ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6608/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6608/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126/2006,

Tribunalul Brăila, în baza art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.R., la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat din data de 10 iunie 2005.

Au fost interzise inculpatului,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada

tratamentului prevăzut de art. 171 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, perioada executată, începând cu data de

11 iunie 2005.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat a cuțitului găsit la locul săvârșirii

infracțiunii.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 10.000 lei RON despăgubiri pentru

daune morale către părțile civile I.G.C. și I.A.B., proporțional culpei de 50%

avute în săvârșirea infracțiunii.

A fost respinsă, ca nefondată,

cererea privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice către

minora I.A.B. și a constatat că I.G.C. nu se constituie parte civilă pentru

sumele cheltuite cu ocazia înmormântării și pomenirilor ulterioare pentru

victima I.M..

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

Inculpatul C.R., zis F., s-a

cunoscut cu victima I.M., zis C., în urmă cu circa 3 ani. La început, aceștia

erau în relații normale, scopul victimei și a celorlalte persoane, din

anturajul său, față de inculpat, fiind acela de a-l atrage în gruparea lor.

Urmare neacceptării, de către

inculpat, a relației cu gruparea victimei, aceasta a promovat față de el o

atitudine ostilă, violentă.

În mai multe rânduri l-a amenințat,

cu acțiuni violente în cadrul cărora va folosi sabia împotriva sa și, chiar, a

exercitat violențe.

Potrivit relatărilor inculpatului și

a martorilor audiați în cauză, în prima jumătate a anului 2004, victima I.M.

împreună cu G.I. și alți membri ai grupării lor, l-au sechestrat pe inculpat și

l-au dus într-o zonă mai puțin populată a municipiului Brăila, unde l-au supus

unor acte de perversiune sexuală și au înregistrat aceste acte, publicând

imaginile pe internet.

Într-una din zilele de început ale

lunii iunie 2005, inculpatul C.R. a fost agresat cu cuțitul de către I.M.,

producându-i leziuni la piciorul stâng, atestate și prin actul medico-legal,

aflat la dosar.

C.R. este prieten cu martorul R.A.,

zis O.

În ziua de 10 iunie 2005, în jurul

orei prânzului, aceștia au mers să se joace cu o mingie de fotbal, în curtea

Școlii Generale din cartierul Radu Negru.

Potrivit afirmațiilor martorului, nu

cunoștea dacă inculpatul are cuțit asupra sa, în acea zi, dar știe că uneori

acesta mai purta cuțit, fiindu-i teamă de amenințările cu exercitarea de

violențe asupra sa de către I.M.

Aflându-se în curtea respectivei

școli, situată pe str. Peleșului, aceștia au văzut-o, la un moment dat pe

victimă, care a oprit autoturismul în stradă, în apropierea lor și a intrat în

scara blocului I. Aceștia au rămas mirați de prezența acesteia, în acel bloc.

După un timp relativ scurt, I.M. a

ieșit din scara acelui bloc și observându-l pe inculpat, l-a strigat să vină la

el, afirmând F. nu-ți ajunge ce ți-am făcut cu câtva timp în urmă, ia vino

încoace.

Inculpatul a privit către victimă și

deși R.A. l-a atenționat să nu se ducă întrucât îl va bate, s-a conformat

cererii acesteia. Ceva mai în urma inculpatului, martorul s-a îndreptat și el,

către stradă.

Ajungând lângă ea, având un cuțit în

mâna dreaptă, victima a intenționat să-l lovească în zona feței, însă s-a ferit

și nu l-a nimerit. În această împrejurare, inculpatul având și el un cuțit în

buzunar, l-a scos cu mâna stângă și cu acesta a vrut să o lovească în piept,

dar s-a ferit și a nimerit-o intercostal, stânga.

Victima a fugit câțiva metri, s-a

împiedicat și, fiind ajunsă din urmă de către inculpat, acesta i-a mai aplicat

câteva lovituri unde a nimerit.

După cele întâmplate, inculpatul a

părăsit în fugă locul faptei, de asemenea, și martorul, dar într-o altă

direcție decât acesta, iar victima a rămas căzută pe învelișul asfaltic al

străzii.

Cu un autovehicul al salvării a fost

transportată la Spitalul județean de Urgență Brăila, unde a fost internată la

orele 15,50 și a decedat la orele 18,40.

