ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2005, reclamantul R.V. a chemat în judecată A.N.P.C., solicitând anularea Ordinului nr. 444 din 17 august 2005, emis de autoritatea pârâtă, reintegrarea în funcția publică de conducere de director executiv al O.J.P.C. Timiș, deținută anterior emiterii ordinului și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus de către pârâtă, destituirea sa din funcția publică de conducere de director executiv al O.J.P.C.

Timiș, începând cu data de 18 august 2005, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată. Reclamantul a arătat că ordinul de eliberare din funcție este nelegal, întrucât este dat cu încălcarea dispozițiilor art. 81 lit. h) din Legea nr. 188/1999, referatul Comisiei de disciplină fiind întocmit în perioada în care se afla în concediu medical. În opinia reclamantului, ordinul atacat este lovit de nulitate absolută. De asemenea, reclamantul a arătat că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 28 alin. (2) lit. b), art. 29 alin. (2) și art. 31 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003, solicitând constatarea nulității absolute a ordinului atacat, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia.

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că afirmațiile pârâtei nu au corespondent în realitate, întrucât: - evaluarea funcționarilor publici care și-au desfășurat activitatea pe parcursul anului 2004 din cadrul O.J.P.C. Timiș, conform H.G. nr. 1209/2003 trebuia desfășurată în intervalul 1 - 31 decembrie. Întrucât din 29 noiembrie 2004, până în 17 ianuarie 2005, s-a aflat în concediu legal de odihnă, corespunzător anilor 2003 și parțial 2004, a procedat la efectuarea acestor evaluări începând cu data revenirii sale la serviciu; - referitor la recuperarea contravalorii convorbirilor telefonice efectuate de către personalul O.J.P.C. Timiș, pentru plafonul legal, fără a se emite decizii de imputare, consideră că nu se impune o asemenea măsură, deoarece depășirile au fost achitate benevol de personalul O.J.P.C.

Timiș, începând cu apariția O.G. nr. 80/2001 și până în prezent, după ce inspectorul cu atribuții contabile centraliza facturile R. și C. și prezenta în ședință întregului personal valorile rezultate; - referitor la afirmația privind necomunicarea actelor normative nou apărute și a tematicilor de control primite de la A.N.P.C., arată că O.J.P.C. Timiș este abonat al EON Program - Legislație, care asigură actualizarea on-line a legislației. În fiecare zi la conectarea calculatorului se face o informare on-line despre toate aparițiile actelor legislative, acestea fiind prezentate și în ședințele operative de către consilierul juridic al instituției.

Tematicile de control, transmise de A.N.P.C., se repetă în marea lor majoritate, anual tematicile fiind însoțite de legislația care stă la baza controalelor specifice, punctele tratate de inspector neputând fi abordate, fără a se face referire la prevederile legale invocate; - referitor la tranșarea sarcinilor și repartizarea reclamațiilor, învederează instanței numărul foarte extins al domeniilor în care inspectorii au competență, potrivit legii, să cerceteze și să dispună în consecință, O.J.P.C. Timiș și-a desfășurat activitatea în ultimii ani acoperind raza județului Timiș, în medie cu un număr de 12 inspectori pe an. În cazul acțiunilor întreprinse pe segmente de produse sau servicii neacoperite de specialiști în domeniile respective, au fost nominalizați inspectori care să dețină cunoștințe sau să aibă capacitatea de a trata problematicile respective.

De fiecare dată când cercetarea sesizărilor sau controalele tematice au impus sprijinul unor specialiști existenți în cadrul altor instituții (R.A.R., Poliție, Garda Financiară ș.a.) a solicitat colaborarea și s-au întocmit documente de control comune. De fiecare dată a ținut cont de pregătirea și specializarea inspectorilor disponibili în ziua respectivă, de inspectorii aflați în alte acțiuni, solicitând chiar revenirea din concedii de odihnă sau refuzând plecarea acestora în zile libere sau concedii, dacă situația impunea această măsură. Inspectorii care au primit din partea sa vreo dispoziție nelegală, care să aducă o atingere dreptului acestora la opinie, aveau dreptul să refuze în scris și motivat executarea ordinului sau dispoziției date conform legii; - regulamentul de ordine interioară a fost întocmit și aprobat de conducerea instituției, fiind semnat și ștampilat, regăsindu-se și la avizierul instituției aflat în secretariat.

