ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3595/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 20 octombrie 2005 al Serviciului Teritorial Pitești din cadrul D.I.I.C.O.T., inculpatul R.F. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut că, la data de 21 iulie 2005, în timp ce se afla în executarea unei pedepse la Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, jud. Dolj, a trimis prin poștă la Penitenciarul Spitalului Colibași, jud. Argeș pe numele numitei C.T., care are calitatea de medic la acest loc de deținere, un plic în interiorul căruia se găsea un praf de culoare albă și mai multe înscrisuri cu amenințări la adresa destinatarului, în sensul că substanța este agent patogen „antrax” care va produce decesul destinatarei.

Curtea de Apel Pitești, prin sentința penală nr. 15/ F din 21 februarie 2006, a condamnat pe inculpatul R.F., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A contopit această pedeapsă cu restul de 17 ani, 2 luni și o zi din pedeapsa de 18 ani 10 luni și 9 zile aplicată prin sentința penală nr. 84 din 2 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani 2 luni și o zi la care s-a adăugat un spor de un an, deci în total 18 ani, 2 luni și o zi, prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57, 71 C. pen. A dedus din pedeapsă perioada executată.

A obligat condamnatul la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., art. 33, 34 și art. 39 alin. (2) C. pen., art. 88 C. pen. și art. 357 lit. a) C. proc. pen., solicitând în final, în temeiul art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului și casarea sentinței atacate. Recursul este nefondat. În drept, fapta inculpatului R.F. de a amenința în scris o persoană că îi va suprima viața cu agentul patologic infecțios cunoscut sub denumirea de „antrax”, atașând un plic confecționat din folie de material plastic ce conținea un praf alb, spre a da credibilitate pericolului invocat de el, constituie infracțiunea prevăzut de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.

Din fișa de cazier aflată la dosarul cauzei, precum și din referatul întocmit de grefa instanței la 21 februarie 2006, rezultă că inculpatul R.F. execută o pedeapsă de 18 ani, 10 luni și 9 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 84 din 2 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Prin urmare, în mod corect, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal și starea de recidivă în care acesta se află.

Astfel, în mod corect a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată spre maximul special a cărei executare să se realizeze cu privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57, 71 C. pen. La stabilirea pedepsei rezultante, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen. Astfel, momentul de referință pentru calculul pedepsei în situația stării de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul îl constituie data de 21 iulie 2005, dată când acesta a săvârșit infracțiunea. În raport cu această dată, din pedeapsa de 18 ani, 10 luni și 9 zile închisoare, inculpatul mai avea un rest de executat de 17 ani, 2 luni și o zi. Dată fiind gravitatea faptei, corect Curtea a apreciat că este justificată aplicarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de 1 an închisoare, deducând din pedeapsă perioada executată.

Conchizând că în cauză sentința penală nr. 15/ F din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, este legală și temeinică, că motivele de recurs invocate de Parchetul Curții de Apel Pitești nu constituie cazuri de casare, recursul declarat de parchet privind pe intimatul-inculpat R.F. va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce perioada executată de la 21 iulie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 15/ F din 21 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, privind pe intimatul inculpat R.F.. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 21 iulie 2005. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2006.