ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5395/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 7 iunie 2006 a Tribunalului Ialomița, inculpatul L.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, și pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 septembrie 2005, la zi. În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 lei RON cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă L.A.L., reprezentată legal de mama sa N.M.D. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei (RON) către partea civilă și 1000 lei(RON) către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă 100 lei (RON) fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Minora L.A.L., în vârstă de 13 ani, este fiica inculpatului L.I. În noaptea de 10 iunie 2005, inculpatul L.I. a întreținut raporturi sexuale cu minora, prin amenințare cu violență. În dimineața zilei de 11 iunie 2005, inculpatul a întreținut din nou relații sexuale cu fiica sa, cerându-i să nu relateze cele întâmplate, sub amenințarea cu moartea. În noaptea de 6 iulie 2005 și în dimineața zilei următoare, inculpatul a procedat la fel, întreținând raporturi sexuale cu minora prin constrângere morală. În dimineața zilei de 16 iulie 2005, la o nouă încercare a inculpatului de a o lua cu sine pe minoră, aceasta a refuzat să-l mai însoțească și i-a relatat mătușii sale, martora O.L., cele petrecute.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, raport de expertiză medico-legală, raport de evaluare psihologică, proces-verbal de confruntare, declarațiile martorilor O.L., O.M., L.A., S.I., M.P., O.I.S., proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de conducere în teren, planșe fotografice, declarațiile inculpatului care a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei condamnări, întrucât nu a săvârșit faptele deduse judecății, precum și sub aspectul reținerii greșite a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina sa, în realitate el fiind reabilitat de drept.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 179/ A din 581/ A din 27 iulie 20066, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul L.I., deducând prevenția la zi și menținând starea de arest a acestuia. Instanța de control judiciar a constatat că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită în raport de faptele reținute în sarcina acestuia, astfel cum rezultă ele din probele administrate în cauză. Cât privește starea de recidivă postexecutorie, aceasta a fost stabilită în mod temeinic, în cauză neintervenind reabilitarea inculpatului. În termen legal, inculpatul L.I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Criticile formulate de inculpat și care se referă la motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., sunt nefondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică. Partea vătămată l-a indicat în mod constant pe inculpat ca fiind cel care, prin violență și amenințare, a întreținut, în mod repetat, raporturi sexuale cu ea. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale martorilor O.L. și O.M., cărora minora le-a relatat că a fost violată de tatăl său, precum și cu depozițiile martorilor S.I.

și M.P., acestuia din urmă fiindu-i relatat faptul că și-a violat fiica de către inculpatul însuși. Raportul de expertiză medico-legală nr. 867 din 18 iulie 2005 întocmit de S.M.L.J. Ialomița concluzionează că minora prezintă deflorare veche, a cărei dată de producere nu a putut fi precizată. Raportul psihologic privind evaluarea minorei, întocmit de D.G.P.D.C. Ialomița a apreciat că, în relatările sale, L.A.L. nu a mințit și nu a exagerat cu privire la faptele săvârșite de tatăl ei. În consecință, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare, condamnarea inculpatului L.I. fiind dispusă în mod just, după o temeinică analiză a materialului probator al cauzei. Cât privește modul de individualizare a pedepsei aplicate, Curtea constată că aceasta corespunde de deplin criteriilor generale stabilite în conținutul articolului 72 C. pen.

Faptele săvârșite de inculpat sunt deosebit de grave și s-au soldat cu consecințe severe asupra dezvoltării psihice a minorei, fiica sa . Inculpatul este recidivist, fiind condamnat de trei ori în perioada 1989 - 1997. În timpul procesului penal a avut o atitudine de negare a săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa. Pentru aceste motive, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară și suficientă reeducării acestuia, neimputându-se reducerea cuantumului său. Întrucât în cauză nu se constată alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Durata arestării preventive se va deduce de la 13 septembrie 2005, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b), art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 581 din 27 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 septembrie 2005 la 20 septembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2006.