Regulamentul de organizare și funcționare O.J.P.C. Timiș a fost structurat și redactat prin grija consilierului juridic. Modificarea structurii la nivelul O.J.P.C. Timiș a fost adus la cunoștința angajaților din 5 aprilie 2005; - în ceea ce privește lipsa actelor justificative pentru mobilierul existent în biroul său, reclamantul contestă netemeinicia acestei afirmații, având în vedere că la data de 11 februarie 2004 s-a încheiat un contract de comodat între SC B. SRL și O.J.P.C. Timiș, prin care se da în folosința celui din urmă mobilierul în discuție. Mobilierul nu putea fi înregistrat în patrimoniul O.J.P.C. Timiș, întrucât acesta este în continuare proprietatea comodatului; - în ceea ce privește utilizarea locațiilor bugetare, arată că în cadrul O.J.P.C.

Timiș nu se regăsește la nivelul organigramei un post de portar. Ca atare, s-au înregistrat cazuri când persoane aflate în stare de ebrietate au intrat în instituție, perturbând activitatea inspectorilor și chiar furturi de bunuri și efecte personale aflate pe birouri. Având în vedere aceste aspecte, în urma afișării unei oferte, s-a procedat la selectarea SC Z.C. SRL, pentru asigurarea zilnică a unui angajat care să controleze accesul persoanelor străine în instituție. Referitor la eficiența acestui serviciu, menționează faptul că la câteva zile după expirarea contractului s-a înregistrat un nou furt dintr-un birou; - procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt verificate periodic.

În data de 29 mai 2002, ca urmare a verificărilor efectuate de către echipa de audit intern a A.N.P.C., s-a încheiat procesul-verbal care, la cap. IV „concluzii și recomandări”, prevede că este necesar o atenție deosebită în ceea ce privește verificarea corectitudinii lucrărilor executate. Ca urmare, a emis nota internă nr. 1099 din 3 iunie 2002, prin care a stabilit ca inspectorul șef adjunct, B.I., să asigure în permanență, verificarea întocmirii proceselor-verbale și a corecției încadrării în legislația specifică.

Inclusiv reclamantul, în calitate de inspector șef, ulterior director executiv, a procedat în repetate rânduri, la efectuarea verificărilor proceselor-verbale întocmite de inspectori, aceste aspecte fiind consemnate și în procesele-verbale ale ședințelor operative; - toate petițiile și sesizările sunt preluate și înregistrate într-un registru special de către referentul cu atribuții în fișa postului, după care sunt prezentate directorului executiv, în lipsa directorului executiv adjunct, spre a fi repartizate inspectorilor. Această operațiune se efectua zilnic, mapa de corespondență pentru ziua respectivă fiind transmisă referentului care înmâna inspectorilor, sub semnătură, sesizările respective.

Conducătorul instituției cumula toate sesizările care se referă la același agent economic, repartizându-le conform priorităților specifice. De asemenea, conducătorul instituției trebuia să planifice efectuarea controalelor la același agent economic, dar fără a bloca activitatea acestuia. Prioritatea zero pentru O.J.P.C. Timiș a fost tratarea, în aceeași zi sau cel mult a doua zi a reclamațiilor consumatorilor pe probleme alimentare, produse și servicii de alimentație publică, în acest sens inspectorii fiind solicitați la orice oră din zi și în orice zi a săptămânii, așa cum reiese și din condicile de prezență, evidența orelor suplimentare și documentele încheiate. Pe de altă parte, O.G. nr. 27/2002 prevede posibilitatea prelungirii termenului inițial de 30 de zile oferit de lege pentru a răspunde petentului, în situația în care se prezintă motive care impun o prelungire a acestui termen.

