ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4986/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Galați la 6 iulie 2004, reclamantul C.N. a chemat în judecată pe

pârâta Primăria Galați, solicitând obligarea acesteia de a emite decizie sau

dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire a imobilelor situate în

Galați.

În

motivarea cererii, reclamantul a precizat că a formulat notificări conform

Legii nr. 10/2001, în termen legal, la data de 9 august 2001, înregistrate cu

nr. 450/2001 și 451/2001, prin care a solicitat restituirea celor două imobile

ce au aparținut tatălui său, C.T., decedat la 5 noiembrie 1993 și fraților săi,

C.G., C.M. și M.O.

S-a arătat că imobilul din str. M.

nr. 43 a trecut în patrimoniul statului prin sentința civilă nr. 1602/14

aprilie 1961 a Tribunalului Popular, Raion Galați, iar celălalt imobil a fost

preluat faptic, fără existența vreunui titlu.

Prin sentința civilă nr. 864 din 26

octombrie 2004, Tribunalul Galați a admis cererea reclamantului și a obligat

pârâta să emită dispoziție cu privire la notificarea reclamantului de

restituire a imobilului din str. M. nr. 73 Galați.

A fost obligată pârâta la 4.000.000

lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin încheierea din camera de

consiliu din 17 ianuarie 2005 s-a dispus, în temeiul art. 281 și urm. C. proc.

civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței

menționate în sensul că pârâta a fost obligată să emită dispoziție și cu

privire la notificarea de restituire a imobilului din Galați, str. M. nr. 41.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că pârâta are obligația, potrivit art. 23 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 10/2001, ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să emită

decizie sau dispoziție motivată asupra cererilor de restituire în natură.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică, în sensul că nu s-a avut în

vedere că terenul în litigiu a fost atribuit în folosință gratuită către ANL

prin hotărâre a Consiliului Local.

Totodată, s-a susținut că

reclamantul nu a anexat notificării toate documentele necesare soluționării

acesteia, nedând curs nici solicitărilor ulterioare ce i-au fost adresate.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 395/A din 5 martie 2005, a respins ca nefondat

apelul pârâtei Primăria Municipiului Galați, reținând că Primăria Municipiului

Brăila, în calitate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, poate fi

constrânsă să emită dispoziție conform Legii nr. 10/2001 în cadrul unei acțiuni

o obligație de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și art. 1075 C.

civ.

Susținerile pârâtei în sensul că

terenul a fost dat în folosință ANL și că a fost de bună-credință la data

emiterii HCL nr. 18/2001 au fost apreciate ca lipsite de relevanță.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs Primarul Municipiului Galați la 22 aprilie 2005, criticând-o ca

netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere că înscrisurile lipsă au fost

solicitate reclamantului prin adresa nr. 450 din 10 octombrie 2002,

notificările reclamantului neputând fi soluționate deoarece acesta nu a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici dovada deposedării.

S-a arătat că terenurile revendicate

fac parte dintr-un cartier de locuințe, restituirea în natură fiind imposibilă,

și că pentru imobilele din această categorie, instituția caută soluții unitare

în acord cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cu Planul Urbanistic General al

Municipiului Galați.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va reține că deși recurenta a criticat decizia instanței de

apel pentru netemeinicie, fără a indica explicit vreunul din cazurile prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., motivele invocate pot fi încadrate, astfel cum

rezultă din dezvoltarea lor, în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei recurate.

Ca atare se vor analiza criticile

formulate de recurentă raportat la dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Se va constata că, așa cum corect au

reținut instanțele de fond și apel, pârâta-recurentă nu și-a îndeplinit

obligația ce-i revenea potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

respectiv aceea de a răspunde notificării prin care reclamantul a solicitat

restituirea în natură a celor două imobile situate în Municipiul Galați.

Susținerea recurentei în sensul că

terenul a fost dat în folosință ANL pentru construirea unui șantier de locuințe

și se încearcă găsirea unei soluții unitare în acord cu Planul Urbanistic

General al Municipiului Galați nu poate conduce la exonerarea pârâtei-recurente

de la obligația de a răspunde notificărilor reclamantului.

Câtă vreme reclamantul a făcut

dovada notificării în termen, a calității de persoană îndreptățită și a

dreptului de proprietate al autorilor săi, pe baza actelor anexate notificării,

pârâta-recurentă nu poate refuza emiterea dispoziției conform Legii nr.

10/2001.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art.

304 pct. 10 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul municipiului Galați împotriva deciziei civile nr. 395/A

din 5 martie 2005 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2006.