ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8742/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8742/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1415 din 25 octombrie 2005 Tribunalul
Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamantul D.F. împotriva
pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să se pronunțe asupra
notificării formulate de reclamant și a obligat pârâta la plata
daunelor cominatorii de 10 RON/zi de întârziere, de la rămânerea
definitivă a hotărârii și până la emiterea
deciziei/dispoziției conform art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001
republicată. Prin aceeași sentință s-a luat act că
reclamantul a renunțat la judecata împotriva pârâților Ministerul
Finanțelor Publice și D.G.F.P. Teleorman.
În motivarea sentinței s-a reținut că unitatea
deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie
sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură
formulată de reclamant, astfel cum prevede art. 25 alin. (1) din Legea
10/2005.
Tergiversarea nejustificată a emiterii dispoziției constituie
contravenție conform art. 38 alin. (2) din lege, constatarea acesteia
fiind de competența Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților.
Ca atare, pârâta fost obligată să emită dispoziția
și să plătească daunele cominatorii.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta A.V.A.S. Întrucât apelul
nu a fost motivat, instanța s-a pronunțat pe baza probelor
administrate la fond.
Curtea de Apel București, secția a VII-a, prin decizia
civilă 93 A din 2 martie 2006 a respins apelul ca nefondat.
Pe parcursul soluționării apelului apelanta A.V.A.S. a depus
la dosar decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 prin care a respins notificarea
formulată de reclamant și a solicitat respingerea apelului ca
rămas fără obiect.
În considerentele deciziei s-a reținut că apelanta nu a emis
dispoziția motivată în termenul prevăzut de lege astfel încât,
în mod corect, a fost obligată să se pronunțe asupra
notificării și să plătească daunele cominatorii.
Împrejurarea că pe parcursul soluționării apelului pârâta
a emis decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 nu face ca apelul să
rămână fără obiect, întrucât obiectul acestuia îl
reprezintă sentința atacată și pronunțată cu
respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta
A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
solicitând modificarea în tot a acesteia întrucât și-a executat
obligația stabilită prin sentința 93/2005.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Daunele cominatorii reprezintă un mijloc de
constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației, suma stabilită
de instanță, ca și încasarea acesteia de către creditor,
având un caracter provizoriu.
În cauză,
recurenta pârâtă a făcut dovada îndeplinirii obligației de
emitere a dispoziției înainte de rămânerea definitivă a
sentinței, acest lucru însemnând că menținerea măsurii de
constrângere nu se mai justifică.
Ca atare, recursul se va
admite, decizia atacată se va modifica în totalitate, în sensul admiterii
apelului, iar sentința va fi schimbată în parte prin înlăturarea
obligării recurentei pârâte la plata daunelor cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile
nr. 93 A din 2 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă, pe care o modifică în
sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței
civile nr. 1415 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Teleorman.
Schimbă în parte sentința menționată în sensul
că înlătură obligația A.V.A.S. de a plăti 10 RON/zi de
întârziere daune cominatorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 31 octombrie 2006.