ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7109/2006

Asupra recursului de față: Examinând lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 25 iulie 2006, în baza art. 197 alin. (2) lit. b) și b l ) și alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul I., zis S. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În temeiul art. 203 C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În temeiul art. 314 alin. (l) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cu referire la art. 35 alin. (l) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., dispunându-se ca în final inculpatul să execute această pedeapsă rezultantă.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la zi, a fost menținută starea de arest și a fost obligat la plata sumei de 3.558.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 22 martie 2005, inculpatul D.I. a întreținut un raport sexual normal cu fiica sa D.A. în vârstă de 9 ani, cu un grad de handicap grav, după care a lăsat-o fără ajutor în frig, dezbrăcată, într-o locuință insalubră, fără apă și mâncare.

Din actul medico-legal rezultă că minora prezenta o leziune tegumantară la nivelul regiunii fesiere care a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur, ruptură la nivelul himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal cât și a perineului, necesitând 14 - 16 zile de îngrijiri medicale. Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, au fost avute în vedere declarațiile martorilor C.M. și B.P. care au găsit-o pe minoră, singură în imobil, precum și actele medicale. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor iar la dosar nu sunt probe care să demonstreze vinovăția sa. Prin decizia penală nr. 36/ MP din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 154 din 25 iulie 2006 a Tribunalului Tulcea.

S-a computat perioada executată din pedeapsă cu începere de la 25 iulie la zi, s-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost obligat acesta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut din probele administrate, în cauză că, în ziua de 22 martie 2005, inculpatul D.I. a întreținut un raport sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 9 ani, cu un grad de handicap grav, după care a lăsat-o fără ajutor în frig, dezbrăcată, fără apă și mâncare. Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, declarațiile sale, coroborate cu declarațiile martorilor D.G.

și D.S. confirmă faptul că inculpatul, după ce i-a dus pe cei trei băieți la domiciliul fratelui său, i-a spus fiicei sale că pleacă să ducă la pășune caii, pentru ca apoi să se deplaseze după lemne. Deși a încercat să demonstreze că nu este autorul faptei, martorii audiați la propunerea inculpatului nu au confirmat apărările sale și nici nu a putut demonstra că o altă persoană ar fi comis această infracțiune, cât timp din audierea numitului C.L. nu a opus în evidență nici un indiciu că ar putea fi prezumtivul autor al infracțiunii de viol. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul D.I., criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa atâta vreme cât nu sunt probe care să confirme faptele reținute în sarcina sa, singura faptă care poate fi reținută în sarcina sa fiind aceea prevăzută de art. 314 C. pen.

A solicitat admiterea recursului și achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 203 C. pen. și menținerea pedepsei de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (l) C. pen. Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate și materialul probator de la dosar, Înalta Curte constată următoarele: La data de 22 martie 2005, minora D.A., în vârstă de 9 ani, cu un handicap grav, a fost găsită de martorii C.M. și B.P., singură în locuință, zăcând pe jos, în frig, dezbrăcată, fără apă și mâncare, iar după poziția picioarelor și a leziunilor pe care le prezenta, martorii au realizat că este posibil să fie victima unui viol motiv pentru care au recomandat un examen ginecologic.

În urma examenului ginecologic s-a constatat că minora prezenta o leziune tegumantară la nivelul regiunii fesiere, ruptură la nivelul himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal cât și a perineului, leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale. Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua respectivă, inculpatul a dus la domiciliul fratelui său pe cei trei băieți ai săi, spunând fiicei sale că merge să ducă la pășune caii, pentru ca apoi să se deplaseze după lemne. Fiind singur cu minora, inculpatul a avut timpul necesar pentru a comite faptele și deși a încercat să demonstreze că nu este autorul acestora, martorii audiați la propunerea sa nu i-au confirmat apărările.

Atât situația da fapt cât și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, cruzimea de care a dat dovadă, violându-și propria fiică, aflată în imposibilitate să se apere și deși cunoștea să aceasta nu se poate deplasa singură a abandonat-o în frig, dezbrăcată și fără hrană. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestări preventive de la 1 aprilie 2005 la zi, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 36/ MP din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze penale cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la 6 decembrie 2006. Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 decembrie 2006.