ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7316/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată, recurentul condamnat N.V. a solicitat desființarea hotărârii de condamnare motivat de faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, iar martorii audiați au dat declarații mincinoase. Astfel, prin sentința penală nr. 989 din 31 august 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul N.V.

a fost condamnat la: - 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) și e) și alin. (2), art. 176 alin. (1) lit. b) și alin. (2) cu aplicarea art. 21 C. pen.; - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 9 ani închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., pe timp de 10 ani. Din probatoriul administrat s-a reținut că în noaptea de 7 septembrie 2003, inculpatul a intrat fără drept în curtea tatălui concubinei sale Șt.C., a deschis fereastra și a dat foc mobilierului, care s-a extins, cuprinzând și pătura ce învelea trei copii minori ai inculpatului, punându-le viața în primejdie, iar a doua zi a turnat două sticle de benzină la poartă, le-a dat foc, după care a fugit.

S-a mai reținut că soluția instanței de fond a rămas definitivă după respingerea apelului și respectiv a recursului prin deciziile penale nr. 140 din 25 februarie 2005 a Curții de Apel București și 1714/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței instanței de fond petentul condamnat a formulat apel nemotivat, dar susținut oral, necesitatea admiterii în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 721/ A din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul, față de împrejurarea că nici o ipoteză din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., nu este îndeplinită. Și împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, susținând nevinovăția sa, depunând și un denunț formulat de Șt.I., fost N.I., care susține că ar fi autorul faptei.

Analizând recursul formulat în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., se constată că apărările inculpatului au fost analizate pe parcursul fazelor procesuale, fiind apreciate ca nefondate în raport de probatoriul administrat. Susținerile revizuientului în sensul că martorii au făcut declarații mincinoase, nu au caracterul unei fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțe și care ar putea conduce la o nouă soluție a procesului. Mai mult, susținerile inculpatului au fost avute în vedere atât la instanța de fond, dar și în căile de atac, în cauză neexistând nicio hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă a martorilor respectivi. Ca atare Curtea, constatând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.V. împotriva deciziei penale nr. 721/ A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2006.