ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5234/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5234/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 28 mai 2002 reclamantele P.G. și P.C. au
chemat în judecată Consiliul Local Colonești, Ministerul Finanțelor Publice și
SC A. SA Vlaici Colonești solicitând obligarea acestora la restituirea unei
case cu 7 camere și 8,4 ha teren în valoare de 20.000 dolari SUA, a unei case
din cărămidă cu 5 camere și a unei case din cărămidă cu 9 camere în valoare de
10.000 dolari SUA sau plata contravalorii ultimelor două bunuri.
Prin sentința civilă nr. 441 din 17
iunie 2005 Tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reținând că
reclamantele nu au făcut dovada vreunei cauze de nulitate, conform art. 46 din
Legea 10/2001, a contractului de vânzare cumpărare active încheiat de SC A. SA
Vlaici, astfel că actele juridice de înstrăinare sunt valabile și nu se poate
dispune restituirea în natură a imobilelor.
Împotriva sentinței a declarat apel
reclamanta P.G., admis de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr.
279 din 17 octombrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare
constatând că în cauză nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea
măsurilor reparatorii, fiind necesar a se stabili cu certitudine starea
imobilului.
Rejudecănd cauza, Curtea de Apel
Craiova, prin decizia nr. 797 din 11 martie 2005 a admis acțiunea față de SC A.
SA Vlaici pe care a obligat-o să facă oferta de măsuri reparatorii prin
echivalent corespunzător sumei de 214.572.727 lei, a respins acțiunea față de
Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
pentru lipsa calității procesuale pasive și capătul privitor la acordarea de
măsuri reparatorii pentru teren.
În considerentele deciziei s-a
reținut că dintre imobilele solicitate mai există doar o construcție, care este
sediul pârâtei SC A. SA Vlaici, privatizată legal prin actul de
vânzare-cumpărare nr. 159/1997 și amplasată pe 34.810 mp teren, inclusă în
certificatul de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care
reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent,
corespunzător sumei stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză.
Reclamantele au declarat recurs,
susținând că suprafața de 34.810 mp este distinctă de cele 46 ha restituite în
baza legii fondului funciar, actele de privatizare au avut ca obiect vânzarea
de acțiuni și nu le sunt opozabile, iar construcția a fost preluată fără titlu.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia civilă nr. 1459 din 8 februarie 2006 a admis recursul și a casat
decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță întrucât se impunea să
se stabilească exact suprafața reală preluată de la părinții autorului
reclamantelor și, în funcție de aceasta să se aprecieze dacă este sau nu cazul
aplicării art. 8 din Legea 10/2001.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel
Craiova, prin decizia civilă nr. 659 din 12 septembrie 2006 a admis în parte
acțiunea reclamantei P.G., a obligat SC A. SA Vlaici să restituie reclamantei
conacul cu terenul aferent de 34.810 mp din comuna Colonești, sat Vlaici, a
constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru
construcțiile demolate, o clădire cu 9 camere și alta cu 5 camere, a respins
acțiunea formulată de reclamanta A.C. pentru lipsa calității procesuale active
și a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
În rejudecare instanța a pus în
discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea
terenului, părțile susținând că aceasta nu mai este necesară întrucât, în cauză
s-au efectuat mai multe expertize prin care terenul a fost individualizat.
Instanța a reținut că terenul
aferent conacului nu intră sub incidența art. 8 din Legea 10/2001 pentru că nu
a făcut obiectul reconstituirii legii fondului funciar și a fost cuprins, cu
conacul, în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC
A. SA Vlaici.
Prin adeverința nr. 884/2004,
eliberată de Primăria Colonești s-a atestat că autorului reclamantei i s-au
restituit 46 ha teren conform legii fondului funciar, iar prin expertizele
efectuate în cauză au fost individualizate imobilele, respectiv fostul conac,
clădirea cu 7 camere și terenul de 34.810 mp. Terenul de 34.810 mp se află în
intravilan, iar autorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform
Legii 18/1991 doar în extravilan.
S-a mai reținut că pe baza
procesului verbal de preluare a imobilelor din 2 aprilie 1951 expertizele
efectuate au identificat și clădirile demolate pentru care se vor acorda
măsurile reparatorii conform Titlului VII la Legii 247/2005.
