ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3952/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3952/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând

asupra recursului penal de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 ianuarie

2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 6966/2005, a fost

condamnat inculpatul K.F.S., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) și art. 76 alin.

(3) C. pen.;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., și art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen., partea vătămată M.M.;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., și art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen., partea vătămată C.V.;

- 9 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A fost privat inculpatul de

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind

pe inculpatul F.S. pentru infracțiunile de:

- distrugere prevăzută de art. 217 alin.

(1) C. pen., parte vătămată C.V.;

- distrugere prevăzută de aret.217 alin.

(1) C. pen., parte vătămată M.M.;

- lovire prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen., parte vătămată M.M., luând act de împăcarea părților.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un topor, o brichetă și o lumânare, corpuri

delicte înregistrate în R.C.D. al Tribunalului Hunedoara, la poziția nr. 62/2005.

S-a dispus restituirea către

inculpat a unei cămăși.

S-a constatat că partea vătămată A.Z.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 137,20 lei RON despăgubiri civile

către partea civilă C.A.S. Hunedoara.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 270 lei RON cheltuieli judiciare către stat, iar părțile vătămate C.V.

și M.M. la plata a câte 20 lei RON cu același titlu.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei RON va fi plătit din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

În data de 23 octombrie 2005, în

jurul orei 15,00, inculpatul K.F.S. se întorcea de la parastasul familiei

Basarab, unde a consumat țuică și vin, ajungând într-o stare de ebrietate

avansată. Pe cărarea din spatele casei părții vătămate M.M., cărare ce duce

spre locuința inculpatului, situată în Hunedoara, str. Zlaști, acesta a căzut

la pământ, fapt pentru care s-a enervat și înarmat cu o secure pe care a luat-o

din locuința sa, a scos poarta metalică de la intrarea din spatele casei părții

vătămate M.M. și a aruncat-o în râul Zlaști. Inculpatul striga amenințând cu

moartea pe toți vecinii, spunând totodată că va da foc casei numitei M.M.,

având la el o lumânare și bricheta, după care a pătruns în curtea casei părții

vătămate M.M., unde a distrus cotețele de iepuri și de găini. Ca urmare a

zgomotului creat, partea vătămată M.M. a ieșit în curtea casei locuinței sale

și după cum declară, inculpatul s-a năpustit asupra ei lovind-o cu pumnul în

tâmplă. Între timp, la fața locului a sosit și soția inculpatului numita K.M.,

care i-a solicitat inculpatului să se liniștească însă acesta a lovit-o pe K.M.

și în timp ce partea vătămată încerca să fugă, a aruncat după aceasta cu o

scară lovind-o. Luând toporul (adus de la domiciliul său) inculpatul a

amenințat-o pe partea vătămată M.M., că o va omorî, însă la rugămințile părții

vătămate inculpatul a lăsat-o pe aceasta și s-a îndreptat spre staulul de oi al

părții vătămate unde a lovit gardul cu securea. În acest moment partea vătămată

s-a refugiat în casă și conform declarației sale, a văzut cum inculpatul a

deteriorat cu toporul conducta de gaz, după care a intrat în curtea imobilului

aparținând părții vătămate C.V.

După plecarea inculpatului din

curtea părții vătămate M.M. aceasta împreună cu fiul ei, M.A. au ieșit în

stradă, unde (după cum a susținut M.M.) se mai aflau încă cca. 30 persoane,

care erau revoltate de ce se întâmplă (astfel cum au declarat și martorii K.M.,

C.A.S., T.L.S., C.M.L.

Ajungând în curtea părții vătămate C.V.,

inculpatul K.F.S. a deteriorat cu ajutorul toporului contorul de gaz și de

curent electric, conducta de gaz și geamurile de la terasa locuinței, de la

locuință și de la garaj, conform declarației părții vătămate C.V. și a

martorilor oculari C.A.S., C.M., C.M.L.