Prelungirea se poate face cu încă 60 de zile. Afirmația pârâtei privind declanșarea unor toxiinfecții alimentare, drept consecință a ineficienței actului de control, este tendențioasă și nefondată, deoarece în cei patru ani cât a ocupat funcția de director executiv, nu s-a înregistrat nici un caz de acest gen; - procedura generală de control a măsurilor dispuse prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor a fost emisă de A.N.P.C. și este reglementată de O.G. nr. 21/1992, modificată și completată prin Legea nr. 37/2003. Astfel, în conformitate cu prevederile legale, agentul economic trebuie să facă dovada remedierii deficiențelor printr-o declarație scrisă pe proprie răspundere.

Acțiunile de control sunt cuantificate în rapoarte și sinteze transmise A.N.P.C., periodic, reverificându-se agenții economici la care s-au constatat încălcări ale legislației, eficiența instituției fiind dovedită prin intrarea acestor agenți în legalitate; - în calitate de director executiv a participat la efectuarea unui număr foarte mare de acțiuni de control împreună cu echipe de inspectori, în cazuri deosebite sau la solicitarea acestora, conform atribuțiilor menționate în fișa postului. De fiecare dată s-a stabilit în comun, în baza probelor și a constatărilor efectuate, sancțiunea care urmează a fi aplicată; - în ceea ce privește planul de control, arată că acțiunile de control sunt coordonate conform planului stabilit la nivel de A.N.P.C., prin programarea prealabilă pentru semestrul următor a tematicilor de control.

Inclusiv, concediile de odihnă ale inspectorilor se planificau anterior, astfel încât să se asigure desfășurarea tematicilor de control de către personalul specializat în domeniile respective. Planul tematic era completat zilnic de acțiuni urgente, potrivit reclamațiilor înregistrate și a solicitărilor organelor de control, împreună cu care se tratau prioritățile de rang zero. Instituția condusă de reclamant, prin specificul ei, este o instituție operativă, necesitând disponibilitate permanentă din partea personalului, împrejurare cunoscută de aceștia la data angajării; - A.N.P.C. are la nivelul național serviciu de contabilitate, în județe însă, există doar un inspector cu atribuții contabile.

Raportul Curții de Conturi a județului Timiș nr. S74 din 23 martie 2005 a stabilit drept persoană răspunzătoare pe d-na inspector I asistent I.M., cu atribuții de control contabilitate și resurse umane. Pe de altă parte, prin deficiențele din activitatea inspectorului, parțial remediate, în timpul controlului, nu s-au adus prejudicii de nici un fel instituției sau patrimoniului O.J.P.C. Timiș; - cele două numere de telefon mobil, fac parte dintr-un abonament încheiat pe numele său pentru care, încă de la încheierea contractului cu firma C., în urmă cu 10 ani, sub forma unei convenții de grup, deținătorii cartelelor telefonice au suportat integral costurile abonamentului și al convorbirilor; - în ceea ce privește lipsa unor procese-verbale preluate sub semnătură de către un inspector, precizează faptul că în urma prezentării demisiei, acesta nu s-a mai prezentat în vederea predării documentelor și a încheierii fișei de lichidare.

Drept urmare, s-a emis decizia nr. 31 din 22 aprilie 2004 și s-a constituit o comisie care avea sarcina inventarierii proceselor-verbale regăsite în fostul birou al directorului. Au fost declarate pierdute documentele cu seriile neregăsite în urma cercetării comisiei; - desemnarea persoanei din cadrul O.J.P.C. Timiș, care să acorde viza C.F.P., s-a făcut cu acordul scris al A.N.P.C. nr. 1152 din 29 septembrie 2004, persoana nominalizată fiind singura angajată care poseda cunoștințe de specialitate (economico-financiare) ca urmare a studiilor contabile efectuate; - garanțiile materiale pentru gestionarul nominalizat, conform Legii nr. 22/1969 nu au putut fi constituite fără acceptul scris al persoanei în cauză, aceasta refuzând în primă fază, această sarcină, invocând obiecțiuni datorate lipsei de pregătire profesională corespunzătoare, ulterior nemaiprezentându-se la birou, pe considerente medicale.

