ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2085/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2085/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 635 din 29 septembrie 2006

pronunțată de

Judecătoria

Drăgășani, în dosarul nr. 2205/2006, inculpatul H.T. a fost condamnat, la

pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (l) C. pen. și la 800 lei

amendă, în baza art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. d) C.

pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Sentința penală nr. 635 din 29 septembrie 2006 a

Judecătoriei

Drăgășani rămas definitivă prin decizia penală nr. l99/

R din 30 aprilie 2007

pronunțata

de Curtea de Apel Pitești, prin care s-a casat decizia penală

nr. 20/ A din 24 ianuarie 2007 a

Tribunalului Vâlcea și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 11 aprilie 2007, partea vătămată B.C. a

formulat cerere de revizuire a hotărârii judecătorești mai sus-menționate, în favoarea

condamnatului H.T.

În motivarea cererii de revizuire, partea vătămată a

arătat că

pedeapsa aplicată

inculpatului H.T. este nemeritată, în raport cu circumstanțele reale ale

cauzei.

S-a invocat, în drept, cazul de revizuire prevăzută de

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întemeiat pe

intervenirea unei împrejurări noi ce conduce la concluzia nevinovăției

condamnatului și anume declarația dată de partea vătămată B.C. în fața

notarului public, la data de 10 aprilie 2007.

La o dată anterioară, formulase cerere de revizuire

și condamnatul H.T., cerere care a format obiectul dosarului nr. 2352/223/2007.

Prin încheierea din 4 iulie 2007 a Judecătoriei

Drăgășani, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzută de art. 34 lit.

d) C. proc. pen., în sensul că între cele două cauze există legătură și

reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției, a conexat cele

două cauze ce făceau obiectul dosarelor nr. 2353/223/2007 și nr. 2352/223/2207

ale Judecătoriei Drăgășani.

Tot prin aceeași încheiere, în baza art. 403 alin. (l)

C. proc. pen., Judecătoria Drăgășani a admis în principiu cererea de revizuire

a sentinței penale nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria

Drăgășani, cu motivarea că noua situație de fapt prezentată de intimatul -

revizuient B.C. prin declarația sa autentică, cât și cererile de revizuire

formulate, sunt de natură să conducă la pronunțarea unei soluții diametral

opusă soluției din hotărârea atacată.

Prin sentința penală nr. 57 din 28 februarie 2008,

Judecătoria Drăgășani, în baza art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a

admis cererile de revizuire a sentinței penale nr. 635 din 29 septembrie 2006

pronunțată de Judecătoria Drăgășani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. l99/

R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulate de

revizuienții B.C. și H.T. și în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a anulat

în parte sentința penală nr. 635 din 29 septembrie2006 pronunțată de

Judecătoria Drăgășani, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului,

de 3 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută  de art. 189 alin. (l) C. pen. și de

800 lei amendă penală, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.T. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 189 alin. (l) C. pen. și pe cale de consecință, a înlăturat interdicția prevăzută

de art. 71 C. pen. și a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.

924/2006 din data de 12 aprilie 2007 emis de Judecătoria Drăgășani. Totodată,

au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Împotriva încheierii din 04 iulie 2007 și a sentinței

penale nr. 57 din 28 februarie 2008 pronunțate de Judecătoria Drăgășani, a

formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, criticându-le pentru

nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu s-a dovedit existența vreunei

fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

care să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare, declarația

notarială invocată drept temei al cererilor de revizuire aflată pendinte fiind

retractată ulterior de către partea vătămată B.C.

Prin decizia penală nr. l35/ A din 01 octombrie 2008,

Tribunalul Vâlcea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Drăgășani, a desființat în totalitate încheierea din 04 iulie 2007 și sentința

penală nr. 57 din 28 februarie  2008 pronunțate de Judecătoria Drăgășani și, pe

fond, a respins cererile de revizuire.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

revizuienții H.T. și B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

astfel:

Revizuientul B.C. a susținut în motivele sale faptul

că acuzațiile făcute împotriva revizuientului H.T. nu sunt reale, întrucât el a

fost doar victima presiunilor organelor de cercetare penală care l-au

determinat a afirma că a fost lipsit de libertate de către inculpatul H.T. în

data de 3 decembrie 2005.

Inculpatul H.T. a solicitat, la rândul său, ca

instanța de recurs să dea eficiență declarației notariale din 10 aprilie 2007

dată de partea vătămată B.C. în favoarea sa, și, în raport de această nouă

împrejurare, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., să se procedeze la

admiterea recursurilor declarate, respingerea apelului formulat de parchet și

pe fond, la menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul

achitării sale.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 84/ R

din 05 februarie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul H.T. și a luat act de retragerea recursului declarat de

revizuientul B.C.

