Decizia nr. 165/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 97/2004 a Curții de Apel Timișoara

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 iulie 2005, motivată ulterior, M.Ș. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3914 din 21 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii arată că instanța de recurs a interpretat greșit probele dosarului și a ajuns la concluzia că a fost destituit corect din funcția de polițist, cu toate că nu a cerut și nici nu a primit foloase necuvenite, iar faptele ce i se impută, nu sunt de natură a se lua împotriva sa o sancțiune atât de gravă. În drept a invocat prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 97 din 24 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.Ș., împotriva Inspectoratului General de Poliție, prin care solicita anularea dispoziției nr. S/3412 din 16 septembrie 2003, de destituire a sa din funcția publică de agent de poliție. Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 3914 din 21 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestată în cererea de revizuire de față. Pct. 2 al art. 322 C. proc.

civ., se referă la situația în care instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Din analiza motivelor de recurs și a deciziei pronunțată de către instanța de recurs, rezultă că instanța a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurent. În realitate, revizuientul este nemulțumit de soluția dată în dosarul în care s-a soluționat contestația pe care a formulat-o împotriva dispoziției prin care s-a dispus destituirea sa din funcția publică de agent de poliție, iar în motivarea cererii de revizuire se referă la interpretarea greșită a probelor administrate în cauza respectivă. Cum cererea de față nu se încadrează în prevederile art. 322 alin. (2) C. proc.

civ., dar nici în vreunul din celelalte cazuri de revizuire prevăzute de același articol, urmează să se respingă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de M.Ș. împotriva deciziei nr. 3914 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.