ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în
anulare de față:
În baza lucrărilor
și materialului aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin cererea
adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, la data de 30 octombrie 2006, petiționara F.G. a formulat
contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 5812 din 11 octombrie
2006, pronunțată în dosarul nr. 12919/1/2006, prin care s-au
soluționat la primul termen de judecată, prin admiterea acestora,
recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Târgu Mureș și intimatul făptuitor B.I.
Ca temei al
contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut în art. 386 lit.
b) C. proc. pen., „când partea dovedește că la termenul la care s-a
judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de
a se prezenta și a încunoștiința instanța despre
această împiedicare”.
În acest sens s-a motivat
că pentru termenul la care urma să aibă loc judecata în recurs
petiționara a solicitat prin telegramă amânarea judecății
pentru „angajare apărător” iar instanța nu a dat curs acestei
solicitări procedând la judecarea recursului în lipsa acesteia.
Prin încheierea din data
de 6 decembrie 2006 a fost constatată adminisibilitatea în principiu a
contestație în anulare sub aspectul îndeplinirii condițiilor
cumulative prevăzute în acest sens prin dispozițiile art. 391 alin.
(2) C. proc. pen.:
a) a fost făcută
în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.;
b) se sprijină pe unul
din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și anume acela
indicat la litera b) și;
c) există la dosar
dovada pentru cazul invocat reprezentată de telegrama din 6 octombrie 2006.
Contestația în
anulare de față este întemeiată în raport cu motivul invocat de
către petiționară pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. a)
C. proc. pen. [(iar nu acela din art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocat în mod
greșit în cerere)].
În înțelesul art. 386 lit.
b) C. proc. pen., imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul
când s-a judecat cauza în recurs trebuie să fie datorată unei cauze
de forțe majoră sau unui caz fortuit (boală gravă, accident
de circulație urmat de internare, înzăpezire, etc.) și
această imposibilitate să privească în egală
măsură atât împiedicarea de a se prezenta la judecată cât
și aceea de a înștiința instanța. În speță nu
este vorba de o atare imposibilitate deoarece solicitarea amânării cauzei
pentru „angajare apărător” nu poate fi asimilată cu forța
majoră sau cazul fortuit.
Contestatoarea se poate
prevala însă în raport de motivul invocat de cazul prevăzut în art. 386
lit. a) C. proc. pen., „când procedura de citare a părții pentru
termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a
fost îndeplinită conform legii”.
În măsura în care
contestatoarea a anunțat instanța asupra motivului neprezentării
la primul termen de judecată și a cerut amânarea dosarului deoarece a
considerat că este necesară să fie prezentă la
soluționarea recursului asistată de apărător ales
nerespectarea voinței părții poate fi interpretată ca
încălcare a dispozițiilor art. 291 alin. (2) teza II C. proc. pen.,
„când instanța consideră că este necesară prezentă
uneia dintre părțile lipsă poate lua măsuri pentru
prezentarea acesteia amânând în acest scop judecata” deoarece în acest caz
trebuia să fie asigurată prezența efectivă a
petiționarei la judecată, chiar dacă citarea a fost
îndeplinită în condiții legale.
În acest sens sunt și
dispozițiile art. 6 C. proc. pen. (intitulat „Garantarea dreptului la
apărare”) în care se statuează imperativ că „organele judiciare
sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor
procesuale ” [(alin. (2)] întrucât „orice parte are dreptul să fie
asistată de apărător în tot cursul procesului penal” [(alin. (4)].
Motivul de care s-a prevalat
petiționara privind „angajarea unui apărător” justifica din
considerentele amintite amânarea judecării recursului, aflat la primul
termen, cerere peste care instanța a trecut nejustificat cu atât mai mult
cu cât nu a fost pusă în discuția părților iar soluția
adoptată a fost defavorabilă petiționarei.
În consecință,
contestația în anulare este întemeiată urmând a fi admisă în
conformitate cu prevederile art. 392 alin. (1) C. proc. pen.
Se va desființa decizia
atacată și se va fixa termen pentru judecarea recursului la data de
23 februarie 2007 cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare
formulată de contestatoarea F.G. împotriva deciziei nr. 5812 din 11
octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală.
Desființează decizia
atacată și fixează termen pentru judecarea recursului la data de
23 februarie 2007, cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică azi 24 ianuarie 2007.