ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8742/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1415 din 25 octombrie 2005 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamantul D.F. împotriva pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să se pronunțe asupra notificării formulate de reclamant și a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii de 10 RON/zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea deciziei/dispoziției conform art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată. Prin aceeași sentință s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Teleorman. În motivarea sentinței s-a reținut că unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de reclamant, astfel cum prevede art. 25 alin. (1) din Legea 10/2005.

Tergiversarea nejustificată a emiterii dispoziției constituie contravenție conform art. 38 alin. (2) din lege, constatarea acesteia fiind de competența Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Ca atare, pârâta fost obligată să emită dispoziția și să plătească daunele cominatorii. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta A.V.A.S. Întrucât apelul nu a fost motivat, instanța s-a pronunțat pe baza probelor administrate la fond. Curtea de Apel București, secția a VII-a, prin decizia civilă 93 A din 2 martie 2006 a respins apelul ca nefondat. Pe parcursul soluționării apelului apelanta A.V.A.S. a depus la dosar decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 prin care a respins notificarea formulată de reclamant și a solicitat respingerea apelului ca rămas fără obiect.

În considerentele deciziei s-a reținut că apelanta nu a emis dispoziția motivată în termenul prevăzut de lege astfel încât, în mod corect, a fost obligată să se pronunțe asupra notificării și să plătească daunele cominatorii. Împrejurarea că pe parcursul soluționării apelului pârâta a emis decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2006 nu face ca apelul să rămână fără obiect, întrucât obiectul acestuia îl reprezintă sentința atacată și pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a acesteia întrucât și-a executat obligația stabilită prin sentința 93/2005.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației, suma stabilită de instanță, ca și încasarea acesteia de către creditor, având un caracter provizoriu. În cauză, recurenta pârâtă a făcut dovada îndeplinirii obligației de emitere a dispoziției înainte de rămânerea definitivă a sentinței, acest lucru însemnând că menținerea măsurii de constrângere nu se mai justifică. Ca atare, recursul se va admite, decizia atacată se va modifica în totalitate, în sensul admiterii apelului, iar sentința va fi schimbată în parte prin înlăturarea obligării recurentei pârâte la plata daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 93 A din 2 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 1415 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Teleorman. Schimbă în parte sentința menționată în sensul că înlătură obligația A.V.A.S. de a plăti 10 RON/zi de întârziere daune cominatorii. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 octombrie 2006.