Din foaia de observație clinică nr. 74371001583 a Spitalului județean de Urgență Brăila, rezultă că la internare victima a prezentat

plăgi multiple penetrante la nivelul abdomenului plan stâng, baza hemitoracelui

stâng și axilei stângi, multiple plăgi înțepate, la nivelul toracelui și

coapsei stângi.

În concluziile Raportului de constatare

medico-legală nr. 87/A/2005 al S.J.M.L. Brăila se consemnează că moartea

victimei I.M. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe,

consecințe ale plăgilor toraco-abdominale, cu interesare pluriviscerală.

Leziunile de la nivelul flancului stâng și al fosei iliace, de aceeași parte,

au determinat decesul victimei și au legătură cauzală directă, imediată cu

aceasta.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, în termen legal, tatăl victimei, partea civilă I.C. și

inculpatul C.R.

Partea civilă I.C. critică hotărârea

primei instanțe, ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele motive:

a) în mod greșit s-a reținut în

favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.;

b) fapta săvârșită de inculpat

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor cu premeditare,

prevăzută de art. 175 lit. a) și i) C. pen.;

c) pedeapsa aplicată inculpatului

este prea mică, în raport de gravitatea faptei;

d) la săvârșirea faptei, a

participat și numitul R.A., care a fost citat în calitate de martor;

e) instanța de fond, în mod

netemeinic, a respins cererea de obligare a inculpatului la plata unei pensii

lunare de întreținere pentru minora Ilie B.A.

Inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei aplicate, ca motiv de apel, dar la termenul de judecată, din 8 iunie 2006, a solicitat instanței să ia act că își retrage apelul.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia nr. 175/ A din 22 iunie 2006, a admis apelul declarat de partea civilă I.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 14 martie 2006 a Tribunalului Brăila și în consecință:

Desființează, în parte, pe latură

penală, sentința penală nr. 126 din 14 martie 2006 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului C.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i), cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 6 ani, la 9 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

A menținut starea de arest a

inculpatului iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată, perioada de arest preventiv, începând cu data de 11 iunie 2005, la

zi.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.R. împotriva aceleiași sentințe.

Inculpatul a fost obligat la 150 lei

RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei RON, se vor plăti drept

onorar, pentru avocatul ce a făcut apărarea inculpatului din oficiu.

Instanța de control judiciar, a reținut următoarele:

a)

În mod judicios, prima instanță, pe baza analizei probelor administrate în cauză,

a stabilit săvârșirea faptei cu vinovăție, de către inculpat și a dat acesteia încadrarea

juridică corespunzătoare prevederilor legale.

La

dosarul cauzei, nu există nici o probă, nici un element, din care să rezulte că

inculpatul și-a premeditat fapta.

Conflictul

s-a declanșat în mod spontan, în momentul în care inculpatul a văzut victima,

iar faptul că acesta purta un cuțit asupra sa, nu poate duce la concluzia că a

purtat acel cuțit, cu scopul de a-l folosi împotriva victimei.

b)

În mod judicios, prima instanță a reținut, în favoarea inculpatului, scuza

provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Din

probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile martorilor B.C., B.G., P.L.M.

și R.A. rezultă că între inculpat și victimă, care făceau parte din grupări de

cartier rivale, exista o stare conflictuală mai veche, datorită faptului că

victima, împreună cu alți membri ai grupării ei, l-a sechestrat pe inculpat și

l-a dus într-o zonă mai puțin populată a orașului Brăila, unde, l-au supus unor

acte de perversiune sexuală, ce face obiectul unei cauze penale, aflate în

lucru.

De

asemenea, în luna iunie 2005, rezultă că inculpatul C.R. a fost agresat cu cuțitul

de către victima I.M., producându-i leziuni la piciorul stâng, atestate prin

actul medico-legal, aflat la dosar.

Din

declarația martorului ocular R.A., declarație ce se coroborează cu declarația inculpatului,

rezultă că victima întâlnindu-se cu inculpatul, a intenționat să-l lovească cu

un cuțit, în zona feței, dar nu a reușit, inculpatul reușind să se ferească. Pe

acest fond conflictual, inculpatul a scos cuțitul și a lovit victima.

În

consecință, în mod judicios, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului

s-a datorat unei puternice temeri și emoții, datorate atitudinii violente a

victimei, față de inculpat.

c)

La dosarul cauzei nu există nici o probă, din care să rezulte că numitul R.A. a

avut vreo contribuție la săvârșirea faptei de către inculpat.

d)

Referitor la pedeapsă, Curtea apreciază că aceasta nu asigură pe deplin scopul

prevăzut de art. 52 C. pen.

