ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5234/2007

HOTĂRÂRE
27.06.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5234/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 28 mai 2002 reclamantele P.G. și P.C. au

chemat în judecată Consiliul Local Colonești, Ministerul Finanțelor Publice și

SC A. SA Vlaici Colonești solicitând obligarea acestora la restituirea unei

case cu 7 camere și 8,4 ha teren în valoare de 20.000 dolari SUA, a unei case

din cărămidă cu 5 camere și a unei case din cărămidă cu 9 camere în valoare de

10.000 dolari SUA sau plata contravalorii ultimelor două bunuri.

Prin sentința civilă nr. 441 din 17

iunie 2005 Tribunalul Olt a respins ca nefondată acțiunea reținând că

reclamantele nu au făcut dovada vreunei cauze de nulitate, conform art. 46 din

Legea 10/2001, a contractului de vânzare cumpărare active încheiat de SC A. SA

Vlaici, astfel că actele juridice de înstrăinare sunt valabile și nu se poate

dispune restituirea în natură a imobilelor.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta P.G., admis de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr.

279 din 17 octombrie 2003 a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare

constatând că în cauză nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea

măsurilor reparatorii, fiind necesar a se stabili cu certitudine starea

imobilului.

Rejudecănd cauza, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia nr. 797 din 11 martie 2005 a admis acțiunea față de SC A.

SA Vlaici pe care a obligat-o să facă oferta de măsuri reparatorii prin

echivalent corespunzător sumei de 214.572.727 lei, a respins acțiunea față de

Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

pentru lipsa calității procesuale pasive și capătul privitor la acordarea de

măsuri reparatorii pentru teren.

În considerentele deciziei s-a

reținut că dintre imobilele solicitate mai există doar o construcție, care este

sediul pârâtei SC A. SA Vlaici, privatizată legal prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 159/1997 și amplasată pe 34.810 mp teren, inclusă în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care

reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent,

corespunzător sumei stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză.

Reclamantele au declarat recurs,

susținând că suprafața de 34.810 mp este distinctă de cele 46 ha restituite în

baza legii fondului funciar, actele de privatizare au avut ca obiect vânzarea

de acțiuni și nu le sunt opozabile, iar construcția a fost preluată fără titlu.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia civilă nr. 1459 din 8 februarie 2006 a admis recursul și a casat

decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță întrucât se impunea să

se stabilească exact suprafața reală preluată de la părinții autorului

reclamantelor și, în funcție de aceasta să se aprecieze dacă este sau nu cazul

aplicării art. 8 din Legea 10/2001.

Rejudecând apelul, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia civilă nr. 659 din 12 septembrie 2006 a admis în parte

acțiunea reclamantei P.G., a obligat SC A. SA Vlaici să restituie reclamantei

conacul cu terenul aferent de 34.810 mp din comuna Colonești, sat Vlaici, a

constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

construcțiile demolate, o clădire cu 9 camere și alta cu 5 camere, a respins

acțiunea formulată de reclamanta A.C. pentru lipsa calității procesuale active

și a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

În rejudecare instanța a pus în

discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea

terenului, părțile susținând că aceasta nu mai este necesară întrucât, în cauză

s-au efectuat mai multe expertize prin care terenul a fost individualizat.

Instanța a reținut că terenul

aferent conacului nu intră sub incidența art. 8 din Legea 10/2001 pentru că nu

a făcut obiectul reconstituirii legii fondului funciar și a fost cuprins, cu

conacul, în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC

Prin adeverința nr. 884/2004,

eliberată de Primăria Colonești s-a atestat că autorului reclamantei i s-au

restituit 46 ha teren conform legii fondului funciar, iar prin expertizele

efectuate în cauză au fost individualizate imobilele, respectiv fostul conac,

clădirea cu 7 camere și terenul de 34.810 mp. Terenul de 34.810 mp se află în

intravilan, iar autorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform

Legii 18/1991 doar în extravilan.

S-a mai reținut că pe baza

procesului verbal de preluare a imobilelor din 2 aprilie 1951 expertizele

efectuate au identificat și clădirile demolate pentru care se vor acorda

măsurile reparatorii conform Titlului VII la Legii 247/2005.

Potrivit art. 20 din Legea 10/2001

modificată, imobilele deținute de o societate comercială se restituie în

natură.

