ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5212/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 413 din 10

aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara s-a respins contestația în anulare

formulată de contestatorii B.V. și B.I. împotriva deciziei penale nr. 75 din 19

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara și au fost obligați contestatorii la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 75/ R din 19

ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 11948/P/2005,

a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții B.I. și B.V.L. împotriva

deciziei penale nr. 400/ R din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș,

pronunțată în dosar nr. 6996/P/2005. Petenții au fost obligați la câte 50 lei

cheltuieli judiciare statului în recurs.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

reținut că prin încheierea penală nr. 18/ CC din 16 iunie 2005, pronunțată de

Judecătoria Timișoara în dosar nr. 8100/2005, în temeiul art. 199 alin. (3) C.

proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de scutire de amendă judiciară

formulată de petenta B.V.L., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a

fost obligată la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că prin

încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara la 13 mai 2005, în dosar nr. 11395/2003,

s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare numitului B.I., mandatarul petentei

B.V.L., în cuantum de 3.000.000 lei, conform art. 198 alin. (3) lit. h) C.

proc. pen., deoarece deși i s-a solicitat în repetate rânduri să păstreze solemnitatea

ședinței de judecată și să nu intervină decât atunci când i se acordă cuvântul,

B.I. nu a permis membrilor completului de judecată să ia cuvântul, devenind

violent verbal. Mai mult, i s-a pus în vedere că persoana pe care o reprezintă

în fața instanței, petenta B.V.L. este prezentă în instanță și vorbește în nume

propriu, iar B.I. nu avea calitatea de avocat, astfel că nu poate vorbi în

locul acesteia.

S-a apreciat că, cererea de scutire

de amendă judiciară trebuie introdusă de către persoana amendată, potrivit art.

199 alin. (2) C. proc. pen., iar cererea a fost formulată de B.V.L., iar

persoana amendată a fost mandatarul acesteia, numitul B.I. Pe de altă parte, nu

au fost dovedite motivele care au stat la baza solicitării, și anume existența

celor 4 copii aflați în plasament și eventuala imposibilitate de plată, ori

justificarea comportamentului neadecvat în ședința publică, considerente pentru

care Judecătoria Timișoara a respins, ca neîntemeiată, cererea de scutire de

plata amenzii judiciare.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel petentul B.I., arătând că în mod nelegal s-a aplicat amenda

judiciară în scopul intimidării sale și a mușamalizării adevărului.

Tribunalul Timiș, prin decizia

penală nr. 400 din 26 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr. 6996/2005, a

respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta B.V. împotriva încheierii nr.

18/CC/2005, pronunțată în dosar nr. 8100/2005. A obligat apelanta la 40 lei RON

cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Împotriva deciziei penale nr. 400

din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 6996/P/2005,

au declarat recurs petenții B.I. și B.V.L., fără să motiveze recursul în scris

și fără să se prezinte în fața instanței de recurs pentru susținerea lui orală.

Recursul este inadmisibil.

Verificând legalitatea și temeinicia

deciziei, din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, se constată că

dosarul nr. 6996/P/2005 a fost soluționat în recurs de către Tribunalul Timiș,

prin decizia penală nr. 400 din 26 octombrie 2005 și cum în legislația noastră

recursul la recurs este inadmisibil, s-a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petenți și s-a menținut decizia Tribunalului Timiș ca legală și

temeinică.

Împotriva deciziei nr. 75 din 19

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara au formulat contestație în anulare

contestatorii B.V.L. și B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a invoca vreun motiv al contestației în anulare.

Contestația în anulare este

nefondată.

Verificându-se actele și lucrările

dosarului, s-a constatat că prin decizia nr. 75 din 19 ianuarie 2006 a fost

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții B.I. și B.V.L. împotriva

deciziei nr. 400 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, care a rămas

definitivă.

La judecarea cauzei de către Curtea

de Apel Timișoara, dosar nr. 11498/2005, procedura de citare a fost legal

îndeplinită la termenul de judecată în fond din 19 ianuarie 2006 și întrucât nu

au fost invocate nici unul dintre motivele contestației în anulare și instanța

din oficiu nu a constatat existența acestor motive, limitativ prevăzute de art.

386 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatori.

Împotriva deciziei penale nr. 413

din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara au formulat recurs contestatorii

B.V.L. și B.I.

Recursurile sunt inadmisibile.

Decizia împotriva căreia

contestatorii au declarat recurs nu este supusă nici unei căi de atac, astfel

că în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile, iar potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de

contestatorii B.I. și B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 413/ R din 10

aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.