Referitor la mobilierul aflat în biroul său, precizează că datorită nealocării de fonduri în vederea achiziționării de obiecte de inventar, mijloace fixe, a acceptat încheierea unor contracte de comodat pentru mobilier, acestea rămânând în proprietatea comodantului O.J.P.C. Timiș, folosindu-l până în momentul soluționării problemelor financiare; - sancțiunile aplicate și măsurile dispuse prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt stabilite direct de către echipa care a participat la efectuarea controlului. Directorul instituției nu poate interveni, nu poate modifica un proces-verbal încheiat, doar instanța de judecată poate anula în tot sau în parte procesele-verbale, mai arată reclamantul.

În cauză, pârâta A.N.P.C. a formulat întâmpinare și precizarea la întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul că Ordinul nr. 444 din 17 august 2005, precum și actele care au stat la baza emiterii acestuia, sunt emise cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 1210/2003, H.G. nr. 1209/2003, Ordinul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății nr. 399/2004, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 7/2004, Legea nr. 82/1991. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 18/PI din 23 ianuarie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului R.V., reținând, în esență, că raportat la abaterile de la îndatoririle legale sau cele rezultate din fișa postului reclamantului, neinfirmate prin probe de către acesta, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul R.V., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cele ale Legii nr. 188/1999, precum și ale Legii nr. 554/2004. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, R.V. susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut nelegalitatea ordinului de eliberare din funcție, în raport cu dispozițiile art. 81 lit. h) din Legea nr. 188/1999 și cele ale art. 35 din aceeași lege. Astfel, arată recurentul-reclamant, nu s-a avut în vedere că era în incapacitate temporară de muncă în perioada 27 iunie 2005 - 11 iulie 2005, potrivit certificatelor de concediu medical, perioadă în care s-a efectuat cercetarea prealabilă de către Comisia de disciplină, cu încălcarea dispozițiilor legale, nefiind posibilă audierea sa ,pentru a se respecta dreptul său la apărare.

În opinia recurentului-reclamant, ordinul atacat este lovit de nulitate absolută, întrucât cercetarea prealabilă s-a desfășurat cu încălcarea art. 81 lit. h) din Legea nr. 188/1999, precum și a H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea Comisiilor de disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, referatul comisiei de disciplină fiind întocmit în perioada când se afla în concediu medical. De asemenea, arată recurentul-reclamant, deși art. 28 alin. (2) lit. b) din H.G.

nr. 1210/2003 impune ca activitatea de cercetare a abaterii disciplinare să cuprindă audierea funcționarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării, iar art. 20 alin. (2) reglementează situația în care funcționarul probei refuză să se prezinte la audiere sau să semneze vreo declarație, totuși, nu s-a avut în vedere că nu s-a putut prezenta la audieri din cauza incapacității temporare de muncă, fiind vorba despre o lipsă justificată, neputându-se face dovada vreunui refuz din partea sa. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât a anunțat atât în cursul cercetării că are probleme medicale și nu se poate prezenta, cât și la ieșirea din spital, prin prezentarea de certificate medicale. Printr-un alt motiv de recurs se susține că instanța de fond nu a reținut nici faptul că necomunicarea actului de sesizare al Comisiei de disciplină atrage nulitatea sancțiunii potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din H.G.

