ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

august 2003, reclamanta F.T.C.C. F. Mureș a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local al

comunei Crăciunești, să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 964/2002,

privind inventarul domeniului public al județului Mureș și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județ, în sensul anulării pozițiilor nr. 197, 198,

199, 200, 201, 204, 207, 210, 212 și 214 din Anexa nr. 31, care se referă la 10

clădiri situate în comuna Crăciunești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că bunurile imobile menționate în cerere sunt proprietatea C.C. Acățari

și au fost nelegal atestate în domeniul public al comunei Crăciunești, fiind

cuprinse în inventarul domeniului public comunal, însușit prin actul

administrativ atacat.

Prin sentința nr. 494 din 3

noiembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea, cu motivarea că

H.G. nr. 964/2002 este un act de gestiune, săvârșit de stat în calitate de

persoană juridică pentru administrarea patrimoniului său, exceptat controlului

instanței de contencios administrativ, conform art. 2 lit. d) din Legea nr.

29/1990.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 8634 din 30 noiembrie

2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de recurs a

casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță, reținând că pricina a fost soluționată prin admiterea unei excepții care

nu a fost invocată de părți sau din oficiu și care nu a fost dezbătută în

contradictoriu cu părțile, fără a fi fost, însă, examinate excepțiile

formulate, prin întâmpinare, de pârâți.

În fond după casare, Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea, prin sentința nr. 114 din 28 martie 2005, cu motivarea că atestarea

făcută de Guvern, prin articolul unic al H.G. nr. 964/2002, nu echivalează cu o

manifestare unilaterală de voință juridică, pentru că nu s-a creat o situație

juridică nouă, cât timp imobilele în litigiu au fost incluse în domeniul public

județean sau comunal, prin actele administrative ale mai multor autorități

administrative locale. Instanța de fond a apreciat că atestarea făcută prin H.G.

nr. 964/2002 este în concordanță cu obligația impusă Guvernului, de art. 21 din

Legea nr. 213/1998, pe baza hotărârilor adoptate de autoritățile administrației

publice locale, pentru delimitarea domeniului lor public.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta F.T.C.C. F. Mureș, în numele C.C. Scățari,

solicitând casarea hotărârii atacate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în mod

greșit instanța de fond a avut în vedere că nu au fost atacate în justiție,

actele adoptate de Consiliul Județean Mureș și de Consiliul Local al comunei

Crăciunești, pentru aprobarea inventarului bunurilor din domeniul public al

unităților administrativ-teritoriale respective. Recurenta a arătat că aceste

hotărâri nu au fost comunicate și C.C. Acățari nu a avut posibilitatea să le

conteste în justiție, astfel încât este nelegal actul administrativ prin care

Guvernul României a atestat inventarele bunurilor din domeniul public județean

și local.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 21 din

Legea nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999,

inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unei unități

administrativ-teritoriale, se întocmește de comisiile speciale constituite în

acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin

hotărârea autorității publice din unitatea respectivă, urmând ca apartenența la

domeniul public a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre

a Guvernului.

Imobilele prevăzute la pozițiile nr.

197, 198, 199, 200, 201, 204, 207, 210 și 212 din Anexa nr. 31 la H.G. nr.

964/2002, au făcut obiectul hotărârii nr. 20 din 26 aprilie 2001, prin care

intimatul-pârât Consiliul Local al comunei Crăciunești a aprobat inventarul

bunurilor din domeniul public al comunei.

Instanța de fond a constatat corect

că hotărârea nr. 20 din 26 aprilie 2001 nu a fost atacată în termen legal pe

calea contenciosului administrativ și inventarul astfel aprobat de consiliul

local, a fost transmis Ministerului Administrației și Internelor, organul de

specialitate al Guvernului, pentru a fi atestat prin hotărâre de guvern.

Recurenta a criticat neîntemeiat

situația de fapt și de drept avută în vedere de instanța de fond, deoarece la

judecata cauzei pe fond sau în fond după casare, nu a formulat apărări privind

lipsirea sa de posibilitatea contestării în justiție a hotărârii nr. 20 din 26

aprilie 2001.

Această apărare, invocată numai în

recurs, se dovedește a fi nefondată în raport cu petițiile adresate de

recurentă, la 31 martie 2003, Prefecturii județului Mureș și Consiliului Local

al comunei Crăciunești. Prin aceste reclamații administrative, recurenta a

solicitat celor două autorități publice locale să anuleze parțial hotărârea nr.

20 din 26 aprilie 2001, în privința imobilelor menționate în prezenta acțiune.

În consecință, recurenta a susținut

neîntemeiat că nu a avut cunoștință de conținutul hotărârii nr. 20 din 26

aprilie 2001 și că, din acest motiv, nu a avut posibilitatea să formuleze în

justiție, acțiunea în anulare.

Pentru considerentele expuse,

constatând că este nefondat motivul de recurs invocat de recurentă și că,

potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare

sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

F.T.C.C. F. Mureș, în numele C.C. Acățari, împotriva sentinței nr. 114 din 28

martie 2005, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.