Ca urmare zgomotului creat partea

vătămată A.Z., în vârstă de 70 ani, persoană ce se află în întreținerea părții

vătămate C.V. a ieșit din curtea casei solicitându-i inculpatului să se

liniștească. Deoarece inculpatul continua să spargă geamurile locuinței, partea

vătămată s-a apropiat de acesta, moment în care inculpatul, a amenințat-o că o

omoară pe partea vătămată A.Z., deoarece le ținea parte soților C., a lovit-o

pe aceasta cu tăișul toporului în zona capului. Partea vătămată a căzut la

pământ iar inculpatul a mai lovit-o pe aceasta cu muchia toporului de 3-4 ori

în zona coastelor. Partea vătămată a reușit să se prindă de topor, iar

inculpatul a alunecat și a scăpat toporul, fapt pentru care A.Z. a aruncat

toporul peste gard. În acel moment partea vătămată C.V. și martorul M.A. au

intervenit și l-au imobilizat pe inculpat până la sosirea organelor de poliție.

Partea vătămată A.Z. a fost

transportată la Spitalul municipal Hunedoara cu ajutorul Serviciului ambulanței

unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Din certificatele medico-legal nr. 31026/

B emise la 24 ianuarie 2005 reiese că partea vătămată A.Z. prezintă

diagnosticul de TCC acut deschis cu plagă contuză regiunea Temporală parietată

stg. Traumatism hemitorace stg. Cu fractura arcului costal V post. stg. Hematom

șold stg. Hematom antebraț. Actul medical certifică faptul că leziunile s-au

produs prin lovire cu corp dur și tăietor și pot data din data de 23 octombrie 2005.

Timpul de îngrijiri medicale acordat

a fost de 17-18 zile de la producerea lor, dacă nu survin complicații. Prin

certificatul medico-legal se mai arată că partea vătămată a refuzat internarea

și că prin leziuni suferite viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol.

Împotriva acestei sentinței au

declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul K.F.S.

Parchetul a criticat hotărârea

atacată pentru greșita nededucere din pedeapsa aplicată a duratei reținerii din

23 ianuarie 2005, până în 24 octombrie 2005 și pentru greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului, raportat la persoana acestuia, care se afla sub

influența alcoolului, are un comportament violent atât în familie cât și în

societate, apreciind că se impunea și aplicarea unui spor de pedeapsă.

Inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor în forma tentativei, în

infracțiunea de lovire și încetarea procesului penal în temeiul art. 10 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., neexistând plângere prealabilă pentru această

infracțiune. În subsidiar inculpatul a solicitat o mai largă aplicare a

circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu,

Curtea a constat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este

fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Privitor la apelul Parchetului,

Curtea a constatat că instanța de fond a omis ca în baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., după condamnarea inculpatului K.F.S., să deducă din pedeapsa aplicată

durata reținerii cu începere din 23 ianuarie 2005 până la 24 octombrie 2005.

Devoluată fiind calea de atac a

apelului în defavoarea inculpatului, Curtea a constatat din oficiu că instanța

de fond a omis să aplice inculpatului, subsecvent condamnării la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei,

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Privitor la individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, ca motiv de apel invocat atât de parchet (în

sensul majorării acestora și aplicării acestora și aplicării unui spor), precum

și de inculpat (în sensul reducerii acesteia și suspendării condiționate a

executării), Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a

dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen.

Curtea a apreciat că sunt

justificate cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile

săvârșite, ținând seama de împrejurările comiterii faptelor, de pericolul

social concret al acestora și de circumstanțele de ordin personal vizându-l pe

inculpat.

Astfel, nu se impune majorarea

pedepselor sau aplicarea vreunui spor de pedeapsă, însă nu este justificată

nici o eventuală reducere a pedepselor, câtă vreme în cauză s-a făcut deja

aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare și este necesar ca sancțiunea

aplicată să-și atingă dublul scop educativ și represiv.

Ținând seama de modalitatea în care

a acționat inculpatul, aplicându-i victimei o lovitură cu tăișul toporul în

zona capului și cauzându-i un traumatism cranio – cerebral acut deschis, în mod

întemeiat s-a reținut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de omor în forma tentativei, comise cu vinovăție în forma

intenției, chiar indirecte.

