despăgubiri bănești. Împotriva acestei hotărâri intimatul a declarat recurs, critica privind următoarele aspecte: Instanța de apel a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, neobservând care sunt textele de lege incidente raportat la categoria de imobile solicitate de contestatoare. Pentru aceste imobile art. 11 din lege stabilește reguli speciale. Legiuitorul nu a prevăzut pentru această categorie de imobile și posibilitatea restituirii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești.

Imobilul în litigiu a avut destinația de locuință, fiind demolat total, iar terenul este ocupat în prezent de blocuri de locuințe și de spațiu verde. Singurele modalități de despăgubire sunt cele prevăzute de art. 11 alin. (1) rap. la alin. (4) din același articol. Pe de altă parte, primarul nu are competența de a acorda despăgubiri bănești, prefecturile centralizând notificările și procedând conform art. 37. În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în celelalte etape procesuale, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente: Prin notificarea înregistrată sub nr. 174 din 13 iulie 2001, A.M.

a solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilele teren și construcție situate în Piatra Neamț. În motivarea notificării s-a arătat că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 133/1984 iar în anul 1986 a fost demolată construcția. Prin decizia contestată s–au acordat despăgubiri în valoare de 265.205.927 lei. S-a prevăzut totodată faptul că persoana îndreptățită poate opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. În condițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Iar potrivit art. 11 alin. (8), în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Așadar, voința legiuitorului este ca în prezent, pentru situația în care construcția expropriată a fost demolată total iar lucrările pentru care s-a dispus măsura exproprierii ocupă întregul teren preluat de stat, la alegerea persoanei îndreptățite aceasta să poată beneficia de despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Întrucât legea materială este de imediată aplicare, Curtea a considerat că art. 11 alin. (8) este incident și litigiului de față, de vreme ce pe partea de teren expropriat, pentru care s-a făcut notificarea, s-au edificat ori amplasat construcții autorizate sau care au destinație de utilitate publică. Decizia instanței de apel este însă nelegală în partea privitoare la obligarea primarului de a emite o dispoziție prin care să-i acorde despăgubiri contestatoarei. Față de textul sus menționat despăgubirile urmează a fi acordate în condițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 247/2005, titlul VII. În prezent, primarul are numai competența de a emite o dispoziție prin care să se constate că A.M.

este îndreptățită la despăgubiri bănești. Ulterior, se va proceda potrivit art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și al Normelor Metodologice adoptate prin H.G. nr. 1095 din 15 septembrie 2005. Față de cele ce preced, critica formulată întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va fi modificată în parte în sensul reținut prin dispozitiv. Vor fi menținute dispozițiile prin care s-a păstrat sentința în partea privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 1421 din 1 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, și în consecință: Modifică în parte decizia susmenționată în sensul că îl obligă pe intimatul pârât Primarul municipiului Piatra Neamț să emită o nouă dispoziție prin care să constate că A.M. este îndreptățită la despăgubiri bănești. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.