Acțiunea formulată de reclamanta

A.C. a fost respinsă întrucât aceasta a renunțat la succesiunea autorului său,

E.V.P., conform certificatului de moștenitor nr. 37 din 30 mai 2002. De

asemenea, acțiunea a fost respinsă față de pârâții Consiliul Local Colonești și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta SC A. SA Vlaici, pentru următoarele motive:

- instanța a încălcat principiul

contradictorialității pentru că nu a pus în discuție lipsa calității procesuale

pasive a Consiliul Local Colonești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice

- imobilele au fost donate de

autorul reclamantelor, situație în care admisibilitatea cererii este

condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus

anularea sau constatarea nulității absolute a actului de donație, conform art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001

- nu s-au respectat indicațiile

deciziei de casare, în sensul că nu s-a stabilit suprafața reală preluată de

stat de la autor în funcție de care să se facă aplicarea art. 8 din Legea

10/2001

- în cauză trebuia să se facă

aplicarea art. 8 din Legea 10/2001 deoarece autorului i s-a reconstituit

întreaga suprafață la care era îndreptățit, 46 ha, în baza legii fondului

funciar, iar restituirea suprafeței de 34.810 mp ar constitui o îmbogățire fără

justă cauză

- în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001 și nu cele ale art. 20.

Recurenta nu a precizat temeiul juridic al recursului, însă analiza

criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Pentru a fi parte în procesul civil

pârâtul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de a

avea capacitate procesuală.

În speță, reclamantele au înțeles să

cheme în judecată și pârâții Consiliul Local Colonești și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, însă aceștia nu pot avea calitate procesuală

pasivă întrucât nu sunt deținătorii imobilului în litigiu.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea

10/2001 republicată, această calitate o are doar recurenta pârâtă, actuala

deținătoare a imobilului, care este obligată să emită dispoziția de restituire

și în patrimonial căreia este înregistrat bunul ce face obiectul litigiului.

Deși lipsa calității procesuale

pasive a celor doi pârâți nu a fost invocată din oficiu, pe cale de excepție și

pusă în discuția părților, instanța, în virtutea caracterului devolutiv al

apelului și a dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001, în mod judicios a

stabilit că aceștia nu pot sta în proces și a dispus în consecință.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c)

teza a doua din Legea 10/2001 republicată, restituirea imobilelor este

condiționată de existența hotărârii judecătorești irevocabile pentru anularea

sau constatarea nulității absolute a donației doar în situația în care donația

s-a încheiat în formă autentică, or, în speță, nu s-a administrat nici o probă

pentru dovedirea formei autentice cerută, ad validitatem de art. 813 C. civ. La

dosar a fost depusă doar adresa nr. 407438/1997 emisă de Arhivele Statului

(fila 40 a dosarului de fond) prin care se atestă că în evidențele sale nu

există cererea de donație a imobilului în litigiu.

Ca atare, nici această susținere a

recurentei nu poate fi reținută.

Instanța de apel a respectat

indicațiile din decizia de casare.

Astfel, în practicaua deciziei

atacate s-a consemnat că la termenul din data de 12 septembrie 2006 s-a pus în

discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea

terenurilor, conform indicațiilor date de instanța superioară, însă părțile au

declarat că la dosar există mai multe expertize ce individualizează terenul și

nu sunt de acord cu administrarea acestui nou probatoriu.

Față de refuzul părților, instanța a

avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate anterior în

cauză, care, coroborate cu celelalte probe administrate au condus la concluzia

corectă potrivit căreia terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul

restituirii în temeiul legii fondului funciar și, întrucât acest teren este

evidențiat în patrimoniul recurentei a dispus restituirea în natură conform

art. 20 al Legii 10/2001, republicată.

Bunicii paterni ai reclamantelor, M.

și G.P., au dobândit în proprietate moșia Vlaici conform ordonanței de

adjudecare nr. 3753 din 2 octombrie 1936 a Tribunalului Olt depusă la fila 6 a

dosarului de fond. Această moșie se compunea din două corpuri, respectiv moșia

Cristeasca ce cuprindea 60 ha teren și moșia Brăneasca alcătuită din 4 ha teren

cu conac, în total având 64 ha teren.

După decesul proprietarilor inițiali

moșia Vlaici a trecut, prin moștenire, în patrimoniul autorului reclamantelor,

E.V.P., de la care a fost preluată abuziv în proprietatea statului în baza

procesului verbal din 2 aprilie 1951.

