ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7030/2006

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de

22 mai 2003, reclamantul D.D. a chemat în judecată pârâta SC G.T. SA Orșova,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură

a terenurilor expropriate în baza DCS a RSR cu nr. 29 din 23 ianuarie 1969, în

suprafață de 1073 mp, situat în punctul „Lunca lui Tudoran”

Prin sentința civilă nr. 1197 din 7 noiembrie 2003 Tribunalul Mehedinți

a respins acțiunea reclamantului.

În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că suprafața de teren

revendicată a aparținut autoarei reclamantului D.M., de la care a fost

expropriată și trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 29 din

23 ianuarie 2069.

Reclamantul a formulat notificare pârâtei SC G.T. SA ORSOVA care deține

în prezent acest teren și care conform actelor depuse la dosar este o societate

cu capital privat, de la care nu a primit nici un răspuns.

Instanța a mai reținut aplicabilitatea în cauză a Normelor Metodologice

de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, privitoare

la unitatea deținătoare, astfel că reclamantul trebuia să adreseze notificarea

A.P.A.P.S., fostul F.P.S. și nu societății pârâte care nu are calitate

procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a

formulat apel prin care a arătat, în esența, că pârâta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 23 din Legea 10/2001, în sensul ca nu a răspuns la

notificare, că acțiunea nu este prematur introdusă, că litigiul nu a fost

soluționat cu celeritate, cauzându-i astfel daune pe care instanța de fond nu

s-a pronunțat și că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată.

Prin decizia nr. 548 din 19 martie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, a respins apelul ca nefondat reținând în motivarea hotărârii că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, că pârâta nu

are calitate procesuală pasivă și că notificarea trebuia adresată instituției

publice implicate în privatizare.

Fața de criticile privind nesoluționarea cu celeritate și reținererea

excepției prematurității acțiunii s-a reținut că acestea nu sunt imputabile

instanței ci ambelor părți care nu au depus la timp actele necesare și nu s-a

făcut dovada parcurgerii procedurii administrative.

În final cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată s-a reținut

că acțiunea reclamantului a fost respinsă ,astfel că, pârâta nu putea fi

obligată la plata acestora conform art. 274 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamantul a

formulat în termen legal recurs.

În motivare a adus critici cu privire la faptul că instanțele de fond și

de apel au reținut aplicabilitatea în cauză numai a art. 27 din Legea nr.

10/2001 nu și a art. 23 din aceeași lege, precum și a art. 9 și art. 9.1. din

Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001 aprobate prin H.G.R nr. 498

din 8 aprilie 2003, că pârâta a avut o atitudine pasivă de la primirea

notificării până la soluționarea acțiunii judecătorești, ceea ce i-a creat

daune și în final a solicitat obligarea la plata sumei de 3.700.000 lei cu

titlu de cheltuielile de judecată.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de

zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în

natură.

Considerând acest termen ca unul imperativ, soluția de respingere a

acțiunii ca prematur introdusă ar fi într-adevăr greșită dar prin soluția

pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, s-a respins

acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei,

reținându-se că notificarea nu trebuia adresată acesteia ci F.P.S.-ului în

prezent AVAS, ca urmare a faptului că pârâta este o societate cu capital

integral privat.

În atare

condiții în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001

alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel, la alin.

(1), se arată că p

entru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,

persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

La alin. (2) se

prevede că

notificarea

prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției

publice implicate care a efectuat privatizarea A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.),

ministerul de resort, autoritatea administrației publice locale, în a cărei

rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

Prin H.G. nr.

498/2003 s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001

privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989.

Aceste norme sunt însă de aplicare

și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pot adăuga la lege ori

modifica dispozițiile acesteia.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează, acordarea daunelor și a

cheltuielile de judecată.

Într-adevăr, instanței de judecată nu-i poate fi imputabilă această

situație deoarece a fost nevoită să amâne cauza pentru ca părțile să-și

comunice actele depuse la termenele de judecată (fila 31 dosar fond) respectând

astfel dispozițiile procedurale care prevăd comunicarea actelor depuse de părți

în ședință (art. 96 C. proc. civ.) precum și a respectării principiului

contradictorialității procesului civil.

Nici critica

referitoare la obligarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită din

moment ce acțiunea reclamantului a fost respinsă, pârâta nu putea fi obligată

la plata cheltuielilor de judecată, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. care prevăd că numai

partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată.

Fața de cele mai sus menționate, recursul reclamantului se privește ca

nefondat și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELELEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva

deciziei civile nr. 548 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2006