ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 751/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

27 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanta

S.N.T.F. C.F.R. SA București a chemat în judecată pe pârâta

D.G.A.M.C. BUCUREȘTI și A.V.A.S., solicitând să se constate ca legal efectuată

de către reclamantă plata sumei de 26.707.343.096 lei, reprezentând contribuția

asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator la A.V.A.S. și a sumei

de 1.514.903.572 lei, contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată de

către asigurat la A.V.A.S. cuprinse în notele de compensare nr. 47957 din 13

decembrie 2004 și nr. 47182 din 25 iunie 2004 și să se constate că reclamanta

este eliberată de plata acestor sume.

Prin sentința

civilă nr. 7999 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 5 București a

admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 5 București și a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București,

potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 118 din 23

mai 2006, admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge, ca

inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F. C.F.R. SA București în

contradictoriu cu pârâtele D.G.A.M.C. București și A.V.A.S.

Pentru a

pronunța această hotărâre, s-a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ.,

partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere

realizarea dreptului.

Acțiunile în

constatare sunt acele acțiuni prin care reclamantul solicită instanței să se

constate numai existența unui drept al său sau inexistența unui drept al

pârâtului împotriva sa.

Potrivit art. 111

alin. (2) C. proc. civ., acțiunea în constatare are un caracter subsidiar,

adică această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea

dreptului.

Art. 111 C.

proc. civ., se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv

contestație la executare.

Curtea

apreciază, în raport de motivele formulate de reclamantă, că aceasta tinde să

constate creanța bugetară preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin cesiune, în

vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S.S., apărările putând fi

valorificate pe calea unei contestații la executare formulate la executarea

declanșată de A.V.A.S. în vederea valorificării creanței preluate.

În această

situație, reclamanta are posibilitatea să formuleze contestație la executare

întemeiată pe prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998, o asemenea acțiune

fiind una în realizare.

Prin recursul

declarat, în temeiul art. 304

1

, 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.,

reclamanta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA București a susținut că sentința comercială nr.

118 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția comercială a fost dată

cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe și este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, prin

încheierea din 6 aprilie 2006 instanța invocând din oficiu excepția competenței

funcționale, scoate cauza de pe rolul secției de contencios administrativ și o

înaintează secției comerciale, unde a fost înregistrată cu nr. 4189/2/2006.

Soluționarea

cauzei de către această din urmă secție, față de obiectul acțiunii dedusă

judecății, s-a realizat cu încălcarea normelor imperative de competență

materială. Având în vedere natura juridică a creanțelor care sunt creanțe

fiscale, cauza ar fi trebuit să fie soluționată de Secția de Contencios

Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București, nefiind de competența secției

comerciale.

De asemenea, se

precizează că obligația de plată s-a stins prin compensarea intervenită între C.F.R.

SA și D.G.A.M.C. București. La momentul efectuării compensării, rezultă faptul

că prin compensarea efectuată de către reprezentanții D.G.M.A.C., în temeiul

prevederilor art. 111 C. proc. fisc. și în aplicarea dispozițiilor art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 37/2004, sumele de bani care fac obiectul cauzei dedusă

judecății au fost virate direct în F.N.U.A.S.S. fără ca aceste sume de bani să

ajungă la A.V.A.S., unde recurenta figura ca debitor, conform certificatului de

obligații fiscale emis de D.G.M.A.C.

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte,

analizând hotărârea în raport de motivele de recurs, de înscrisurile dosarului

și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în

niciunul din temeiurile de drept invocate.

În mod corect

s-a reținut excepția de necompetență funcțională a Secției de Contencios

Adminsitrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București, în raport de

natura litigiului, cauza fiind de competența Secției Comerciale a Curții de

Apel București.

Criticile

formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de recurs având în vedere

că potrivit art. 111 C. proc. civ.: „partea care are interes poate să facă

cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea

nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

Întrucât S.N.T.F.M.

– C.F.R. SA tinde să conteste creanța preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin

cesiune, în vederea încasării acesteia, recurenta putea formula contestație

(acțiune în realizarea dreptului) împotriva executării silite declanșate de

către A.V.A.S.

Recurenta nu a

făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept

material ce a fost nesocotită, critica având caracter general.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA

București împotriva sentinței comerciale nr. 118 din 23 mai 2006 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.N.T.F. – C.F.R. SA București, împotriva sentinței nr. 118 din

23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 2 februarie 2007.