ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9409/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 15 octombrie 2003, reclamantul V.P.

a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA, solicitând anularea

Deciziei nr. 1070/2003, prin care i s-a respins notificarea de restituire în

natură sau acordarea unor despăgubiri bănești pentru terenul de 1123,2 mp, înscris

în C.F., nr.top177/2 Caransebeș.

În motivarea contestației,

întemeiate pe art. 20 alin. (1) și urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantul a

susținut că:

- terenul revendicat a aparținut

antecesorilor săi și a fost preluat abuziv de stat, care l-a dat în

administrarea pârâtei, pentru construirea unei stații de înaltă tensiune, cu

mai multe anexe;

- argumentele invocate în decizia

contestată sunt inacceptabile deoarece terenul în discuție a fost scos din

circuitul agricol și, ca atare, nu putea fi restituit conform Legilor nr. 18/1991

și nr. 1/2000.

Pe parcursul procesului, respectiv

la 18 iunie 2004, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a

suprafeței de 1123,2 mp sau 3369,6 euro despăgubiri (3 euro/mp).

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 790 din 29 iunie 2004, a respins contestația precizată, cu

motivarea că:

- imobilul revendicat face parte din

categoria terenurilor agricole extravilane expropriate și intră așadar sub

incidența art. 39 din Legea nr. 18/1991;

- reclamantul nu a dovedit, în mod

cert, că acel imobil ar fi fost expropriat de la antecesorul său.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 27 din 12 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de

reclamant și, drept consecință, a admis contestația și a dispus anularea

actului atacat și continuarea procedurii de soluționare a notificării, prin

emiterea ofertei de despăgubire.

S-a reținut că

- apelantul nu putea beneficia de

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece

suprafața revendicată a fost scoasă din circuitul agricol chiar prin decretul

de expropriere, iar actul normativ menționat avea în vedere doar terenurilor

agricole și forestiere;

- în consecință, reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001

dar pârâta nu a epuizat întreaga procedură prevăzută de art. 24, mai ales că,

față de cererea lui subsidiară, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 36

referitoare la acordarea despăgubirilor bănești.

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri și menținerea soluției Tribunalului

Timiș.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a susținut că:

- potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001,

reclamantul nu putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această

lege deoarece revendica un teren agricol, al cărui regim era reglementat de

Legea nr. 18/1991, iar schimbarea categoriei de folosință, odată cu

exproprierea, nu prezintă nici o relevanță;

- instanța de apel a ignorat probele

administrate în cauză, din care rezultă că reclamantul nu a contestat soluția

de respingere a cererii de restituire a aceluiași teren, dată de Comisia locală

Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000 cu încălcarea art.4 din legea menționată.

Ambele critici sunt nefondate

deoarece:

- finalitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001

constă în împiedicarea unei persoane de a beneficia cumulativ, pentru același

imobil, de măsurile reparatorii prevăzute atât de legea menționată, cât și de Legile

nr. 18/1991 și nr. 1/2000;

- este cert că reclamantul nu a

beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000

pentru terenul care a făcut obiectul notificării adresate pârâtei;

- imperfecțiunile legilor

reparatorii succesive au generat confuzii, care nu trebuie să afecteze însă

drepturile persoanelor prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor imobile sau

moștenitorilor acestora;

- instanța de apel a exclus varianta

restituirii terenului în natură, iar măsurile reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești nu vor fi suportate de pârâtă;

- în acest context, neatacarea de

către reclamant a soluției Comisiei locale Topleț de aplicare a Legii nr. 1/2000

este irelevantă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC F.D.F.E.E.E. Banat SA împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

noiembrie 2005.