ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9409/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 15 octombrie 2003, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA, solicitând anularea Deciziei nr. 1070/2003, prin care i s-a respins notificarea de restituire în natură sau acordarea unor despăgubiri bănești pentru terenul de 1123,2 mp, înscris în C.F., nr.top177/2 Caransebeș. În motivarea contestației, întemeiate pe art. 20 alin. (1) și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - terenul revendicat a aparținut antecesorilor săi și a fost preluat abuziv de stat, care l-a dat în administrarea pârâtei, pentru construirea unei stații de înaltă tensiune, cu mai multe anexe; - argumentele invocate în decizia contestată sunt inacceptabile deoarece terenul în discuție a fost scos din circuitul agricol și, ca atare, nu putea fi restituit conform Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

Pe parcursul procesului, respectiv la 18 iunie 2004, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a suprafeței de 1123,2 mp sau 3369,6 euro despăgubiri (3 euro/mp). Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 790 din 29 iunie 2004, a respins contestația precizată, cu motivarea că: - imobilul revendicat face parte din categoria terenurilor agricole extravilane expropriate și intră așadar sub incidența art. 39 din Legea nr. 18/1991; - reclamantul nu a dovedit, în mod cert, că acel imobil ar fi fost expropriat de la antecesorul său. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 27 din 12 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și, drept consecință, a admis contestația și a dispus anularea actului atacat și continuarea procedurii de soluționare a notificării, prin emiterea ofertei de despăgubire.

S-a reținut că - apelantul nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece suprafața revendicată a fost scoasă din circuitul agricol chiar prin decretul de expropriere, iar actul normativ menționat avea în vedere doar terenurilor agricole și forestiere; - în consecință, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 dar pârâta nu a epuizat întreaga procedură prevăzută de art. 24, mai ales că, față de cererea lui subsidiară, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 36 referitoare la acordarea despăgubirilor bănești. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri și menținerea soluției Tribunalului Timiș.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a susținut că: - potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, reclamantul nu putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege deoarece revendica un teren agricol, al cărui regim era reglementat de Legea nr. 18/1991, iar schimbarea categoriei de folosință, odată cu exproprierea, nu prezintă nici o relevanță; - instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, din care rezultă că reclamantul nu a contestat soluția de respingere a cererii de restituire a aceluiași teren, dată de Comisia locală Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000 cu încălcarea art.4 din legea menționată.

Ambele critici sunt nefondate deoarece: - finalitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001 constă în împiedicarea unei persoane de a beneficia cumulativ, pentru același imobil, de măsurile reparatorii prevăzute atât de legea menționată, cât și de Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000; - este cert că reclamantul nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000 pentru terenul care a făcut obiectul notificării adresate pârâtei; - imperfecțiunile legilor reparatorii succesive au generat confuzii, care nu trebuie să afecteze însă drepturile persoanelor prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor imobile sau moștenitorilor acestora; - instanța de apel a exclus varianta restituirii terenului în natură, iar măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești nu vor fi suportate de pârâtă; - în acest context, neatacarea de către reclamant a soluției Comisiei locale Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000 este irelevantă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.