ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 433 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de D.A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului Teleorman și Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată. În motivarea sentinței se reține că prin acțiunea sa, reclamanta D.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului Teleorman și Ministerul Educației și Cercetării, să se constate refuzul pârâtului Inspectoratul Școlar al județului Teleorman, de a da curs cererii sale, nr. 7037 din 9 august 2001, privind includerea sa pe lista profesorilor care au fost declarați admiși pe locurile școlare la concurs, la specialitatea limba franceză, pentru acordarea gradației de merit, iar pârâtul Ministerul Educației și Cercetării să fie obligat la includerea sa în anexa la Ordinul nr. 4129/09, acordarea gradației de merit.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece radierea reclamantei din lista inițială întocmită de Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne s-a datorat cererii exprese a Ministerului Educației și Cercetării adresată Inspectoratului Școlar al județului Teleorman, ca pentru anul 2001 să fie respectat strict procentul de 2,5% din totalul personalului didactic, ca posibilitate anuală de acordare a gradațiilor în primii patru ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997. În drept, au fost invocate prevederile art. 50 alin. (3) și (4) din Legea nr. 128/1997, care stabilesc limitele procentuale de acordare a gradațiilor de merit, raportate la totalul personalului didactic.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta D.A., susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, în sensul că instanța de fond nu a analizat în totalitate susținerile sale, astfel că în mod greșit a respins acțiunea, făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., reclamanta-recurentă arată că instanța de fond nu a analizat împrejurarea că în lista celor nouă profesori admiși pentru gradația de merit au fost incluse în mod nejustificat profesorii G.J. (cu numai 35 de puncte) și B.V. (cu un punctaj egal cu al său, respectiv 65 de puncte), fapt ce a condus la încălcarea dreptului său de a obține gradația de merit pe anul 2001. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, susținerea recurentei, în sensul că profesorul G.J. ar fi obținut doar 35 de puncte cu ocazia discutării gradațiilor de merit, este neîntemeiată, deoarece potrivit procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Școlar al județului Teleorman, la 20 martie 2001, a rezultat că respectiva profesoară a întrunit 95 de puncte.

În ceea ce privește selectarea profesoarei B.V., cu un punctaj egal cu al reclamantei, aceasta s-a dispus de către Inspectoratul Școlar al județului Teleorman, în limitele competențelor sale legale și ținând seama de obligativitatea limitării numărului persoanelor beneficiare ale gradației, recurenta ocupând poziția 10 pe listă, iar Bocea Victoria fiind la poziția 9. În mod corect instanța de fond a constatat că radierea unui număr de candidați pentru gradația de merit, printre care și reclamanta D.A., s-a făcut în baza art. 50 alin. (3) și (4) din Legea nr. 128/1997, care prevede că gradația de merit se acordă prin concurs, pentru 10% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului școlar, procent care se eșalonează în cote anuale de 2,5% în primii 4 ani de la data intrării în vigoare a legii.

Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că actele atacate sunt legale, recursul urmând a fi respins ca nefondat, cu referire la art. art. 304 pct. 9, art. 304 1 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 433 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.