ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 28 octombrie 2005, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.276 din 14 septembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului F.C. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că socrul reclamantei, împreună cu întreaga familie, inclusiv soțul acesteia, a fost strămutat în perioada septembrie 1940 - martie 1945, din România, în Ungaria, aceasta fiind o practică constantă a autorităților maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord, în raport cu salariații Căilor Ferate Române. Instanța a apreciat că această împrejurare a fost dovedită cu declarațiile autentificate ale martorilor M.M. și C.M. și atestată de adeverința nr. 1/6/11211 din 11 august 2003, eliberată de C.N.C.F. C.F.R. SA.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și susținând că socrul intimatei a beneficiat de un transfer în interesul serviciului, la Căile Ferate Ungare, incluzând locuință și salariu, situație ce nu poate fi asimilată refugiului din considerente etnice reglementate prin Legea nr. 189/2000. S-au invocat de către recurentă, și Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026 din 29 martie 2002, privind exceptarea de la beneficiul legii, a persoanelor transferate „în interesul serviciului”, la Căile Ferate din Ungaria. Recursul este nefondat și urmează fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate. În cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, strămutarea familiei defunctului soț al intimatei, din Ardealul de Nord, aflat sub ocupație maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecința persecuției etnice practicată de autoritățile de ocupație împotriva populației românești, în speță, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, considerați indezirabili într-un sector atât de important.

Dat fiind contextul istoric și luând în considerare probele aflate în dosarul cauzei, obligarea soțului intimatei, alături de familia sa, de a-și părăsi domiciliul, pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului. De altfel, recurenta însăși a achiesat la soluția instanței de fond, atunci când a acordat calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, lui F.A.L., fratele defunctului F.C. În concluzie, se constată că în mod corect, instanța de fond a recunoscut soțului intimatei-reclamante, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecințele ce decurg pentru aceasta, în baza dispozițiilor art. 3 din lege, ca soție supraviețuitoare. Față de aceste considerente și constatând că nu există, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 360/CA/2005-PI din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.