Din conținutul actului de preluare,

existent la fila 9 a dosarului de fond, rezultă că au intrat în proprietatea

statului 46 ha teren ( 21 ha arabil, 14 ha livadă pruni, 9 ha zăvoi, 2 ha

pășuni) și conacul compus din trei clădiri. Deși nu se menționează expres, este

de la sine înțeles că acest conac a fost preluat împreună cu terenul aferent,

care potrivit titlului de proprietate a avut o suprafață de 4 ha.

Prin probatoriile administrate în

cauză s-a dovedit că cele 46 ha teren extravilan au fost restituite autorului

reclamantelor în temeiul legii fondului funciar, iar suplimentul la raportul de

expertiză a concluzionat că din cele trei clădiri ale fostului conac mai există

doar construcția cu 7 camere care este amplasată pe o suprafață de 34.810 mp

teren intravilan ce a aparținut familiei.

Terenul intravilan de 34.810 mp nu a

făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar. Prin titlurile de

proprietate emise deja a fost reconstituit, în baza acestei legi, dreptul de

proprietate doar asupra terenului extravilan, astfel încât nu se poate reține

incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Legea 10/2001.

Din interpretarea acestui text legal

rezultă că domeniul de reglementare al Legii 10/2001 are un caracter de

complinire în raport de celelalte acte normative reparatorii în materie

imobiliară, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă și acele terenuri

din intravilanul localităților care nu au fost restituite persoanelor

îndreptățite în temeiul legilor anterioare.

Restituirea terenului intravilan nu

constituie o îmbogățire fără justă cauză din moment ce, în speță, s-a făcut

dovada cu titlul de proprietate din anul 1936 că autorul reclamantelor a

deținut în proprietate 64 ha teren, iar scopul principal al reglementărilor

Legii 10/2001 este acela de a restitui integral proprietățile preluate abuziv,

cu titlu valabil sau fără titlu, de fostul regim comunist.

Nu se poate reține nici

aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea

inițială, pentru simplul motiv că la data pronunțării deciziei atacate acestea

nu mai erau în vigoare. Art. 27, în redactarea inițială, a fost modificat prin

Legea 247/2005, de imediată aplicare și în vigoare la data pronunțării

deciziei, în sensul înlăturării celor două condiții stricte impuse pentru

aplicarea sa, respectiv imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil în

proprietatea statului și să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate legal. Ca atare, instanța a aplicat corect dispozițiile

fostului art. 20 al legii, devenit art. 21, conform căruia imobilele deținute în

mod abuziv, indiferent dacă au fost preluate de stat cu titlu valabil sau fără

titlu și indiferent de destinația actuală, care sunt deținute la data intrării

în vigoare a legii de o societate comercială, regie autonomă, organizație

cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite

în natură persoanelor îndreptățite.

Rațiunea acestei modificării a legii

rezidă în intenția legiuitorului de a repara integral abuzurile săvârșite de

regimul comunist, prin restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv. Nu

s-a mai făcut distincția între preluarea cu titlu sau fără titlu, întrucât

aceste preluări au fost săvârșite oricum în mod abuziv, cu încălcarea vădită a

principiului garantării dreptului de proprietate consacrat de Constituție și

art. 481 C. civ.

Pentru aceste considerente recursul

se va respinge ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

recurenta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată

către intimata reclamantă P.G.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A. Vlaici SA, comuna Colonești, județ Olt împotriva

deciziei nr. 659 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G..

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi 27 iunie 2007, în ședința publică.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1459/2006
a respins acțiunea, ca neîntemeiată. S-a reținut că: - unul dintre imobilele în discuție este deținut de pârâta SC A. SA Vlaici Colonești, care l-a cumpărat în baza unui contract de vânzare-cumpărare active, încheiat cu respectarea dispoziț
ÎCCJ 2005-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2005
, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. devine superfluu, critica referitoare la imposibilitatea executării hotărârii date în apel rămâne fără obiect, iar cea privind încălcarea art. 36 și art. 40 din Legea nr. 10/2001
ÎCCJ 2001-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 676/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 1999 reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâții RA A.D.P.F.L. Craiova, D.F.P. Dolj și Consiliul Lo
ÎCCJ 2007-05-31
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4442/2007
P.L. este îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent dintre cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la alegerea acesteia, in limita sumei de 61.358.500 lei. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 9
ÎCCJ 2005-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4032/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 455 din 23 iunie 2003, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis contestația formulată de N.G. împotriva dispoziției nr. 151 din 25 iunie 2
Sursă