ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5234/2007

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 28 mai 2002 reclamantele P.G. și P.C. au chemat în judecată Consiliul Local Colonești, Ministerul Finanțelor Publice și SC A. SA Vlaici Colonești solicitând obligarea acestora la restituirea unei case cu 7 camere și 8,4 ha teren în valoare de 20.000 dolari SUA, a unei case din cărămidă cu 5 camere și a unei case din cărămidă cu 9 camere în valoare de 10.000 dolari SUA sau plata contravalorii ultimelor două bunuri. Prin sentința civilă nr. 441 din 17 iunie 2005 Tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reținând că reclamantele nu au făcut dovada vreunei cauze de nulitate, conform art. 46 din Legea 10/2001, a contractului de vânzare cumpărare active încheiat de SC A. SA Vlaici, astfel că actele juridice de înstrăinare sunt valabile și nu se poate dispune restituirea în natură a imobilelor.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta P.G., admis de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr. 279 din 17 octombrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare constatând că în cauză nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea măsurilor reparatorii, fiind necesar a se stabili cu certitudine starea imobilului. Rejudecănd cauza, Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 797 din 11 martie 2005 a admis acțiunea față de SC A. SA Vlaici pe care a obligat-o să facă oferta de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 214.572.727 lei, a respins acțiunea față de Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive și capătul privitor la acordarea de măsuri reparatorii pentru teren.

În considerentele deciziei s-a reținut că dintre imobilele solicitate mai există doar o construcție, care este sediul pârâtei SC A. SA Vlaici, privatizată legal prin actul de vânzare-cumpărare nr. 159/1997 și amplasată pe 34.810 mp teren, inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător sumei stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză. Reclamantele au declarat recurs, susținând că suprafața de 34.810 mp este distinctă de cele 46 ha restituite în baza legii fondului funciar, actele de privatizare au avut ca obiect vânzarea de acțiuni și nu le sunt opozabile, iar construcția a fost preluată fără titlu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1459 din 8 februarie 2006 a admis recursul și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță întrucât se impunea să se stabilească exact suprafața reală preluată de la părinții autorului reclamantelor și, în funcție de aceasta să se aprecieze dacă este sau nu cazul aplicării art. 8 din Legea 10/2001. Rejudecând apelul, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 659 din 12 septembrie 2006 a admis în parte acțiunea reclamantei P.G., a obligat SC A. SA Vlaici să restituie reclamantei conacul cu terenul aferent de 34.810 mp din comuna Colonești, sat Vlaici, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, o clădire cu 9 camere și alta cu 5 camere, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.C.

pentru lipsa calității procesuale active și a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. În rejudecare instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea terenului, părțile susținând că aceasta nu mai este necesară întrucât, în cauză s-au efectuat mai multe expertize prin care terenul a fost individualizat. Instanța a reținut că terenul aferent conacului nu intră sub incidența art. 8 din Legea 10/2001 pentru că nu a făcut obiectul reconstituirii legii fondului funciar și a fost cuprins, cu conacul, în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SA Vlaici.

Prin adeverința nr. 884/2004, eliberată de Primăria Colonești s-a atestat că autorului reclamantei i s-au restituit 46 ha teren conform legii fondului funciar, iar prin expertizele efectuate în cauză au fost individualizate imobilele, respectiv fostul conac, clădirea cu 7 camere și terenul de 34.810 mp. Terenul de 34.810 mp se află în intravilan, iar autorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991 doar în extravilan. S-a mai reținut că pe baza procesului verbal de preluare a imobilelor din 2 aprilie 1951 expertizele efectuate au identificat și clădirile demolate pentru care se vor acorda măsurile reparatorii conform Titlului VII la Legii 247/2005. Potrivit art. 20 din Legea 10/2001 modificată, imobilele deținute de o societate comercială se restituie în natură.

Acțiunea formulată de reclamanta A.C. a fost respinsă întrucât aceasta a renunțat la succesiunea autorului său, E.V.P., conform certificatului de moștenitor nr. 37 din 30 mai 2002. De asemenea, acțiunea a fost respinsă față de pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC A. SA Vlaici, pentru următoarele motive: - instanța a încălcat principiul contradictorialității pentru că nu a pus în discuție lipsa calității procesuale pasive a Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - imobilele au fost donate de autorul reclamantelor, situație în care admisibilitatea cererii este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus anularea sau constatarea nulității absolute a actului de donație, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001 - nu s-au respectat indicațiile deciziei de casare, în sensul că nu s-a stabilit suprafața reală preluată de stat de la autor în funcție de care să se facă aplicarea art. 8 din Legea 10/2001 - în cauză trebuia să se facă aplicarea art. 8 din Legea 10/2001 deoarece autorului i s-a reconstituit întreaga suprafață la care era îndreptățit, 46 ha, în baza legii fondului funciar, iar restituirea suprafeței de 34.810 mp ar constitui o îmbogățire fără justă cauză - în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001 și nu cele ale art. 20. Recurenta nu a precizat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Pentru a fi parte în procesul civil pârâtul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de a avea capacitate procesuală. În speță, reclamantele au înțeles să cheme în judecată și pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, însă aceștia nu pot avea calitate procesuală pasivă întrucât nu sunt deținătorii imobilului în litigiu. Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată, această calitate o are doar recurenta pârâtă, actuala deținătoare a imobilului, care este obligată să emită dispoziția de restituire și în patrimonial căreia este înregistrat bunul ce face obiectul litigiului.

