ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2006

Asupra recursului de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2006, la Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a declarat recurs împotriva sentinței nr. 18 din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 8999/2005. S-a susținut că în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la organul administrativ jurisdicțional pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de SC T.M. SRL, pe baza unei adrese a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița care atestă că „cercetările penale sunt în fază de finalizare”. În motivarea recursului s-a susținut că reluarea procedurii administrative, în condițiile art. 183 alin. (1) C. proc.

fisc., republicat, se poate face numai după încetarea definitivă și irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea. Ori în cauză, instanța de fond a acceptat cererea societății comerciale de a se obliga organul financiar să se pronunțe asupra contestației, fără a exista în cauză o rezoluție motivată a parchetului, ci numai o adresă că „cercetările sunt în curs de finalizare”. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de SC T.M. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

A modificat în parte decizia nr. 73 din 31 martie 2005, în sensul că s-a înlăturat măsura suspendării soluționării cauzei, restituind cauza pârâtei, pentru a soluționa în fond contestația. Recursul declarat în cauză este întemeiat și va fi admis conform art. 312 C. proc. civ. Prin decizia nr. 73 din 31 martie 2005, Ministerul Finanțelor Publice a decis suspendarea soluționării contestației SC T.M. SRL Șotânga privind suma de 12.697.997833 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și penalitățile aferente, întrucât în cauză a fost sesizat Inspectoratul de Poliție Dâmbovița, cu săvârșirea unei fapte de natură penală. Actul prezentat instanței, în sensul că cercetările penale sunt în curs de finalizare, nu poate fi considerat ca temei pentru restituirea cauzei la Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

În cauză nu s-a dat o ordonanță motivată ce ar putea constitui un motiv pentru reluarea procedurii administrative, în contestațiile prevăzute de art. 183 alin. (1) C. proc. fisc., republicat. Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 18 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.