ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2007

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor și materialului aflate la dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 30 octombrie 2006, petiționara F.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 5812 din 11 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 12919/1/2006, prin care s-au soluționat la primul termen de judecată, prin admiterea acestora, recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și intimatul făptuitor B.I. Ca temei al contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., „când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și a încunoștiința instanța despre această împiedicare”.

În acest sens s-a motivat că pentru termenul la care urma să aibă loc judecata în recurs petiționara a solicitat prin telegramă amânarea judecății pentru „angajare apărător” iar instanța nu a dat curs acestei solicitări procedând la judecarea recursului în lipsa acesteia. 2. Prin încheierea din data de 6 decembrie 2006 a fost constatată adminisibilitatea în principiu a contestație în anulare sub aspectul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute în acest sens prin dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.: a) a fost făcută în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.; b) se sprijină pe unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și anume acela indicat la litera b) și; c) există la dosar dovada pentru cazul invocat reprezentată de telegrama din 6 octombrie 2006. 3. Contestația în anulare de față este întemeiată în raport cu motivul invocat de către petiționară pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc.

pen. [(iar nu acela din art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocat în mod greșit în cerere)]. În înțelesul art. 386 lit. b) C. proc. pen., imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul când s-a judecat cauza în recurs trebuie să fie datorată unei cauze de forțe majoră sau unui caz fortuit (boală gravă, accident de circulație urmat de internare, înzăpezire, etc.) și această imposibilitate să privească în egală măsură atât împiedicarea de a se prezenta la judecată cât și aceea de a înștiința instanța. În speță nu este vorba de o atare imposibilitate deoarece solicitarea amânării cauzei pentru „angajare apărător” nu poate fi asimilată cu forța majoră sau cazul fortuit. Contestatoarea se poate prevala însă în raport de motivul invocat de cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc.

pen., „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”. În măsura în care contestatoarea a anunțat instanța asupra motivului neprezentării la primul termen de judecată și a cerut amânarea dosarului deoarece a considerat că este necesară să fie prezentă la soluționarea recursului asistată de apărător ales nerespectarea voinței părții poate fi interpretată ca încălcare a dispozițiilor art. 291 alin. (2) teza II C. proc. pen., „când instanța consideră că este necesară prezentă uneia dintre părțile lipsă poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia amânând în acest scop judecata” deoarece în acest caz trebuia să fie asigurată prezența efectivă a petiționarei la judecată, chiar dacă citarea a fost îndeplinită în condiții legale.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 6 C. proc. pen. (intitulat „Garantarea dreptului la apărare”) în care se statuează imperativ că „organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale ” [(alin. (2)] întrucât „orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal” [(alin. (4)]. Motivul de care s-a prevalat petiționara privind „angajarea unui apărător” justifica din considerentele amintite amânarea judecării recursului, aflat la primul termen, cerere peste care instanța a trecut nejustificat cu atât mai mult cu cât nu a fost pusă în discuția părților iar soluția adoptată a fost defavorabilă petiționarei. În consecință, contestația în anulare este întemeiată urmând a fi admisă în conformitate cu prevederile art. 392 alin. (1) C. proc.

pen. Se va desființa decizia atacată și se va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 23 februarie 2007 cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva deciziei nr. 5812 din 11 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Desființează decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursului la data de 23 februarie 2007, cu citarea părților. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 24 ianuarie 2007.