Potrivit art. 20 din Legea 10/2001
modificată, imobilele deținute de o societate comercială se restituie în
natură.
Acțiunea formulată de reclamanta
A.C. a fost respinsă întrucât aceasta a renunțat la succesiunea autorului său,
E.V.P., conform certificatului de moștenitor nr. 37 din 30 mai 2002. De
asemenea, acțiunea a fost respinsă față de pârâții Consiliul Local Colonești și
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității
procesuale pasive.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs pârâta SC A. SA Vlaici, pentru următoarele motive:
- instanța a încălcat principiul
contradictorialității pentru că nu a pus în discuție lipsa calității procesuale
pasive a Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice
- imobilele au fost donate de
autorul reclamantelor, situație în care admisibilitatea cererii este
condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus
anularea sau constatarea nulității absolute a actului de donație, conform art.
2 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001
- nu s-au respectat indicațiile
deciziei de casare, în sensul că nu s-a stabilit suprafața reală preluată de
stat de la autor în funcție de care să se facă aplicarea art. 8 din Legea
10/2001
- în cauză trebuia să se facă
aplicarea art. 8 din Legea 10/2001 deoarece autorului i s-a reconstituit
întreaga suprafață la care era îndreptățit, 46 ha, în baza legii fondului
funciar, iar restituirea suprafeței de 34.810 mp ar constitui o îmbogățire fără
justă cauză
- în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001 și nu cele ale art. 20.
Recurenta nu a precizat temeiul juridic al recursului, însă analiza
criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C.
proc. civ.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce succed.
Pentru a fi parte în procesul civil
pârâtul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de a
avea capacitate procesuală.
În speță, reclamantele au înțeles să
cheme în judecată și pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, însă aceștia nu pot avea calitate procesuală
pasivă întrucât nu sunt deținătorii imobilului în litigiu.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea
10/2001 republicată, această calitate o are doar recurenta pârâtă, actuala
deținătoare a imobilului, care este obligată să emită dispoziția de restituire
și în patrimonial căreia este înregistrat bunul ce face obiectul litigiului.
Deși lipsa calității procesuale
pasive a celor doi pârâți nu a fost invocată din oficiu, pe cale de excepție și
pusă în discuția părților, instanța, în virtutea caracterului devolutiv al
apelului și a dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001, în mod judicios a
stabilit că aceștia nu pot sta în proces și a dispus în consecință.
Conform art. 2 alin. (1) lit. c)
teza a doua din Legea 10/2001 republicată, restituirea imobilelor este
condiționată de existența hotărârii judecătorești irevocabile pentru anularea
sau constatarea nulității absolute a donației doar în situația în care donația
s-a încheiat în formă autentică, or, în speță, nu s-a administrat nici o probă
pentru dovedirea formei autentice cerută, ad validitatem de art. 813 C. civ. La
dosar a fost depusă doar adresa nr. 407438/1997 emisă de Arhivele Statului
(fila 40 a dosarului de fond) prin care se atestă că în evidențele sale nu
există cererea de donație a imobilului în litigiu.
Ca atare, nici această susținere a
recurentei nu poate fi reținută.
Instanța de apel a respectat
indicațiile din decizia de casare.
Astfel, în practicaua deciziei
atacate s-a consemnat că la termenul din data de 12 septembrie 2006 s-a pus în
discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea
terenurilor, conform indicațiilor date de instanța superioară, însă părțile au
declarat că la dosar există mai multe expertize ce individualizează terenul și
nu sunt de acord cu administrarea acestui nou probatoriu.
Față de refuzul părților, instanța a
avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate anterior în
cauză, care, coroborate cu celelalte probe administrate au condus la concluzia
corectă potrivit căreia terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul
restituirii în temeiul legii fondului funciar și, întrucât acest teren este
evidențiat în patrimoniul recurentei a dispus restituirea în natură conform
art. 20 al Legii 10/2001, republicată.
Bunicii paterni ai reclamantelor, M.
