ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei

civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 22

aprilie 2004 contestatoarea A.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul

Primarul municipiului Piatra Neamț, pronunțarea unei hotărâri prin care intimatul

să fie obligat să emită o nouă dispoziție prin care să-i acorde măsuri

reparatorii prin echivalent.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că

prin notificarea nr. 174 din 13 iulie 2001 contestatoarea a solicitat acordarea

de despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 133/1984. Prin

dispoziția nr. 1960 din 19 martie 2004 s-a stabilit că valoarea despăgubirilor

cuvenite contestatoarei este de 265.205.927 lei.

Prin sentința civilă nr. 250/C din 12 mai 2004 Tribunalul

Neamț, secția civilă a respins contestația ca nefondată.

În motivarea sentinței s-a arătat că imobilele expropriate

pentru care s-au cerut despăgubiri au avut destinația de locuință, iar

modalitatea efectivă de restituire prin echivalent pentru aceste categorii de

imobile este stabilită de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit

căruia persoana îndreptățită poate opta doar pentru acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală

folosite în procesul de privatizare. Legiuitorul nu a prevăzut pentru aceste

categorii de imobile și posibilitatea restituirii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești.

Prin decizia civilă nr. 1421 din 1 noiembrie 2004 Curtea de

Apel Bacău, secția civilă, a admis apelul contestatoarei și a schimbat în parte

sentința în sensul că a admis contestația și l-a obligat pe intimat să emită o

nouă dispoziție prin care să acorde contestatoarei despăgubiri bănești. Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima

instanță nu a avut în vedere că imobilul în litigiu a avut destinația de

locuință, situație în care erau aplicabile prevederile art. 24 alin. (2) din

lege. Dispozițiile art. 9 din lege prevăd că restituirea prin măsuri

reparatorii prin echivalent, prin acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare și de acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital se face numai în cazul imobilelor

care aveau altă destinație decât aceea de locuință.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (8) și (9) din Legea nr.

10/2001 atunci când obiectul cererii de restituire este un imobil cu destinația

de locuință, persoana îndreptățită la restituire are posibilitatea de a

solicita, la alegere, modalitatea prevăzută de art. 11 dar și despăgubiri

bănești.

Împotriva acestei hotărâri intimatul a declarat recurs,

critica privind următoarele aspecte:

Instanța de apel a dat o interpretare eronată probatoriului

administrat în cauză, neobservând care sunt textele de lege incidente raportat

la categoria de imobile solicitate de contestatoare. Pentru aceste imobile art.

11 din lege stabilește reguli speciale. Legiuitorul nu a prevăzut pentru

această categorie de imobile și posibilitatea restituirii prin echivalent sub

formă de despăgubiri bănești.

Imobilul în litigiu a avut destinația de locuință, fiind

demolat total, iar terenul este ocupat în prezent de blocuri de locuințe și de

spațiu verde. Singurele modalități de despăgubire sunt cele prevăzute de art.

11 alin. (1) rap. la alin. (4) din același articol.

Pe de altă parte, primarul nu are competența de a acorda

despăgubiri bănești, prefecturile centralizând notificările și procedând

conform art. 37.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile

formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în

celelalte etape procesuale, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat în

sensul următoarelor considerente:

Prin notificarea înregistrată sub nr. 174 din 13 iulie 2001,

A.M. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri

bănești pentru imobilele teren și construcție situate în Piatra Neamț. În

motivarea notificării s-a arătat că terenul a fost expropriat prin Decretul nr.

133/1984 iar în anul 1986 a fost demolată construcția.

Prin decizia contestată s–au acordat despăgubiri în valoare

de 265.205.927 lei. S-a prevăzut totodată faptul că persoana îndreptățită poate

opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital ori acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv

în procesul de privatizare.

În condițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil. Iar potrivit art. 11 alin. (8), în

situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin

echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Așadar, voința legiuitorului este ca în prezent, pentru

situația în care construcția expropriată a fost demolată total iar lucrările

pentru care s-a dispus măsura exproprierii ocupă întregul teren preluat de

stat, la alegerea persoanei îndreptățite aceasta să poată beneficia de

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Întrucât legea materială este de imediată aplicare, Curtea a

considerat că art. 11 alin. (8) este incident și litigiului de față, de vreme

ce pe partea de teren expropriat, pentru care s-a făcut notificarea, s-au

edificat ori amplasat construcții autorizate sau care au destinație de

utilitate publică.

Decizia instanței de apel este însă nelegală în partea

privitoare la obligarea primarului de a emite o dispoziție prin care să-i

acorde despăgubiri contestatoarei.

Față de textul sus menționat despăgubirile urmează a fi

acordate în condițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 247/2005, titlul

VII. În prezent, primarul are numai competența de a emite o dispoziție prin

care să se constate că A.M. este îndreptățită la despăgubiri bănești. Ulterior,

se va proceda potrivit art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și al

Normelor Metodologice adoptate prin H.G. nr. 1095 din 15 septembrie 2005.

Față de cele ce preced, critica formulată întrunește

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi admis

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea instanței de apel va

fi modificată în parte în sensul reținut prin dispozitiv. Vor fi menținute

dispozițiile prin care s-a păstrat sentința în partea privitoare la respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului

Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 1421 din 1 noiembrie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, și în consecință:

Modifică în parte decizia susmenționată în sensul că îl

obligă pe intimatul pârât Primarul municipiului Piatra Neamț să emită o nouă

dispoziție prin care să constate că A.M. este îndreptățită la despăgubiri

bănești.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.