A obligat pe recurentul B.C. la 100 lei cheltuieli

judiciare statului, iar pe recurentul H.T. la 300 lei cheltuieli judiciare

statului din care 100 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din

oficiu ce se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești. În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut, în esență,

că cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, iar împrejurările

invocate și înserate în declarația autentificată la 10 aprilie 2007

nu sunt de natură a conduce la concluzia că

revizuientul-condamnat H.T. ar fi nevinovat, declarația fiind în contradicție totală

cu probele administrate, fapt pentru care curtea, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul H.T.Ca urmare a manifestării de voință a

recurentului B.C. în sensul retragerii recursului declarat, curtea a luat act

de acest act de dispoziție în raport de dispozițiile art. 385

4

raportat

la art. 366 și art. 367 C. proc. pen.

La o dată ulterioară, respectiv la 13 martie 2009,

s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești contestația în anulare

formulată de revizuientul-contestator H.T.,

împotriva deciziei

penale nr. 84/ R din 05

februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, pe care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Examinând contestația în anulare de față, Curtea a constatat

următoarele:

Potrivit art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.,

respectiv textele invocate de contestator în contestația aflată pendinte, se

poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii sau când partea

dovedește că a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința

instanța despre această împiedicare.

Deși contestatorul a susținut că la data de 5

februarie 2009, când s-a judecat recursul se afla internat în „Spitalul de boli

psihiatrice

Sopoca”,

Curtea

a reținut că această afirmație nu corespunde realității. Aceasta, pe de o parte

deoarece înscrisul de la fila X nu a dovedit internarea (neavând menționat un

număr al foii de observație clinică și nici perioada internării). Pe de altă

parte, medicul nici nu ar fi putut atesta internarea, deoarece din procesul

verbal existent la fila x din dosarul de recurs, a rezultat că a doua zi după

eliberarea așa-zisului bilet de internare, respectiv la data de 3 februarie 2009,

când lucrătorul de poliție s-a prezentat în vederea executării mandatului de aducere,

contestatorul era la domiciliul său din localitatea Drăgășani, județul Vâlcea,

semnând personal procesul-verbal.

Din acest înscris a rezultat, că revizuientul H.T. a

cunoscut termenul de judecată și nu era internat în spital la data soluționării

recursului.

În plus, la termenul la care s

-a

judecat cauza în recurs,

contestatorul a fost reprezentat de un apărător ales, care a și pus concluzii,

așa încât condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare (absența la

judecarea recursului și imposibilitatea înștiințării instanței) nu au fost

îndeplinite.

Având în vedere că art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., presupune neîndeplinirea unor condiții în mod cumulativ și ținând cont de

faptul că lipsa de la judecarea recursului se regăsește în ambele situații,

cererea de contestație în anulare a fost respinsă, cu motivarea că partea

reprezentată la termenul la care are loc judecarea recursului de către apărător

ales nu mai este în drept să invoce prevederile art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., astfel că s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de

revizuientul H.T.

,

împotriva deciziei penale nr.

84/ R din 05 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Ape] Pitești, în dosarul nr.

2352/223/2007 și a fost obligat contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

revizuientul H.T.

La termenul de astăzi 03 iunie 2009, acesta a fost

reprezentat de apărător ales

avocat T.I., care a lăsat la aprecierea instanței soluția ce

se pronunța.

În

cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii

penale prin care s-a soluționat definitiv cauza prin care s-a respins, ca

inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de

revizuientul H.T.

,

împotriva deciziei penale nr.

84/ R din 05 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

apare ca inadmisibil.

Pe

calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile

nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 385

1

C. proc.

pen., care prevăd strict și limitativ hotărârile supuse recursului după cum

urmează, astfel:

„Pot

fi atacate cu recurs:

a)

sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b)

sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra

ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de

cel mult 2 ani;

c)

sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d)

sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d

1

)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e)

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare

teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f)

sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul

când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Încheierile

pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu

excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul

declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva

încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.

Nu

pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.

362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea

prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai

cu privire la această modificare.”

Per

a contrario, rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs,

având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori,

în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei

decizii pronunțate de către o instanță de recurs.

În

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator,

întrucât, după cum s-a menționat, deciziile pronunțate de instanța de recurs,

fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.T., împotriva deciziei

penale nr. 226/ R din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 03 iunie 2009.