nr. 1210/2003. Mai mult, arată recurentul-reclamant, nu s-a făcut dovada unor abateri disciplinare repetate și nici a unor abateri disciplinare grave, având în anul precedent calificativul „excelent” și i s-au acordat mai multe diplome de merit pentru participarea la conferințe internaționale pe domenii, sentința atacată fiind, deci, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 188/1999. În plus, arată recurentul-reclamant, la individualizarea sancțiunii disciplinare nu s-a ținut seama nici de dispozițiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. De asemenea, recurentul-reclamant susține că și în ipoteza în care ar fi existat motive reale pentru destituirea sa, în baza art. 94 1 introdus în Legea nr. 188/1999, prin O.U.G.

nr. 284/2000, aprobată prin Legea nr. 661/2001, prin ordinul atacat trebuia să fie trecut pe o funcție publică de execuție corespunzătoare, în condițiile legii. Referitor la faptele pe care pârâta le-a reținut în sarcina sa, ca fiind abateri disciplinare, recurentul-reclamant apreciază că acestea nu au corespondent în realitate și reiterează în detaliu motivele acțiunii sale și arătate în cele ce preced. La data de 19 aprilie 2006, recurentul-reclamant și-a completat motivele de recurs, arătând că nu a fost citat pentru termenul de 4 iunie 2005, când s-a depus la dosar o confirmare de primire ce constituie un fals grosolan, iar comisia de disciplină a considerat procedura de citare îndeplinită, fără să constate lipsa de autenticitate a semnăturii sale și fără să aibă în vedere precaritatea sănătății sale, privându-l de un drept constituțional, dreptul la apărare.

Referitor la certificatele medicale contestate, recurentul-reclamant arată că depune la dosar adresa nr. 6259 din 14 aprilie 2006 din partea Casei Județene de Pensii Timiș, prin care se confirmă valabilitatea acestora. De asemenea, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei și copia denunțului penal privind falsul și uzul de fals produs de un autor necunoscut prin semnarea în numele său în calitate de destinatar al citației sale la audierea la Comisia de disciplină pentru termenul de 4 iulie 2005. În cauză, a formulat întâmpinare intimata-pârâtă A.N.P.C., solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică. Examinând cauza, în raport cu criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză actul atacat a fost emis la data de 17 august 2005, dată pentru care recurentul-reclamant nu a pretins și nici nu a făcut dovezi că ar fi fost în concediu medical, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 și nici cele ale art. 35 din Legea nr. 188/1999.

Prin actul atacat s-a dispus destituirea din funcția publică de conducere a recurentului-reclamant, începând cu data de 18 august 2005, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, prezentându-se în detaliu faptele considerate a fi abatere disciplinară, precizându-se, totodată, pe de o parte, că, deși legal citată, persoana cercetată nu s-a prezentat la audieri, comisia de disciplină fiind în imposibilitate de o audia, iar, pe de altă parte, că nu au fost înregistrate obiecții cu privire la Referatul întocmit în baza art. 30 din H.G. nr. 1210/2003, astfel cum rezultă din procesul-verbal al Comisiei de disciplină. Este necontestat că dreptul la apărare este un drept constituțional garantat, dispoziție în concordanță deplină cu reglementările internaționale privind drepturile omului precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauză însă, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, că instanța de fond în mod corect a reținut că acest drept a fost garantat pe parcursul procedurii prealabile. Desigur, în situația în care recurentul-reclamant va dovedi falsul invocat privind confirmarea de primire a citației la audieri are posibilități legale de a acționa, eventualele remedii neputând fi aplicate prin prezenta cale de atac. De altfel, prin adresa Poliției municipiului Timișoara - Biroul de investigații criminale se comunică doar stadiul investigațiilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288, 290 și 291 C. pen., în dosarul nr. 3955/P/2006. Semnificativ este și faptul că, deși la data de 5 august 2005, recurentul-reclamant a primit Referatul Comisiei de disciplină, dată la care nu a susținut inițial că era în concediu medical, totuși nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la acesta.