și G.P., au dobândit în proprietate moșia Vlaici conform ordonanței de
adjudecare nr. 3753 din 2 octombrie 1936 a Tribunalului Olt depusă la fila 6 a
dosarului de fond. Această moșie se compunea din două corpuri, respectiv moșia
Cristeasca ce cuprindea 60 ha teren și moșia Brăneasca alcătuită din 4 ha teren
cu conac, în total având 64 ha teren.
După decesul proprietarilor inițiali
moșia Vlaici a trecut, prin moștenire, în patrimoniul autorului reclamantelor,
E.V.P., de la care a fost preluată abuziv în proprietatea statului în baza
procesului verbal din 2 aprilie 1951.
Din conținutul actului de preluare,
existent la fila 9 a dosarului de fond, rezultă că au intrat în proprietatea
statului 46 ha teren ( 21 ha arabil, 14 ha livadă pruni, 9 ha zăvoi, 2 ha
pășuni) și conacul compus din trei clădiri. Deși nu se menționează expres, este
de la sine înțeles că acest conac a fost preluat împreună cu terenul aferent,
care potrivit titlului de proprietate a avut o suprafață de 4 ha.
Prin probatoriile administrate în
cauză s-a dovedit că cele 46 ha teren extravilan au fost restituite autorului
reclamantelor în temeiul legii fondului funciar, iar suplimentul la raportul de
expertiză a concluzionat că din cele trei clădiri ale fostului conac mai există
doar construcția cu 7 camere care este amplasată pe o suprafață de 34.810 mp
teren intravilan ce a aparținut familiei.
Terenul intravilan de 34.810 mp nu a
făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar. Prin titlurile de
proprietate emise deja a fost reconstituit, în baza acestei legi, dreptul de
proprietate doar asupra terenului extravilan, astfel încât nu se poate reține
incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Legea 10/2001.
Din interpretarea acestui text legal
rezultă că domeniul de reglementare al Legii 10/2001 are un caracter de
complinire în raport de celelalte acte normative reparatorii în materie
imobiliară, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele terenuri
din intravilanul localităților care nu au fost restituite persoanelor
îndreptățite în temeiul legilor anterioare.
Restituirea terenului intravilan nu
constituie o îmbogățire fără justă cauză din moment ce, în speță, s-a făcut
dovada cu titlul de proprietate din anul 1936 că autorul reclamantelor a
deținut în proprietate 64 ha teren, iar scopul principal al reglementărilor
Legii 10/2001 este acela de a restitui integral proprietățile preluate abuziv,
cu titlu valabil sau fără titlu, de fostul regim comunist.
Nu se poate reține nici
aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea
inițială, pentru simplul motiv că la data pronunțării deciziei atacate acestea
nu mai erau în vigoare. Art. 27, în redactarea inițială, a fost modificat prin
Legea 247/2005, de imediată aplicare și în vigoare la data pronunțării
deciziei, în sensul înlăturării celor două condiții stricte impuse pentru
aplicarea sa, respectiv imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil în
proprietatea statului și să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți
comerciale privatizate legal. Ca atare, instanța a aplicat corect dispozițiile
fostului art. 20 al legii, devenit art. 21, conform căruia imobilele deținute în
mod abuziv, indiferent dacă au fost preluate de stat cu titlu valabil sau fără
titlu și indiferent de destinația actuală, care sunt deținute la data intrării
în vigoare a legii de o societate comercială, regie autonomă, organizație
cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite
în natură persoanelor îndreptățite.
Rațiunea acestei modificării a legii
rezidă în intenția legiuitorului de a repara integral abuzurile săvârșite de
regimul comunist, prin restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv. Nu
s-a mai făcut distincția între preluarea cu titlu sau fără titlu, întrucât
aceste preluări au fost săvârșite oricum în mod abuziv, cu încălcarea vădită a
principiului garantării dreptului de proprietate consacrat de Constituție și
art. 481 C. civ.
Pentru aceste considerente recursul
se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ.
recurenta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată
către intimata reclamantă P.G.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC A. Vlaici SA, comuna Colonești, județ Olt împotriva
deciziei nr. 659 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
secția civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei
cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G..
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 27 iunie 2007, în ședința publică.