ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5212/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 413 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii B.V. și B.I. împotriva deciziei penale nr. 75 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara și au fost obligați contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Prin decizia penală nr. 75/ R din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 11948/P/2005, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții B.I. și B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 400/ R din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 6996/P/2005.

Petenții au fost obligați la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului în recurs. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin încheierea penală nr. 18/ CC din 16 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 8100/2005, în temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de scutire de amendă judiciară formulată de petenta B.V.L., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prima instanță a reținut că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara la 13 mai 2005, în dosar nr. 11395/2003, s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare numitului B.I., mandatarul petentei B.V.L., în cuantum de 3.000.000 lei, conform art. 198 alin. (3) lit. h) C. proc.

pen., deoarece deși i s-a solicitat în repetate rânduri să păstreze solemnitatea ședinței de judecată și să nu intervină decât atunci când i se acordă cuvântul, B.I. nu a permis membrilor completului de judecată să ia cuvântul, devenind violent verbal. Mai mult, i s-a pus în vedere că persoana pe care o reprezintă în fața instanței, petenta B.V.L. este prezentă în instanță și vorbește în nume propriu, iar B.I. nu avea calitatea de avocat, astfel că nu poate vorbi în locul acesteia. S-a apreciat că, cererea de scutire de amendă judiciară trebuie introdusă de către persoana amendată, potrivit art. 199 alin. (2) C. proc. pen., iar cererea a fost formulată de B.V.L., iar persoana amendată a fost mandatarul acesteia, numitul B.I.

Pe de altă parte, nu au fost dovedite motivele care au stat la baza solicitării, și anume existența celor 4 copii aflați în plasament și eventuala imposibilitate de plată, ori justificarea comportamentului neadecvat în ședința publică, considerente pentru care Judecătoria Timișoara a respins, ca neîntemeiată, cererea de scutire de plata amenzii judiciare. Împotriva acestei încheieri a declarat apel petentul B.I., arătând că în mod nelegal s-a aplicat amenda judiciară în scopul intimidării sale și a mușamalizării adevărului. Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 400 din 26 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr. 6996/2005, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta B.V. împotriva încheierii nr. 18/CC/2005, pronunțată în dosar nr. 8100/2005.

A obligat apelanta la 40 lei RON cheltuieli judiciare către stat în recurs. Împotriva deciziei penale nr. 400 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 6996/P/2005, au declarat recurs petenții B.I. și B.V.L., fără să motiveze recursul în scris și fără să se prezinte în fața instanței de recurs pentru susținerea lui orală. Recursul este inadmisibil. Verificând legalitatea și temeinicia deciziei, din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, se constată că dosarul nr. 6996/P/2005 a fost soluționat în recurs de către Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 400 din 26 octombrie 2005 și cum în legislația noastră recursul la recurs este inadmisibil, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenți și s-a menținut decizia Tribunalului Timiș ca legală și temeinică.

Împotriva deciziei nr. 75 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara au formulat contestație în anulare contestatorii B.V.L. și B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreun motiv al contestației în anulare. Contestația în anulare este nefondată. Verificându-se actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prin decizia nr. 75 din 19 ianuarie 2006 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenții B.I. și B.V.L. împotriva deciziei nr. 400 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, care a rămas definitivă. La judecarea cauzei de către Curtea de Apel Timișoara, dosar nr. 11498/2005, procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul de judecată în fond din 19 ianuarie 2006 și întrucât nu au fost invocate nici unul dintre motivele contestației în anulare și instanța din oficiu nu a constatat existența acestor motive, limitativ prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatori. Împotriva deciziei penale nr. 413 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara au formulat recurs contestatorii B.V.L. și B.I. Recursurile sunt inadmisibile. Decizia împotriva căreia contestatorii au declarat recurs nu este supusă nici unei căi de atac, astfel că în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii B.I. și B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 413/ R din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenții la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.