ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, prin

sentința nr. 369 din 2 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1206/COM/2005,

a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor

București.

Acțiunea reclamantului a avut ca

obiect anularea Ordinului nr. 77 din 26 ianuarie 2005, în ceea ce îl privește;

obligarea pârâtei să emită un alt ordin prin care salarizarea reclamantului să

se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional de inspector

vamal principal, așa cum au fost stabilite prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 a Directorului Direcției Generale a Vămilor, emisă în aplicarea Legii nr. 161/2003, menținută

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă; obligarea pârâtei să-l repună pe

reclamant în situația anterioară emiterii ordinului atacat, prin efectuarea

cuvenitelor mențiuni în statele de funcții și personal și în carnetul de muncă;

restituirea diferenței dintre salariul cuvenit funcției și gradului profesional

stabilite conform Legii nr. 161/2003 (inspector vamal principal) și cel acordat

potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a O.U.G. nr. 92/2004

(inspector vamal asistent).

Pentru a adopta soluția de respingere

a acțiunii, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Legea nr. 161/2003, Direcția Generală

a Vămilor a fost obligată ca, până la 15 iulie 2003, să efectueze reîncadrarea

funcționarilor publici din sistemul vamal, pe noile funcții stabilite prin acest

act normativ.

La data de 10 noiembrie 2004, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici, care se aplică începând cu data de 1

ianuarie 2005 și care, în art. 6, prevede o altă reîncadrare în grade

profesionale.

Ordinul nr. 77 din 26 ianuarie 2005 a fost legal emis, reclamantul fiind salarizat - încadrat în baza O.U.G. nr. 82/2004 (Anexa nr. 1),

la categoria A, clasa a III, gradul l, dispunându-se a fi reîncadrat, potrivit art.

6 pct. 2 din O.U.G. nr. 92/2004, la gradul profesional asistent, cum corect s-a

procedat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.M., invocând nerespectarea de

către prima instanță, a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004,

cu consecința aplicării eronate a art. 6 din același act normativ, precum și confuzia

creată în judecarea contestației în contradictoriu și cu Direcția Generală a

Pașapoartelor, care nu a fost chemată în judecată.

În drept, nu s-a făcut referire la

nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

criticile recurentului circumscrise motivului prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

corectă a legii, nefiind dat nici un alt motiv care să impună casarea sau

modificarea acesteia, concluzie fundamentată pe considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmându-se crearea premiselor pentru aplicarea în anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, urmare a unei ierarhizări pe

categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea

depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Acest act normativ reglementează,

prin art. 6 alin. (1) - (9), reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în

grade profesionale și trepte de salarizare în raport cu salarizarea stabilită

potrivit O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice,

iar prin art. 7, salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu

salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și cu gradele

profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare funcțiilor de conducere,

la care se adaugă indemnizațiile de conducere.

Dispozițiile art. 10, invocat de

recurent, reglementează modalitatea de stabilire a salariilor de bază ale

funcționarilor publici, numiți în funcții publice specifice, prevăzându-se

expres că aceasta se face cu respectarea dispozițiilor art. 6, precum și

situația persoanelor încadrate cu contract de muncă, în posturi care presupun

exercitarea atribuțiilor de natura celor prevăzute la art. 2 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999, la autoritățile și instituțiile publice care au stabilit

funcții publice potrivit Legii nr. 161/2003, nu modul de reîncadrare potrivit noilor

dispoziții legale.

Prin Ordinul nr. 77 din 26 ianuarie

2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea

funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Iași și birourile

vamale subordonate, ceea ce în concret pentru reclamant a determinat încadrarea

în gradul profesional „asistent,” cu o creștere salarială corespunzător

anexelor la ordinul contestat.

Înalta Curte reține că ordinul

atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 și

nu a adus nici o atingere principială stabilității funcției publice, în

condițiile în care reîncadrarea s-a dispus și a fost rezultatul aplicării

acestui act normativ, ale cărei prevederi nu au fost declarate

neconstituționale, în urma sesizării Curții constituționale, pe acest aspect.

Mai mult, în deciziile emise, Curtea

Constituțională a indicat, în ceea ce privește art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în anumite

categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea lor conform acestei

încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica

pentru viitor, tot prin lege, după cum s-a întâmplat în cazul acestui act

normativ, o atare încadrare pe categorii, clase și grade profesionale fiind, de

altfel, opțiunea liberă a legiuitorului, fără a reprezenta o retrogradare.

Prin urmare, în mod corect au fost

înlăturate susținerile reclamantului, în sensul că dispozițiile art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004 s-ar aplica doar în cadrul instituțiilor publice ce nu au efectuat

reîncadrarea funcționarilor publici potrivit Legii nr. 161/2003.

Este real faptul că prima instanță a

dispus fără nici o motivare, introducerea în cauză în calitate de pârât a

Direcției Generale de Pașapoarte București, menționată și în dispozitivul

hotărârii, însă această împrejurare nu este de natură a-l prejudicia pe

reclamant, pe fondul cauzei, soluționată în contradictoriu cu organul emitent,

soluția fiind corectă, astfel încât o eventuală casare pentru verificarea

acestui aspect s-ar circumscrie unui formalism excesiv.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M.

împotriva sentinței nr. 369 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.