ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul L.D. a contestat

legalitatea și temeinicia deciziei de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005, emisă

de Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002 din cadrul Casei Județene de Pensii

Buzău.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în mod eronat i s-au stabilit drepturile, începând cu data de 1 mai

2005, fără a ține seama de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

309/2002. A mai arătat că el nu are nici o culpă pentru faptul că ulterior

emiterii deciziei inițiale, după ce s-au mai depus înscrisuri, intimata a emis

decizia de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 127 din 12

septembrie 2005, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamant,

reținând că decizia de revizuire a fost emisă legal de către unitatea intimată.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul L.D.,

susținând, în esență, că drepturile solicitate în temeiul Legii nr. 309/2002,

trebuie să-i fie acordate începând cu 1 septembrie 2002, întrucât potrivit

Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, culpa îi aparține pârâtei,

care nu a dat dovadă de rol activ în sensul solicitării de relații de la Arhivele

Naționale, privind încadrarea sau nu a Detașamentului de muncă 2 Ilieni, în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 309/2002, „persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de

prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi a lunii următoare

depunerii cererii”.

Pe de altă parte, conform

dispozițiilor art. 7 din acest act normativ, Casele teritoriale de pensii și a

municipiului București, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă,

vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi.

În cauză, reclamantul a formulat

cerere de revizuire a hotărârii nr. 2684 din 29 august 2003, pe care împreună

cu certificatul nr. 24230/2005, emis de Arhivele Naționale ale României, le-a

depus la Casa Județeană de Pensii Buzău, la data de 25 aprilie 2005. Așa fiind,

prin decizia de revizuire nr. 263 din 12 mai 2005, pârâta i-a acordat

drepturile solicitate, conform legii, respectiv, începând cu întâi a lunii

următoare depunerii cererii (1 mai 2005).

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de L.D. urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.D.

împotriva sentinței civile nr. 127 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.