ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2085/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. 2205/2006, inculpatul H.T. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (l) C. pen. și la 800 lei amendă, în baza art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. d) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Sentința penală nr. 635 din 29 septembrie 2006 a Judecătoriei Drăgășani rămas definitivă prin decizia penală nr. l99/ R din 30 aprilie 2007 pronunțata de Curtea de Apel Pitești, prin care s-a casat decizia penală nr. 20/ A din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 11 aprilie 2007, partea vătămată B.C. a formulat cerere de revizuire a hotărârii judecătorești mai sus-menționate, în favoarea condamnatului H.T. În motivarea cererii de revizuire, partea vătămată a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului H.T. este nemeritată, în raport cu circumstanțele reale ale cauzei. S-a invocat, în drept, cazul de revizuire prevăzută de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întemeiat pe intervenirea unei împrejurări noi ce conduce la concluzia nevinovăției condamnatului și anume declarația dată de partea vătămată B.C. în fața notarului public, la data de 10 aprilie 2007. La o dată anterioară, formulase cerere de revizuire și condamnatul H.T., cerere care a format obiectul dosarului nr. 2352/223/2007.

Prin încheierea din 4 iulie 2007 a Judecătoriei Drăgășani, instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzută de art. 34 lit. d) C. proc. pen., în sensul că între cele două cauze există legătură și reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției, a conexat cele două cauze ce făceau obiectul dosarelor nr. 2353/223/2007 și nr. 2352/223/2207 ale Judecătoriei Drăgășani. Tot prin aceeași încheiere, în baza art. 403 alin. (l) C. proc. pen., Judecătoria Drăgășani a admis în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, cu motivarea că noua situație de fapt prezentată de intimatul - revizuient B.C. prin declarația sa autentică, cât și cererile de revizuire formulate, sunt de natură să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opusă soluției din hotărârea atacată.

Prin sentința penală nr. 57 din 28 februarie 2008, Judecătoria Drăgășani, în baza art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a admis cererile de revizuire a sentinței penale nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. l99/ R din 03 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulate de revizuienții B.C. și H.T. și în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a anulat în parte sentința penală nr. 635 din 29 septembrie2006 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (l) C. pen.

și de 800 lei amendă penală, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (l) C. pen. și pe cale de consecință, a înlăturat interdicția prevăzută de art. 71 C. pen. și a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 924/2006 din data de 12 aprilie 2007 emis de Judecătoria Drăgășani. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Împotriva încheierii din 04 iulie 2007 și a sentinței penale nr. 57 din 28 februarie 2008 pronunțate de Judecătoria Drăgășani, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu s-a dovedit existența vreunei fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., care să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare, declarația notarială invocată drept temei al cererilor de revizuire aflată pendinte fiind retractată ulterior de către partea vătămată B.C. Prin decizia penală nr. l35/ A din 01 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a desființat în totalitate încheierea din 04 iulie 2007 și sentința penală nr. 57 din 28 februarie 2008 pronunțate de Judecătoria Drăgășani și, pe fond, a respins cererile de revizuire. Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuienții H.T. și B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: Revizuientul B.C. a susținut în motivele sale faptul că acuzațiile făcute împotriva revizuientului H.T.

nu sunt reale, întrucât el a fost doar victima presiunilor organelor de cercetare penală care l-au determinat a afirma că a fost lipsit de libertate de către inculpatul H.T. în data de 3 decembrie 2005. Inculpatul H.T. a solicitat, la rândul său, ca instanța de recurs să dea eficiență declarației notariale din 10 aprilie 2007 dată de partea vătămată B.C. în favoarea sa, și, în raport de această nouă împrejurare, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., să se procedeze la admiterea recursurilor declarate, respingerea apelului formulat de parchet și pe fond, la menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul achitării sale. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 84/ R din 05 februarie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul H.T.

și a luat act de retragerea recursului declarat de revizuientul B.C. A obligat pe recurentul B.C. la 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul H.T. la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu ce se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut, în esență, că cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, iar împrejurările invocate și înserate în declarația autentificată la 10 aprilie 2007 nu sunt de natură a conduce la concluzia că revizuientul-condamnat H.T. ar fi nevinovat, declarația fiind în contradicție totală cu probele administrate, fapt pentru care curtea, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul H.T.Ca urmare a manifestării de voință a recurentului B.C.

în sensul retragerii recursului declarat, curtea a luat act de acest act de dispoziție în raport de dispozițiile art. 385 4 raportat la art. 366 și art. 367 C. proc. pen. La o dată ulterioară, respectiv la 13 martie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești contestația în anulare formulată de revizuientul-contestator H.T., împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând contestația în anulare de față, Curtea a constatat următoarele: Potrivit art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., respectiv textele invocate de contestator în contestația aflată pendinte, se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii sau când partea dovedește că a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare. Deși contestatorul a susținut că la data de 5 februarie 2009, când s-a judecat recursul se afla internat în „Spitalul de boli psihiatrice Sopoca”, Curtea a reținut că această afirmație nu corespunde realității. Aceasta, pe de o parte deoarece înscrisul de la fila X nu a dovedit internarea (neavând menționat un număr al foii de observație clinică și nici perioada internării).

Pe de altă parte, medicul nici nu ar fi putut atesta internarea, deoarece din procesul verbal existent la fila x din dosarul de recurs, a rezultat că a doua zi după eliberarea așa-zisului bilet de internare, respectiv la data de 3 februarie 2009, când lucrătorul de poliție s-a prezentat în vederea executării mandatului de aducere, contestatorul era la domiciliul său din localitatea Drăgășani, județul Vâlcea, semnând personal procesul-verbal. Din acest înscris a rezultat, că revizuientul H.T. a cunoscut termenul de judecată și nu era internat în spital la data soluționării recursului. În plus, la termenul la care s -a judecat cauza în recurs, contestatorul a fost reprezentat de un apărător ales, care a și pus concluzii, așa încât condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare (absența la judecarea recursului și imposibilitatea înștiințării instanței) nu au fost îndeplinite.

Având în vedere că art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., presupune neîndeplinirea unor condiții în mod cumulativ și ținând cont de faptul că lipsa de la judecarea recursului se regăsește în ambele situații, cererea de contestație în anulare a fost respinsă, cu motivarea că partea reprezentată la termenul la care are loc judecarea recursului de către apărător ales nu mai este în drept să invoce prevederile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., astfel că s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de revizuientul H.T. , împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Ape] Pitești, în dosarul nr. 2352/223/2007 și a fost obligat contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuientul H.T. La termenul de astăzi 03 iunie 2009, acesta a fost reprezentat de apărător ales avocat T.I., care a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se pronunța. În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin care s-a soluționat definitiv cauza prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de revizuientul H.T. , împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, apare ca inadmisibil. Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen., care prevăd strict și limitativ hotărârile supuse recursului după cum urmează, astfel: „Pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d 1 ) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii. Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.” Per a contrario, rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs, având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de către o instanță de recurs. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator, întrucât, după cum s-a menționat, deciziile pronunțate de instanța de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.T., împotriva deciziei penale nr. 226/ R din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.