Mai mult, în acțiunea introductivă, recurentul-reclamant nici nu a susținut falsitatea confirmării de primire, ci a arătat că, în opinia sa, „Comisia de disciplină a apreciat incapacitatea sa temporară de a munci ca fiind o lipsă nejustificată”. În condițiile mai sus arătate, Înalta Curte constată în baza probatoriului actual că cel puțin pentru termenul de audiere din 4 iulie 2005 au fost îndeplinite prevederile art. 25 și art. 31 alin. (3) din H.G. nr. 120/2003, cu atât mai mult, cu cât certificatele medicale au fost înregistrate la O.J.P.V.C. Timiș, ulterior întocmirii referatului de finalizare a cercetării efectuate de Comisia de disciplină. Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, se constată că și acestea sunt nefondate.

Astfel, deși recurentul-reclamant susține că afirmațiile intimatei-pârâte privind faptele reținute în sarcina sa, ca fiind abateri disciplinare, nu au corespondent în realitate, totuși, din analiza făcută acestora, atât în acțiune, cât și în motivele de recurs, chiar de către R.V., rezultă că în general situația de fapt se prezintă în sensul celor reținute de autoritatea pârâtă și de instanța de fond, recurentul-reclamant invocând, însă, fie faptul că în perioada în care trebuia să ia anumite măsuri, se afla în concediu de odihnă, fie că acestea erau de competența inspectorilor, excedând atribuțiile prevăzute în fișa postului său, fie că procedurile de soluționare a problemelor erau altele decât cele reținute de intimata-pârâtă.

Într-adevăr, conform art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, la individualizarea sancțiunii disciplinare trebuie să se țină seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi și că sancțiunea disciplinară de destituire din funcția publică prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. e) este ultima și cea mai severă dintre sancțiunile disciplinare.

Numai că în cauză s-a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant deținea o funcție de conducere, iar dispozițiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, trebuie aplicate în raport cu atribuțiile corespunzătoare acestei funcții, avându-se în vedere nu doar încălcarea acestora, ci și consecințele acestor încălcări. Este de necontestat că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă și controlează activitățile prevăzute la art. 2 alin. (3) din lege. În cauză, exemplificativ în acest sens este faptul, recunoscut, de altfel, de recurentul-reclamant, că deși evaluarea funcționarilor publici care și-au desfășurat activitatea pe parcursul anului 2004 în cadrul O.J.P.C.

Timiș, conform H.G. nr. 1209/2003, trebuia desfășurată în intervalul 1 - 31 decembrie 2004, totuși R.V. a apreciat ca legală măsura de a desfășura această activitate după întoarcerea sa din concediul de odihnă pe care l-a luat pe perioada 29 noiembrie 2004 - 17 ianuarie 2005. Desigur, funcționarul are dreptul de a-și lua concediu de odihnă, dar cel ce deține o funcție de conducere trebuie să se raporteze și la consecințele cumulării unui număr atât de mare de zile de concediu de odihnă față de principiile unui management eficient. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât era singurul în măsură să efectueze evaluarea.

Faptul că în anul anterior recurentul a obținut calificativul „excepțional”, nu poate fi prin el însuși un motiv de a-l exonera pe recurentul-reclamant de răspunderea pentru majoritatea încălcărilor atribuțiilor de serviciu reținute în sarcina sa, încălcări ce dovedesc existența unui management defectuos, iar argumentele aduse de recurentul-reclamant în apărarea sa sunt în mare parte nedovedite. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 94 1 introdus în Legea nr. 188/1999 prin O.U.G. nr. 284/2000, aprobată prin Legea nr. 661/2001, este de observat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 (M. Of. nr. 251/22.03.2004), în temeiul art. XXVI din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în baza întregului material probator administrat în cauză, că recurentul-reclamant nu a reținut că toate atribuțiile prevăzute în fișa postului referitoare la funcția de conducere ce o deținea, trebuiau realizate în baza dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. (1) lit. c) și alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.V. împotriva sentinței civile nr. 18/P.I. din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.