Deși lipsa calității procesuale pasive a celor doi pârâți nu a fost invocată din oficiu, pe cale de excepție și pusă în discuția părților, instanța, în virtutea caracterului devolutiv al apelului și a dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001, în mod judicios a stabilit că aceștia nu pot sta în proces și a dispus în consecință. Conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea 10/2001 republicată, restituirea imobilelor este condiționată de existența hotărârii judecătorești irevocabile pentru anularea sau constatarea nulității absolute a donației doar în situația în care donația s-a încheiat în formă autentică, or, în speță, nu s-a administrat nici o probă pentru dovedirea formei autentice cerută, ad validitatem de art. 813 C. civ.

La dosar a fost depusă doar adresa nr. 407438/1997 emisă de Arhivele Statului (fila 40 a dosarului de fond) prin care se atestă că în evidențele sale nu există cererea de donație a imobilului în litigiu. Ca atare, nici această susținere a recurentei nu poate fi reținută. Instanța de apel a respectat indicațiile din decizia de casare. Astfel, în practicaua deciziei atacate s-a consemnat că la termenul din data de 12 septembrie 2006 s-a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea terenurilor, conform indicațiilor date de instanța superioară, însă părțile au declarat că la dosar există mai multe expertize ce individualizează terenul și nu sunt de acord cu administrarea acestui nou probatoriu.

Față de refuzul părților, instanța a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate anterior în cauză, care, coroborate cu celelalte probe administrate au condus la concluzia corectă potrivit căreia terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar și, întrucât acest teren este evidențiat în patrimoniul recurentei a dispus restituirea în natură conform art. 20 al Legii 10/2001, republicată. Bunicii paterni ai reclamantelor, M. și G.P., au dobândit în proprietate moșia Vlaici conform ordonanței de adjudecare nr. 3753 din 2 octombrie 1936 a Tribunalului Olt depusă la fila 6 a dosarului de fond. Această moșie se compunea din două corpuri, respectiv moșia Cristeasca ce cuprindea 60 ha teren și moșia Brăneasca alcătuită din 4 ha teren cu conac, în total având 64 ha teren.

După decesul proprietarilor inițiali moșia Vlaici a trecut, prin moștenire, în patrimoniul autorului reclamantelor, E.V.P., de la care a fost preluată abuziv în proprietatea statului în baza procesului verbal din 2 aprilie 1951. Din conținutul actului de preluare, existent la fila 9 a dosarului de fond, rezultă că au intrat în proprietatea statului 46 ha teren ( 21 ha arabil, 14 ha livadă pruni, 9 ha zăvoi, 2 ha pășuni) și conacul compus din trei clădiri. Deși nu se menționează expres, este de la sine înțeles că acest conac a fost preluat împreună cu terenul aferent, care potrivit titlului de proprietate a avut o suprafață de 4 ha.

Prin probatoriile administrate în cauză s-a dovedit că cele 46 ha teren extravilan au fost restituite autorului reclamantelor în temeiul legii fondului funciar, iar suplimentul la raportul de expertiză a concluzionat că din cele trei clădiri ale fostului conac mai există doar construcția cu 7 camere care este amplasată pe o suprafață de 34.810 mp teren intravilan ce a aparținut familiei. Terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar. Prin titlurile de proprietate emise deja a fost reconstituit, în baza acestei legi, dreptul de proprietate doar asupra terenului extravilan, astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Legea 10/2001.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că domeniul de reglementare al Legii 10/2001 are un caracter de complinire în raport de celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care nu au fost restituite persoanelor îndreptățite în temeiul legilor anterioare. Restituirea terenului intravilan nu constituie o îmbogățire fără justă cauză din moment ce, în speță, s-a făcut dovada cu titlul de proprietate din anul 1936 că autorul reclamantelor a deținut în proprietate 64 ha teren, iar scopul principal al reglementărilor Legii 10/2001 este acela de a restitui integral proprietățile preluate abuziv, cu titlu valabil sau fără titlu, de fostul regim comunist.

Nu se poate reține nici aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea inițială, pentru simplul motiv că la data pronunțării deciziei atacate acestea nu mai erau în vigoare. Art. 27, în redactarea inițială, a fost modificat prin Legea 247/2005, de imediată aplicare și în vigoare la data pronunțării deciziei, în sensul înlăturării celor două condiții stricte impuse pentru aplicarea sa, respectiv imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului și să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate legal.

Ca atare, instanța a aplicat corect dispozițiile fostului art. 20 al legii, devenit art. 21, conform căruia imobilele deținute în mod abuziv, indiferent dacă au fost preluate de stat cu titlu valabil sau fără titlu și indiferent de destinația actuală, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială, regie autonomă, organizație cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite în natură persoanelor îndreptățite. Rațiunea acestei modificării a legii rezidă în intenția legiuitorului de a repara integral abuzurile săvârșite de regimul comunist, prin restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv. Nu s-a mai făcut distincția între preluarea cu titlu sau fără titlu, întrucât aceste preluări au fost săvârșite oricum în mod abuziv, cu încălcarea vădită a principiului garantării dreptului de proprietate consacrat de Constituție și art. 481 C. civ.

Pentru aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. Vlaici SA, comuna Colonești, județ Olt împotriva deciziei nr. 659 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G.. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 27 iunie 2007, în ședința publică.