ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2135/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2307 din 27

octombrie 2004, Tribunalul Timiș a admis în parte cererea reclamantei SC P.M. SA

TIMIȘOARA, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA TIMIȘOARA și SC P. SRL

TIMIȘOARA.

A obligat pârâta SC M. SA TIMIȘOARA

la predarea bunurilor aparținând SC P. SRL TIMIȘOARA și aflate în custodia sa

către reclamantă sub sancțiunea unor daune cominatorii de 200.000 lei/zi de

întârziere de la data comunicării hotărârii până la predarea integrală a

acestora.

A respins cererea reconvențională a

pârâtei reclamantă reconvențională SC M. SA TIMIȘOARA.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că reclamanta are împotriva pârâtei SC P. SRL TIMIȘOARA, titlu

executoriu, Ordonanța Tribunalului Timiș nr. 1671 din 9 iunie 2004 și încercând

executarea silită a constatat că parte din bunurile debitoarei se găsesc în

custodia pârâtei, SC M. SA TIMIȘOARA, care refuză ca executorul judecătoresc să

le ridice, pe motivul unor datorii între pârâte.

Apelul declarat de pârâta SC M. SA

TIMIȘOARA împotriva sentinței menționate a fost admis de Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia nr. 62 din 6 aprilie 2005, sentința instanței de fond

fiind schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii reclamante, SC P.M. SA

TIMIȘOARA împotriva SC P. SRL TIMIȘOARA, ca inadmisibilă.

S-a reținut că având un titlu

executor și fiind în faza executării silite, erau aplicabile prevederile art. 411

și urm. C. proc. civ., fiind inadmisibilă formularea unei noi cereri pentru obținerea

unui nou titlu executor.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- instanța s-a aflat în eroare,

motivarea fiind străină de natura pricinii. Astfel, SC M. SA TIMIȘOARA nu este

debitoarea sa, cum greșit a reținut instanța de fond.

- hotărârea este lipsită de temei

legal întrucât la dosar există probatorii în sensul că SC M. SA TIMIȘOARA, terț

în dosarul execuțional refuză predarea bunurilor către executorul judecătoresc

ca urmare, era admisibilă cererea pentru obligarea acestei părți la predarea

bunurilor debitoarei SC P. SRL TIMIȘOARA.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, întrucât:

Așa cum rezultă din actele dosarului,

reclamanta are un titlu executoriu împotriva pârâtei debitoare SC P. SRL TIMIȘOARA

și a pornit executarea silită împotriva acesteia.

Potrivit art. 411 alin. (1) C. proc.

civ., dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma

datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda

la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă sunt

deținute de un terț.

Este situația în cauză, bunurile

debitoarei pârâte aflându-se în custodia SC M. SA TIMIȘOARA.

În temeiul dispozițiilor procedurale

privind urmărirea bunurilor mobile, sus citate, reclamanta prin executorul judecătoresc

avea dreptul sechestrării bunurilor aflate la SC M. SA TIMIȘOARA calea

acționării acestei părți, pentru obținerea unui titlu executoriu fiind

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC P.M. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 62

din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2006.