ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1314/2006

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Argeș reclamantul P.V. a chemat în judecată

Primăria Municipiului Pitești solicitând restituirea unui teren în suprafață de

2200 mp situat în Municipiul Pitești. În subsidiar a solicitat predarea, în

schimb, a unui alt teren, dacă cel preluat abuziv de către stat nu mai poate fi

restituit în natură.

În

motivarea cererii s-a arătat că terenul solicitat a aparținut tatălui său și că

prin Decretul nr. 289/1997 a fost expropriat. După adoptarea Legii nr. 10/2001

a notificat Primăriei dorința sa de a i se restitui bunul preluat abuziv, însă

aceasta din urmă nu a dat curs cererii sale.

În

cauză a intervenit în interes propriu P.F.V., care este minor și căruia i s-a

numit curator de către Primăria comunei Izvoru, în persoana numitei C.S.

Intervenientul,

prin curator, a susținut că are asupra terenului solicitat aceleași drepturi ca

și reclamantul din cererea principală, fiind nepot de fiu-decedat al autorului P.R.,

proprietarul terenului expropriat.

Prin

decizia civilă nr. 340 din 27 noiembrie 2003 Tribunalul Argeș a respins

acțiunea reținând, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în

cauză, că terenul este afectat de detalii de sistematizare, pe el fiind

amplasate blocurile de locuințe B23,B24A, B26, zona de siguranță a acestora,

alei carosabile și pietonale, parcări, spații verzi, o platformă gospodărească

și conducte termice și nu poate fi restituit în natură.

Reclamantul

nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite restituirea prin

echivalent, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Cu

privire la solicitarea reclamantului de a i se acorda la schimb un alt teren de

800 mp, situat în Pitești, aceasta este neîntemeiată în raport de dispozițiile

Legii 10/2001, care nu prevăd schimburi de terenuri, ci doar restituirea în

natură, ca regulă, ori în echivalent, ca excepție.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamantul și intervenientul prin curator, arătând

că sunt îndreptățiți la primirea unui teren în schimb. Cum apelanții dețin deja

un teren de 800 mp, căruia i-au adus îmbunătățiri, amenajări și pe care și-au

construit o mică locuință, terenul nefiind solicitat de nimeni la restituire,

Primăria, conform dispozițiilor art. 24 al Legii 10/2001 trebuia să le atribuie

acest teren în schimbul celui expropriat.

Curtea

de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 691 A-MF din 5 aprilie 2004 a respins

apelul reținând că în cuprinsul Legii nr. 10/2001 nu se regăsesc dispoziții

referitoare la acordarea unui alt teren în locul celui expropriat.

Situația

apelanților poate fi rezolvată, fie pe calea Legii 18/1991, fie pe o alta cale

de către Primăria Pitești.

Apelanții

sunt îndreptățiți la restituire prin echivalent și din moment ce nu s-a emis o

dispoziție de către deținătorul imobilului, mai există șansa despăgubirii

moștenitorilor lui P.R.

Împotriva

deciziei instanței de apel au formulat recurs, neîntemeiat în drept,

reclamantul și intervenientul minor prin curator C.S. prin care solicită

atribuirea terenului dat în folosință în suprafață de 800 mp situat în str. C.,

în compensarea terenului expropriat și acordarea de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de până la 2200 mp.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce succed.

Prin

acțiunea introductivă s-a solicitat restituirea în natură a unui teren

expropriat, în suprafață de 2200 mp situat în Pitești, iar în situația în care

restituirea în natură nu este posibilă, acordarea în compensare, ca măsură

reparatorie, a terenului în suprafață de 800 mp din str. C. pe care reclamantul

și intervenientul minor au construit o locuință în anul 1992.

Din

probele administrate în cauză, respectiv concluziile raportului de expertiză

(filele 54-56 dosar de fond), a rezultat că nu este posibilă restituirea în

natură a terenului expropriat, întrucât acesta este afectat de lucrări de

sistematizare-un ansamblu de blocuri de locuințe.

Deoarece

recurenții au indicat existența unei suprafețe de teren de 800 mp situată în

str. C. pe care au edificat o casă din chirpici în care locuiesc din anul 1992,

instanța de apel era datoare să administreze probe pentru dovedirea acestei

susțineri.

De

aceea, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 314 C. proc. civ. se va admite

recursul, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași curți de

apel în vederea rejudecării apelului.

Cu

ocazia rejudecării, instanța va administra toate probele necesare, eventual o

expertiză tehnică, pentru a verifica susținerile recurenților, respectiv dacă

pe terenul de 800 mp din str. C. aceștia au edificat o casă din chirpici în

care locuiesc din anul 1992.

Cel

de-al doilea motiv de recurs, respectiv acordarea de despăgubiri pentru

diferența de teren până la 2200 mp, nu se va mai analiza, întrucât acest capăt

de cerere este tardiv formulat în cuprinsul motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul P.V., intervenientul

P.F.V. și curatorul C.S. împotriva deciziei civile nr. 691 A-MF din 5 aprilie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată

astăzi 6 februarie 2006, în ședința publică.