Decizia nr. 372/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.D. a contestat legalitatea și temeinicia deciziei de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002 din cadrul Casei Județene de Pensii Buzău. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod eronat i s-au stabilit drepturile, începând cu data de 1 mai 2005, fără a ține seama de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002. A mai arătat că el nu are nici o culpă pentru faptul că ulterior emiterii deciziei inițiale, după ce s-au mai depus înscrisuri, intimata a emis decizia de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 127 din 12 septembrie 2005, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamant, reținând că decizia de revizuire a fost emisă legal de către unitatea intimată.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul L.D., susținând, în esență, că drepturile solicitate în temeiul Legii nr. 309/2002, trebuie să-i fie acordate începând cu 1 septembrie 2002, întrucât potrivit Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, culpa îi aparține pârâtei, care nu a dat dovadă de rol activ în sensul solicitării de relații de la Arhivele Naționale, privind încadrarea sau nu a Detașamentului de muncă 2 Ilieni, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, „persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii”.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 7 din acest act normativ, Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi. În cauză, reclamantul a formulat cerere de revizuire a hotărârii nr. 2684 din 29 august 2003, pe care împreună cu certificatul nr. 24230/2005, emis de Arhivele Naționale ale României, le-a depus la Casa Județeană de Pensii Buzău, la data de 25 aprilie 2005. Așa fiind, prin decizia de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005, pârâta i-a acordat drepturile solicitate, conform legii, respectiv, începând cu întâi a lunii următoare depunerii cererii (1 mai 2005). Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de L.D.

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de L.D. împotriva sentinței civile nr. 127 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.