Această

concluzie rezultă din dinamica săvârșirii faptei de către inculpat. Astfel, inculpatul,

după ce s-a ferit de la lovitura de cuțit a victimei, a lovit-o el cu cuțitul

în zona intercostală stângă.

Fiind

lovită, victima s-a întors și pentru a-și asigura scăparea, a încercat să fugă,

dar s-a împiedicat și a fost ajunsă din urmă de inculpat care i-a aplicat în

aceste condiții mai multe lovituri de cuțit ce au dus la decesul victimei.

Această

ultimă activitate infracțională a inculpatului de a lovi victima căzută la pământ

și fără posibilitate de ripostă, cu mai multe lovituri de cuțit, îndreptățește instanța

de apel să majoreze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, menținând în

favoarea acestuia scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pe

cale de consecință, va admite acest motiv de apel al părții civile I.C. și va majora

pedeapsa aplicată inculpatului.

e) Pe latură civilă a cauzei, motivul invocat de partea civilă este

inadmisibil, apelantul neavând calitate procesuală, deoarece partea civilă nu

este tutorele minorei I.A.B., aceasta fiind reprezentată în proces, de mama ei

respectiv de partea civilă, I.G.C., care nu a făcut apel în cauză.

Față de aceste considerente, se va

admite apelul declarat de partea civilă I.C. numai în ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței, inclusiv, menținerea stării de arest a inculpatului.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri, părțile civile I.G.C., I.C. și

inculpatul.

Părțile civile nu și-au motivat

declarațiile de recurs și nici nu s-au prezentat la cele 5 termene avute de

dosar, mulțumindu-se a invoca așa zise motive medicale ori necesitatea

angajării unui avocat, fără însă a face acest lucru și a dovedi imposibilitatea

prezentării la proces.

Inculpatul, în recursul său, invocă netemeinicia măsurii

majorării pedepsei, de către instanța de apel, în condițiile în care toate

probele administrate în cauză, dovedesc că inculpatul a acționat sub imperiul

unei puternice stări de tulburare, pricinuită de atitudinea ieșită din comun a

victimei, care l-a supus în mod constant, inuman și brutal, la un lung șir de

violențe fizice, perversiuni sexuale, violențe psihice și verbale, acțiuni ce,

fără discuție, l-au determinat în comiterea faptei, pe care o regretă. De

asemenea, instanța de control judiciar nu a ținut seama că victima l-a

compromis, fotografiind perversiunile sexuale și punându-le pe internet,

ulterior, adresându-i-se, ori de câte ori îl întâlnea, cu apelativul „vedetă

porno”. În drept, inculpatul a invocat art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată

următoarele:

Recursul declarat de partea civilă I.G.C., în condițiile în

care aceasta n-a declarat apel, achiesând, astfel, la hotărârea primei

instanțe, apare ca inadmisibil încât va trebui privit, ca atare, și respins, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, în ce privește recursul declarat de partea

civilă I.C., urmează a se constata că este nefondat și va trebui să fie

respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recurentul neinvocând vreun motiv de nelegalitate ori netemeinicie, iar

instanța neconstatând existența vreunui motiv de recurs care să poată fi

invocat din oficiu, pentru reformarea hotărârii.

Singurul recurs, care este fondat și va trebui admis, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., este cel declarat de

inculpat. Într-adevăr, instanța de apel a greșit majorând, în apelul

parchetului, pedeapsa principală aplicată inculpatului, fără să țină seama de

împrejurările în care acesta, a comis fapta de omor. Umilirea inculpatului,

prin supunerea la perversiuni sexuale, fotografierea acestora și punerea lor pe

internet, predispunând pe inculpat, disprețului public, sunt elemente de natură

a arăta că majorarea pedepsei în apel, este complet nejustificată, constituind

o greșită individualizare a pedepsei, în sensul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., făcând, astfel, ca hotărârea atacată să fie casabilă.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită

recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din

22 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, pe care o va casa, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., menținând hotărârea primei instanțe.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

reținerii și arestării preventive la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă

I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Galați.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă I.C.

împotriva aceleiași decizii penale.

Admite recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva împotriva

deciziei penale nr. 175/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr.

126 din 14 martie 2006 a Tribunalului Brăila.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 11 iunie 2005 la 10 noiembrie 2006.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2006.