ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Z.X. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună obligarea pârâtei, la acordarea tolerării pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în China. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 29 iunie 2005 a solicitat pârâtei să-i acorde regimul tolerării pe teritoriul României, pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea motivelor pentru care a plecat din China, însă pârâta a refuzat să dea curs cererii sale, determinând-o să formuleze acțiune în contencios administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1995 din 30 noiembrie 2005, a admis acțiunea reclamantei, dispunând obligarea acesteia să-i acorde tolerarea rămânerii pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilități de prelungire, până la încetarea motivelor care o împiedică să părăsească România. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2), coroborate cu art. 99 lit. f) și art. 89 lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, astfel cum a fost republicată.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a susținut că: - în mod greșit, instanța de fond a luat în considerare actele de stare civilă depuse de reclamantă (certificatul de căsătorie) în traducere legalizată, deoarece aceste acte trebuiau să fie supralegalizate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta autenticitatea semnăturilor și sigiliului; - instanța nu trebuia să prelungească statutul de tolerat pe o perioadă de 6 luni, având în vedere data de la care reclamanta beneficiază de statutul de tolerat și motivul care a stat la baza acordării tolerării; - în mod greșit, instanța a invocat dispozițiile art. 89 alin. (1) lit. e) și f), întrucât acestea reglementează cazurile de interzicere a returnării și nu au incidență în cauză; - dispozițiile art. 8 din C.E.D.O.

nu sunt aplicabile în cauză. Recursul este nefondat. Reclamanta Z.X., cetățean chinez, la data de 29 iunie 2005, a solicitat Autorității pentru Străini, să-i acorde regimul tolerării pe teritoriul României, pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilități de prelungire, întrucât soțul său, L.J., desfășoară activitate comercială pe teritoriul României, are un copil minor și datorită faptului că acesta nu este înregistrat la oficiul stării civile și nu poate fi înregistrat în documentele de călătorie ale părinților, este în imposibilitate obiectivă de a părăsi teritoriul României. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 99 lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002, pot beneficia de tolerare, și străinii care se află în imposibilitate de a părăsi România, din alte motive obiective, decât cele prevăzute la lit. a) - e) și g). Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 89 lit. f) din același act normativ, returnarea este interzisă, în cazul în care există temeri justificate că viața străinului este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează a fi returnat. Cum din acțiunea reclamantei și din starea de fapt și nu în ultimul rând din actele depuse la dosar, rezultă că aceasta se află în imposibilitate obiectivă de a părăsi teritoriul României, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (1) - (2), coroborate cu art. 99 lit. f) și art. 89 lit. f) din O.U.G.

nr. 194/2002, astfel cum a fost republicată, dispunând admiterea cererii, astfel cum a fost formulată. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Autoritatea pentru Străini urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1995 din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.