ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2628/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin contestația adresată acestei instanțe la 13 martie 2006, contestatorul L.V. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 1228 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5836/P/2005. În motivarea contestației în anulare, petentul a susținut în fapt că, instanța de recurs nu a ținut cont de toate declarațiile martorilor, inclusiv de declarația inculpatului, ceea ce a condus la necercetarea chestiunilor de fond și prin aceasta la o greșită soluție de condamnare. În drept, au fost invocate prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele: Prin decizia penală nr. 74/ PJ din 1 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a condamnat pe inculpatul L.V., la 6 luni închisoare, pentru art. 246 C. pen., 6 luni închisoare, pentru art. 250 alin. (2) C. pen., și contopirea pedepselor aplicate a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare plus o lună spor în condițiile art. 81 și 82 C. pen. S-a reținut, în fapt, în esență, că inculpatul, ofițer în cadrul Poliției municipiului Timișoara – Biroul Poliției Economico Financiare, fără a avea autorizație de percheziție a percheziționat sediul firmei SC M.I. SRL, ocazie cu care a bruscat-o pe M.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 1228 din 24 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.I., M.F.D., SC M.I. SRL, partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și I.P.J. Timiș și de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 74 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Analizând în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea contestației în anulare, dedusă judecății, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile stric și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Susținerile contestatorului au fost analizate de instanța de recurs, iar dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc.

pen., invocate, au în vedere situațiile în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, ceea ce însă nu a susținut contestatorul pe această cale. În atare situație, curtea, constatând că contestația nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se invocă și nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de L.V. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul L.V. împotriva deciziei penale nr. 1228 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2006.