ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276/F din 29 august 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a dispus condamnarea inculpatului C.I. în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor.

În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 33-34 C. pen., inculpatul C.l. are de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2012 la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.D., din care 5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de 200 lei avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2012, Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița a fost sesizat cu privire la faptul că numita N.E., a fost găsită decedată la domiciliul său situat în comuna C., județul I.

Deplasându-se la fața locului însoțită de medicul legist, echipa de cercetare a constatat că susnumita este decedată, iar din datele și indiciile culese de la fața locului, a rezultat ipoteza săvârșirii infracțiunii de omor.

Urmare ridicării urmelor și mijloacelor materiale de probă de la locul faptei, s-a trecut la audieri, printre persoanele audiate aflându-se și C.l..

În urma amprentării s-a stabilit că amprenta papilară a degetului arătător al mâinii stângi, obținută în scop de examinare coincide cu urma papilară descoperită, fixată și ridicată de pe rama uneia dintre ferestrele locuinței victimei N.E..

S-a stabilit cu certitudine că în după-amiaza zilei de 13 mai 2012, inculpatul C.l. a participat la petrecerea organizată cu prilejul „Zilei comunei Cocora", ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice.

La petrecere a stat până aproape de miezul nopții de 13/14 mai 2012 și apoi s-a îndreptat spre casă. Pe drum s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei N.E., pe care o știa din copilărie, pentru a întreține raport sexual cu aceasta.

Ajuns la domiciliul acesteia, a intrat pe poartă după care, deschizând unul din geamurile dinspre stradă ale casei, a pătruns în locuința acesteia. Fiind surprins de victimă, care a început să țipe, a strâns-o de gât cu basmaua. Urmare acestei fapte, victima a decedat.

Conform raportului medico-legal de necropsie întocmit din 15 mai 2012, întocmit de S.M.L. Ialomița, moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice acute prin strangulare.

La autopsie s-a constatat un șanț de comprimare cervical anterior orizontal, cu amprenta nodului submentonier, care s-a putut produce prin acțiunea unui laț, format din material textil (basma), în legătură directă necondiționată cu decesul.

La examenul extern s-au mai constatat: placarde excoriate, echimoze, infiltrat toracic stând, infiltrate ale limbii, care s-au putut produce prin lovire și zgâriere cu un corp dur, cu puțin timp anterior decesului, în același context lezional.

La nivelul regiunii genito-anale nu s-au constatat leziuni de violență. Pe tampoanele din secreția anală și secreția vaginală nu s-au identificat spermă și spermatozoizi, ceea ce infirmă un raport sexual cu ejaculare pe această cale (B.A. serologică nr. 687 din 13 iunie 2012-I.N.M.L. Mina Minovici).

Sângele recoltat nu conține alcool (B.A. nr. 99/c din 18 mai 2012). Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, relatând faptul că, pentru a intra în locuința victimei, s-a îndreptat către unul din geamurile dinspre stradă ale locuinței și a încercat dacă este deschis sau dacă în poate deschide. Reușind să deschidă unul din geamuri, prin escaladarea acestuia a pătruns în locuință, după care a ajuns în camera în care dormea victima; continuând să pipăie prin cameră a dat de piciorul femeii care dormea cu fața în sus și din acel moment ea s-a ridicat și a întrebat „Cine ești?". în continuare inculpatul a procedat la modul mai sus descris.

Declarația acestuia s-a coroborat cu concluziile medico-legale și ale raportului de expertiză dactiloscopică.

În fața instanței inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în cauză în faza de urmărire penală, iar în fața instanței de judecată înțelege să-și rezerve dreptul la tăcere.

De asemenea, a arătat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei daune morale și 5.000 lei cheltuieli de înmormântare.

În drept, faptele inculpatului C.l., care în noaptea de 13/14 mai 2012 a intrat fără drept în curtea casei numitei N.E., pătrunzând în locuința acesteia printr-unul din geamurile de pe latura estică, după care a strangulat-o folosind basmaua victimei, constituie infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Întrucât faptele au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 C. pen., privitoare la concursul de infracțiuni.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., constatând că faptele există, constituie infracțiunile de violare de domiciliu și omor și au fost săvârșite de inculpat, urmează a pronunța condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a gradului de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, împrejurările săvârșirii acestora-știa că victima locuia singură, cunoștea modul în care erau amplasate camerele locuinței acesteia (pe care o cunoștea de mic copil), a plecat de la petrecere cu gândul de a se deplasa la locuința părții vătămate și de a întreține raport sexual cu aceasta, modalitatea de săvârșire - pe timp de noapte a strangulat-o cu colțurile basmalei pentru a nu țipa și a cere ajutor, urmările faptei-decesul părții vătămate.

S-a avut în vedere persoana inculpatului, care este tânăr, căsătorit, a recunoscut faptele și a fost de acord să despăgubească partea vătămată N.D., fiul părții vătămate, cu suma de bani cu care acesta s-a constituit parte civilă.