Pentru considerentele expuse, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 116/ A din 11

aprilie 2006 a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 23 din 25

ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosar nr. 6966/2005

și în consecință:

A desființat sentința penală atacată

sub aspectul omisiunii deducerii reținerii și aplicării pedepsei complimentare

și rejudecând în aceste limite:

A aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de un an.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii începând din 23 ianuarie 2005 până în data de 24

octombrie 2005.

A menținut celelalte dispoziții din

sentința penală atacată.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul K.F.S. împotriva sentinței penale nr. 23/2006 a

Tribunalului Hunedoara.

A obligat pe inculpat să plătească

în favoarea statului suma de 180 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de

100 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi

avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul K.F.S.

Prin motivele de recurs, susținute

oral, inculpatul K.F.S. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșite împotriva părții vătămate A.Z.

Se solicită admiterea recursului,

casarea în parte a hotărârii și schimbarea încadrării juridice dată faptei din

tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse a cărei executare să

fie suspendată condiționat.

În susținerea recursului, inculpatul

a arătat că nu a acționat cu intenția de a ucide pe partea vătămată, cu care de

altfel s-a și împăcat.

În drept, recursul formulat a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză sub aspectele invocate de inculpat, și prin prisma cazului de casare

menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Din probele administrate în cauză,

care au fost analizate pe larg de instanța de fond și cea de apel, rezultă că

în ziua de 23 octombrie 2005, inculpatul pe fondul consumului de alcool, a

săvârșit mai multe infracțiuni.

După ce a acționat violent împotriva

mai multor părți vătămate, a distrus mai multe bunuri în locuințele acestora,

inculpatul a lovit-o pe partea vătămată A.Z. cu un topor în zona capului,

lovitură care a determinat căderea victimei la pământ.

Inculpatul a continuat să o lovească

pe victimă cu muchia toporului în zona toracelui.

Victimei i-au fost acordate

îngrijiri medicale și diagnosticul stabilit a fost traumatism cranio-cerebral

acut deschis cu plagă contuză regiunea temporală parietală stg., traumatism hemitorace

stg. cu fractura arcului costal V, hematom șold stg., hematom antebraț.

Leziunile produse au necesitat 17-18

zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Susținerea inculpatului că nu a

acționat cu intenția de a o ucide pe victimă, o persoană în vârstă de 70 ani,

este infirmată de modul în care acesta a acționat.

Intenția inculpatului de a ucide

rezultă din modul în care a săvârșit fapta. Astfel acesta, întrucât partea

vătămată i-a cerut inculpatului să înceteze acțiunile violente, a amenințat-o

și a folosit un topor, instrument apt de a produce moartea victimei, loviturile

au fost aplicate în regiuni vitale ale corpului, (zona capului și a toracelui),

cu tăișul și muchia toporului respectiv.

Rezultatul letal nu s-a produs

datorită unor factori exteriori, respectiv datorită stării de ebrietate în care

se afla inculpatul, acesta a fost dezarmat de obiectul tăietor și imobilizat de

partea vătămată C.V. și martorul M.M., precum și îngrijirilor medicale acordate

părții vătămate A.Z.

Toate aceste împrejurări sunt dovezi

neîndoielnice ale intenției indirecte a inculpatului de a ucide victima (inculpatul

deși nu a urmărit rezultatul letal, a prevăzut acest rezultat, acceptând

posibilitatea producerii acestuia).

În consecință, se constată că în

cauză încadrarea juridică dată faptei inculpatului săvârșită împotriva părții

vătămate A.Z. este corectă, respectiv tentativă la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

După cum a rezultat din

împrejurările concrete ale cauzei, inculpatul a acționat cu intenția de a

ucide, chiar dacă din actele medicale s-a reținut că leziunile suferite nu au

pus în pericol viața victimei.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa

aplicată recurentului pentru această infracțiune a fost corect individualizată

în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând

scopului educativ și coercitiv, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen.

În raport de aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Se va deduce din durata pedepsei

rezultante aplicate durata reținerii de 24 ore.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.F.S.

împotriva deciziei penale nr. 116/ A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

de la 23 ianuarie la 24 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2006.