ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7109/2006

Asupra recursului de

față:

Examinând lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

154 din 25 iulie 2006, în baza art. 197 alin. (2) lit. b) și b

l

)

și alin. (3) C. pen., a

fost condamnat inculpatul I., zis S.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În temeiul art. 203 C.

pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5

ani închisoare.

În temeiul art. 314 alin.

(l) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

33 lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cu

referire la art. 35 alin. (l) C. pen.

S-au contopit pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

dispunându-se ca în final inculpatul să execute această pedeapsă rezultantă.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Conform art. 88 C. pen.,

s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata

arestării preventive de la 1

aprilie 2005 la zi, a fost menținută starea de arest și a fost

obligat la plata sumei

de 3.558.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 22

martie 2005, inculpatul

D.I. a întreținut un raport sexual normal cu fiica sa

D.A. în vârstă de 9 ani, cu un

grad de handicap grav, după care a lăsat-o

fără ajutor în frig, dezbrăcată, într-o locuință

insalubră, fără apă și mâncare. Din actul medico-legal rezultă că minora

prezenta o leziune tegumantară la nivelul

regiunii

fesiere care a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur, ruptură la nivelul

himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal

cât și a perineului, necesitând 14 -

16 zile de îngrijiri medicale.

Deși inculpatul nu a

recunoscut comiterea faptelor, au fost avute în vedere

declarațiile martorilor C.M. și B.P. care au găsit-o

pe minoră, singură în imobil, precum și actele medicale.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel inculpatul, solicitând

achitarea întrucât nu se face

vinovat de săvârșirea faptelor iar la dosar nu sunt probe

care să demonstreze vinovăția sa.

Prin decizia penală nr. 36/ MP din 13

octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca

nefondat,

apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 154 din 25 iulie

2006

a Tribunalului Tulcea.

S-a computat perioada

executată din pedeapsă cu începere de la 25 iulie la zi,

s-a menținut starea de arest a

inculpatului și a fost obligat acesta la plata sumei de

150 lei cheltuieli judiciare

către stat din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut din probele

administrate, în cauză că, în ziua de 22 martie 2005,

inculpatul D.I. a întreținut un raport sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 9

ani, cu un grad de

handicap grav, după care

a lăsat-o fără ajutor în frig, dezbrăcată, fără apă și mâncare.

Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea

faptelor, declarațiile sale, coroborate cu declarațiile martorilor D.G. și D.S.

confirmă

faptul că inculpatul, după ce i-a

dus pe cei trei băieți la domiciliul fratelui său, i-a

spus fiicei sale că pleacă să ducă la pășune

caii, pentru ca apoi să se deplaseze după

lemne.

Deși a încercat să

demonstreze că nu este autorul faptei, martorii audiați la

propunerea inculpatului

nu au confirmat apărările sale și nici nu a putut demonstra

că o altă persoană ar

fi comis această infracțiune, cât timp din audierea numitului C.L. nu a opus în

evidență nici un indiciu că ar putea fi prezumtivul autor

al infracțiunii de viol.

Împotriva hotărârii

instanței de apel a declarat recurs inculpatul D.I.,

criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a reținut

vinovăția sa atâta vreme cât nu

sunt probe

care să confirme faptele reținute în sarcina sa, singura faptă care poate fi

reținută

în sarcina sa fiind aceea prevăzută de art. 314 C. pen.

A solicitat admiterea

recursului și achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art.

197 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 203 C.

pen. și menținerea pedepsei de 3 ani

închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (l) C. pen.

Examinând decizia atacată în raport de

motivele de recurs invocate și

materialul

probator de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 22 martie

2005, minora D.A., în vârstă de 9 ani, cu un handicap grav, a fost găsită de

martorii C.M. și B.P., singură în locuință, zăcând pe jos, în frig, dezbrăcată,

fără apă și mâncare, iar după poziția

picioarelor și a leziunilor pe care le prezenta,

martorii au realizat că este posibil să fie victima unui viol motiv pentru care

au recomandat un examen ginecologic.

În urma examenului

ginecologic s-a constatat că minora prezenta o leziune

tegumantară la nivelul regiunii

fesiere, ruptură la nivelul himenului cu interesarea atât a peretelui vaginal

cât și a perineului, leziuni care au necesitat 14-16 zile de

îngrijiri medicale.

Din probele administrate

în cauză rezultă că în ziua respectivă, inculpatul a

dus la domiciliul fratelui său

pe cei trei băieți ai săi, spunând fiicei sale că merge să ducă la pășune caii,

pentru ca apoi să se deplaseze după lemne.

Fiind singur cu minora, inculpatul a avut timpul

necesar pentru a comite

faptele și deși a

încercat să demonstreze că nu este autorul acestora, martorii audiați

la

propunerea sa nu i-au confirmat apărările.

Atât situația da fapt

cât și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de

instanța de apel, iar pedeapsa

aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, cruzimea

de care a dat dovadă, violându-și propria fiică, aflată în

imposibilitate să se

apere și deși cunoștea să aceasta nu se poate deplasa singură a

abandonat-o în frig, dezbrăcată și fără

hrană.

Față de cele expuse, Înalta

Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi

respins în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestări preventive de la 1 aprilie 2005

la zi, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva

deciziei penale nr. 36/ MP din

13 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

pentru cauze penale cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată durata arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la

6 decembrie 2006.

Obligă recurentul la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 6 decembrie 2006.