La stabilirea pedepselor, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul că în cazul judecării după procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției, limitele de pedeapsă în cazul închisorii se reduc cu 1/3.

Faptul că inculpatul este tânăr, este căsătorit, are doi copii minori, împrejurarea că anterior a avut un comportament corespunzător, desfășurând și activități utile în cadrul Primăriei Comunei Cocora, au fost reținute de tribunal ca fiind circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, suma cu care fiul victimei, N.D., s-a constituit parte civilă este de 10.000 lei, 5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale

La termenul din 29 august 2012, inculpatul a fost de acord cu plata acestei sume și, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat la despăgubiri civile către partea vătămată N.D.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul C.l..

La termenul din 29 octombrie 2012, inculpatul C.l. a declarat că își retrage apelul, Curtea luând act de manifestarea de voință a acestuia, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, pe considerentul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, acesta fiind prea mică în raport cu fapta săvârșită de acesta, intenția directă, scopul săvârșirii faptei, considerând că o pedeapsă sub minimul special, nu este de natură să asigure scopul preventiv-educativ al inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 328/A din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, s-au decis următoarele:

la act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat C.I.. A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva sentinței penale nr. 276/F din 29 august 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița. A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

Au fost înlăturate circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului. în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul C.I. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 16 mai 2012 la zi.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârșit faptele, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarația de recunoaștere a inculpatului formulată potrivit art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen. coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile de martori, declarațiile părții civile, procesul-verbal de reconstituire, raport de expertiză dactiloscopică, raport medico-legal de necropsie.

Astfel, prima instanță în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii speciale prev. de art. 320

1

C. proc. pen

De altfel, apelul formulat nu vizează situația de fapt reținută de prima instanță, ci exclusiv redozarea pedepselor în sensul majorării acestora.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a evaluat doar parțial particularitățile cauzei și gravitatea extremă a faptelor comise, aplicând inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii a cărei victimă a fost numita N.E. o pedeapsă care apare vădit insuficientă pentru a permite realizarea funcțiilor sancțiunii.

Împrejurările concrete în care inculpatul C.l. a acționat și care rezultă din împrejurările în care a săvârșit faptele, acesta pătrunzând pe timp de noapte în locuința victimei, femeie în etate ce locuia singură, toate aceste aspecte fiind cunoscute de inculpat, care a intenționat să profite de superioritatea sa fizică, dar mai ales mobilul faptei, acela de întreține raport sexual cu victima, așa cum însuși inculpatul a declarat, evidențiază un grad de pericol social extrem de ridicat al faptelor, ce trebuie să se reflecte în mod corespunzător în pedeapsa aplicată.

Cu privire la acest ultim aspect, în lipsa oricăror urme materiale care să ateste agresarea sexuală a victimei, în mod corect nu s-a reținut incidența agravantei prev. de art. 175 lit. h) C. pen.

De asemenea, este relevant că după uciderea victimei, inculpatul s-a deplasat la domiciliu pentru a dormi, aspect din care răzbate lipsa unui regret real cu privire la faptul că a suprimat viața unei persoane.

Reevaluând în aceste coordonate circumstanțele cauzei, instanța de apel a constatat necesitatea reindividualizării pedepsei de 5 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor, cât și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Din această perspectivă, instanța de apel a constatat că circumstanțele reale și personale relevate în cele ce preced denotă o periculozitate sporită a persoanei inculpatului și reclamă aplicarea unor pedepse corespunzătoare, în cauză nefiind justificată reținerea de circumstanțe atenuante

Or, în contextul în care încă de la debutul urmăririi penale au existat probe indubitabile împotriva inculpatului, simpla recunoaștere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, în condițiile în care s-a dat eficiență dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Luând în considerare limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin raportare la circumstanțele reale și personale reținute, instanța de apel a apreciat că pentru a reflecta echilibrat toate particularitățile cauzei, se impune orientarea pedepselor pentru infracțiunile reținute spre mediu, urmând a modifica sentința în acest sens.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul Călin lonut, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate si menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu consecința reducererii pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele persoanale ale acestuia.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că aceste pedeapsa stabilită de instanța de apel este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicat inculpatului în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanța de apel a aplicat o pedepsă just și corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.

Înalta Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care a acționat inculpatul, acesta pătrunzând pe timp de noapte în locuința victimei, femeie în etate ce locuia singură, toate aceste aspecte fiind cunoscute de inculpat, care a intenționat să profite de superioritatea sa fizică, dar mai ales mobilul faptei, acela de întreține raport sexual cu victima, iar după uciderea acesteia, inculpatul s-a deplasat la domiciliu pentru a dormi, aspect din care răzbate lipsa unui regret real cu privire la faptul că a suprimat viața unei persoane.

Pe de altă parte, simpla recunoaștere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, în condițiile în care în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 10 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de instanța de apel, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului C.l.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.l. împotriva Deciziei penale nr. 328/A din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2012 la 28 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma-de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședințăpublică, azi 28 februarie 2013.