ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3723/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 23

ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5066/2003, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.L.C. la 4 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. b), art. 74 lit.

c), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., același inculpat a fost condamnat la un

an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4

ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a fost

computată prevenția de la 25 martie 2003 la zi, menținându-se arestarea

inculpatului.

În baza art. 113 C. pen., inculpatul

a fost obligat la tratament medical în vederea dezintoxicării în timpul

executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2), coroborat

cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă ce se va aplica alături

de pedeapsa rezultantă, potrivit art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpat suma de un milion lei dobândită

din valorificarea drogurilor și ridicată de organele de poliție cu ocazia percheziții

domiciliare.

În baza art. 17 alin. (1) din

aceeași lege, au fost confiscate de la inculpat cele 3 cutii de carton cu

pachete sigilate de seringi hipodermice găsite în urma percheziții domiciliare,

care au făcut obiectul infracțiunii de consum de droguri.

S-a constatat că cele

13 folii din material plastic tip bilă ce conțineau 0,587 gr. heroină și două

siringi hipodermice folosit ridicate cu aceeași ocazie s-au consumat în

procesul analizelor de laborator.

În baza at.118 lit. b) a fost

confiscat un telefon mobil și cartela SIM încorporată, ca fiind folosite în

vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri. A fost restituit

inculpatului un alt telefon mobil, care nu a avut legătură cu cauza.

Instanța a reținut că la data de 25

martie 2003, în baza denunțului L.N., lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii

Antidrog sector 3 București au realizat un flagrant, inculpatul C.L.C. fiind

depistat vânzând 4 doze de heroină martorului denunțător cu suma de un milion

lei. Cu aceeași ocazie s-au găsit în locuința inculpatului 2 seringi

hipodermice folosite și 3 cutii ce conțineau seringi hipodermice sigilate,

precum și alte 9 doze de heroină, destinate consumului propriu de droguri

(heroină).

Prin decizia penală nr. 181/ A din

11 martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.). A solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de

inculpat, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

nu este fondat, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte consideră că ambele

instanțe au avut în vedere aceste criterii de individualizare a pedepsei,

deoarece au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite

în concurs de inculpat

[

(art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.)], de starea de recidivă în care acestea

au fost comise [(art. 37 lit. b) C. pen.)], precum și de împrejurările care

atenuează răspunderea penală a inculpatului (art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

art. 74 și art. 76 C. pen.).

Reținând că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată de instanțe în raport cu prevederile

art. 72 C. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 martie

2003, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 11 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 25 martie 2003 la 2 iulie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.