ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7316/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7316/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire
formulată, recurentul condamnat
N.V.
a solicitat desființarea hotărârii de condamnare motivat de faptul că din
probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, iar martorii audiați au
dat declarații mincinoase.
Astfel, prin sentința penală
nr. 989 din 31 august 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins,
ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnat, nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că inculpatul N.V. a fost condamnat la:
- 9 ani închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) și e) și alin.
(2), art. 176 alin. (1) lit. b) și alin. (2) cu aplicarea art. 21 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art.
34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 9 ani închisoare și i
s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., pe timp de
10 ani.
Din probatoriul administrat s-a
reținut că în noaptea de 7 septembrie 2003, inculpatul a intrat fără drept în
curtea tatălui concubinei sale Șt.C., a deschis fereastra și a dat foc mobilierului,
care s-a extins, cuprinzând și pătura ce învelea trei copii minori ai
inculpatului, punându-le viața în primejdie, iar a doua zi a turnat două sticle
de benzină la poartă, le-a dat foc, după care a fugit.
S-a mai reținut că soluția
instanței de fond a rămas definitivă după respingerea apelului și respectiv a
recursului prin deciziile penale nr. 140 din 25 februarie 2005 a Curții de Apel
București și 1714/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței
instanței de fond petentul condamnat a formulat apel nemotivat, dar susținut
oral, necesitatea admiterii în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 721/
A din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul, față de
împrejurarea că nici o ipoteză din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., nu
este îndeplinită.
Și împotriva acestei
hotărâri s-a declarat recurs, susținând nevinovăția sa, depunând și un denunț
formulat de Șt.I., fost N.I., care susține că ar fi autorul faptei.
Analizând recursul formulat
în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., se constată că apărările
inculpatului au fost analizate pe parcursul fazelor procesuale, fiind apreciate
ca nefondate în raport de probatoriul administrat.
Susținerile revizuientului
în sensul că martorii au făcut declarații mincinoase, nu au caracterul unei
fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțe și care ar putea conduce la o
nouă soluție a procesului.
Mai mult, susținerile
inculpatului au fost avute în vedere atât la instanța de fond, dar și în căile
de atac, în cauză neexistând nicio hotărâre de condamnare pentru mărturie
mincinoasă a martorilor respectivi.
Ca atare Curtea, constatând
că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 394 C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuientul N.V. împotriva deciziei penale nr. 721/ A din
13 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul revizuient
să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 decembrie 2006.