ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1314/2006

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș reclamantul P.V. a chemat în judecată Primăria Municipiului Pitești solicitând restituirea unui teren în suprafață de 2200 mp situat în Municipiul Pitești. În subsidiar a solicitat predarea, în schimb, a unui alt teren, dacă cel preluat abuziv de către stat nu mai poate fi restituit în natură. În motivarea cererii s-a arătat că terenul solicitat a aparținut tatălui său și că prin Decretul nr. 289/1997 a fost expropriat. După adoptarea Legii nr. 10/2001 a notificat Primăriei dorința sa de a i se restitui bunul preluat abuziv, însă aceasta din urmă nu a dat curs cererii sale.

În cauză a intervenit în interes propriu P.F.V., care este minor și căruia i s-a numit curator de către Primăria comunei Izvoru, în persoana numitei C.S. Intervenientul, prin curator, a susținut că are asupra terenului solicitat aceleași drepturi ca și reclamantul din cererea principală, fiind nepot de fiu-decedat al autorului P.R., proprietarul terenului expropriat. Prin decizia civilă nr. 340 din 27 noiembrie 2003 Tribunalul Argeș a respins acțiunea reținând, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, că terenul este afectat de detalii de sistematizare, pe el fiind amplasate blocurile de locuințe B23,B24A, B26, zona de siguranță a acestora, alei carosabile și pietonale, parcări, spații verzi, o platformă gospodărească și conducte termice și nu poate fi restituit în natură.

Reclamantul nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite restituirea prin echivalent, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se acorda la schimb un alt teren de 800 mp, situat în Pitești, aceasta este neîntemeiată în raport de dispozițiile Legii 10/2001, care nu prevăd schimburi de terenuri, ci doar restituirea în natură, ca regulă, ori în echivalent, ca excepție. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul și intervenientul prin curator, arătând că sunt îndreptățiți la primirea unui teren în schimb. Cum apelanții dețin deja un teren de 800 mp, căruia i-au adus îmbunătățiri, amenajări și pe care și-au construit o mică locuință, terenul nefiind solicitat de nimeni la restituire, Primăria, conform dispozițiilor art. 24 al Legii 10/2001 trebuia să le atribuie acest teren în schimbul celui expropriat.

Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 691 A-MF din 5 aprilie 2004 a respins apelul reținând că în cuprinsul Legii nr. 10/2001 nu se regăsesc dispoziții referitoare la acordarea unui alt teren în locul celui expropriat. Situația apelanților poate fi rezolvată, fie pe calea Legii 18/1991, fie pe o alta cale de către Primăria Pitești. Apelanții sunt îndreptățiți la restituire prin echivalent și din moment ce nu s-a emis o dispoziție de către deținătorul imobilului, mai există șansa despăgubirii moștenitorilor lui P.R. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs, neîntemeiat în drept, reclamantul și intervenientul minor prin curator C.S. prin care solicită atribuirea terenului dat în folosință în suprafață de 800 mp situat în str. C., în compensarea terenului expropriat și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de până la 2200 mp.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat restituirea în natură a unui teren expropriat, în suprafață de 2200 mp situat în Pitești, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea în compensare, ca măsură reparatorie, a terenului în suprafață de 800 mp din str. C. pe care reclamantul și intervenientul minor au construit o locuință în anul 1992. Din probele administrate în cauză, respectiv concluziile raportului de expertiză (filele 54-56 dosar de fond), a rezultat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului expropriat, întrucât acesta este afectat de lucrări de sistematizare-un ansamblu de blocuri de locuințe.

Deoarece recurenții au indicat existența unei suprafețe de teren de 800 mp situată în str. C. pe care au edificat o casă din chirpici în care locuiesc din anul 1992, instanța de apel era datoare să administreze probe pentru dovedirea acestei susțineri. De aceea, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași curți de apel în vederea rejudecării apelului. Cu ocazia rejudecării, instanța va administra toate probele necesare, eventual o expertiză tehnică, pentru a verifica susținerile recurenților, respectiv dacă pe terenul de 800 mp din str. C. aceștia au edificat o casă din chirpici în care locuiesc din anul 1992. Cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren până la 2200 mp, nu se va mai analiza, întrucât acest capăt de cerere este tardiv formulat în cuprinsul motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.V., intervenientul P.F.V. și curatorul C.S. împotriva deciziei civile nr. 691 A-MF din 5 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 6 februarie 2006, în ședința publică.