ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.09.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2006

HOTĂRÂRE
27.09.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 433 din 23

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de D.A., în

contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului Teleorman și

Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței se

reține că prin acțiunea sa, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Inspectoratul Școlar al județului Teleorman și Ministerul Educației și

Cercetării, să se constate refuzul pârâtului Inspectoratul Școlar al județului

Teleorman, de a da curs cererii sale, nr. 7037 din 9 august 2001, privind

includerea sa pe lista profesorilor care au fost declarați admiși pe locurile

școlare la concurs, la specialitatea limba franceză, pentru acordarea gradației

de merit, iar pârâtul Ministerul Educației și Cercetării să fie obligat la

includerea sa în anexa la Ordinul nr. 4129/09, acordarea gradației de merit.

Instanța de fond a apreciat

că acțiunea este neîntemeiată, deoarece radierea reclamantei din lista inițială

întocmită de Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne s-a datorat

cererii exprese a Ministerului Educației și Cercetării adresată Inspectoratului

Școlar al județului Teleorman, ca pentru anul 2001 să fie respectat strict

procentul de 2,5% din totalul personalului didactic, ca posibilitate anuală de

acordare a gradațiilor în primii patru ani de la intrarea în vigoare a Legii

nr. 128/1997.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 50 alin. (3) și (4) din Legea nr. 128/1997, care stabilesc

limitele procentuale de acordare a gradațiilor de merit, raportate la totalul

personalului didactic.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta D.A., susținând că hotărârea este nelegală și

netemeinică, în sensul că instanța de fond nu a analizat în totalitate

susținerile sale, astfel că în mod greșit a respins acțiunea, făcând o aplicare

greșită a prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data

introducerii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

împrejurarea că în lista celor nouă profesori admiși pentru gradația de merit

au fost incluse în mod nejustificat profesorii G.J. (cu numai 35 de puncte) și

B.V. (cu un punctaj egal cu al său, respectiv 65 de puncte), fapt ce a condus

la încălcarea dreptului său de a obține gradația de merit pe anul 2001.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, susținerea

recurentei, în sensul că profesorul G.J. ar fi obținut doar 35 de puncte cu

ocazia discutării gradațiilor de merit, este neîntemeiată, deoarece potrivit

procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Școlar al județului Teleorman, la

20 martie 2001, a rezultat că respectiva profesoară a întrunit 95 de puncte.

În ceea ce privește

selectarea profesoarei B.V., cu un punctaj egal cu al reclamantei, aceasta s-a

dispus de către Inspectoratul Școlar al județului Teleorman, în limitele

competențelor sale legale și ținând seama de obligativitatea limitării

numărului persoanelor beneficiare ale gradației, recurenta ocupând poziția 10

pe listă, iar Bocea Victoria fiind la poziția 9.

În mod corect instanța de fond

a constatat că radierea unui număr de candidați pentru gradația de merit,

printre care și reclamanta D.A., s-a făcut în baza art. 50 alin. (3) și (4) din

Legea nr. 128/1997, care prevede că gradația de merit se acordă prin concurs,

pentru 10% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului școlar,

procent care se eșalonează în cote anuale de 2,5% în primii 4 ani de la data

intrării în vigoare a legii.

Pentru considerentele

menționate, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că

actele atacate sunt legale, recursul urmând a fi respins ca nefondat, cu

referire la art. art. 304 pct. 9, art. 304

1

și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Respinge recursul declarat

de D.A. împotriva sentinței civile nr. 433 din 23 februarie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2008
public care a elaborat, a emis sau care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, da
ÎCCJ 2008-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2008
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată în Dosarul nr. 298/2004 al Tribunalului Satu Mare, T.E. a solicitat obligarea pârâtului I.Ș.J. Satu Mare să revizuiască
ÎCCJ 2014-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2014
Inspectoratul Școlar Județean Constanța, că în urma aplicării metodologiei au rezultat 4 gradații de merit pentru disciplina "franceză". Totodată, se reține că la aceeași concluzie a ajuns și Comisia de verificare a procedurilor prin care a
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85098)
Personal didactic. Gradație de merit. Condiții. Legea nr.128/1997 Ordinul MEC nr. 5466/2005 Potrivit dispozițiilor art.50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, pentru a putea beneficia de gradație de meri
ÎCCJ 2011-11-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5724/2011
respectarea obligațiilor legale, cu consecința producerii de prejudicii reclamantului. De asemenea, în ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului B.G. s-a constatat că aceasta nu este întemeiată în ce privește capătul al doil
Sursă