ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2006

HOTĂRÂRE
27.06.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții B.I. și

K.G. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca, F.T., R.P., C.T.R. și SC C. SA Cluj Napoca prin

lichidator SC A.T.P. SA Cluj pentru:

1)

constatarea preluării abuzive fără titlu de către Statul Român a imobilului

situat în Bd. D. nr. 64 apartamentele 1-4, imobil înscris în C.F. Cluj cu nr.

top 10739/1;

2)

constatarea că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

restituirea în natură a imobilului;

3)

obligarea persoanei deținătoare la emiterea unei decizii sau dispoziții

motivate de restituire în natură;

4)

constatarea masei succesoare de pe urma autorilor lor K.M. și K.I. și calitatea

succesorilor;

5)

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a celor

patru apartamente încheiate cu fraudă la lege, și

6)

rectificarea cărții funciare.

Judecătoria

Cluj Napoca sesizată cu această acțiune prin încheierea din 18 martie 2003 pronunțată

în dosarul nr. 853/2003 a disjuns judecarea capetelor de cerere 2 și 3 și s-a

format dosarul nr. 3318/2003.

Ulterior

reclamanții și-au extins acțiunea și față de pârâții primarul municipiului

Cluj-Napoca și C.M. În acest din urmă dosar Judecătoria Cluj Napoca prin

încheierea 3958 din 15 aprilie 2003 a declinat competența materială de judecare

a cauzei în favoarea Tribunalul Cluj.

Tribunalul

Cluj prin sentința civilă nr. 1496 din 14 iulie 2004 a admis acțiunea disjunsă

și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să li se acorde măsuri

reparatorii. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca să emită

dispoziție referitoare la măsurile reparatorii solicitate.

În

motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reținut că imobilul revendicat a

aparținut în proprietate, proprietarilor tabulari K.M. și K.I. și a fost

preluat în 1976 de Statul Român, împărțit în cinci apartamente transferate în

C.F. individuală Cluj și C.F. colectivă, în proprietatea reclamanților rămânând

numai ap. nr. 5. Statul a închiriat apartamentul nr. 4 și ulterior le-a vândut

chiriașilor.

S-a

constatat că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari și în

această calitate sunt îndreptățiți să ceară restituirea imobilului, lucru pe

care le-au făcut, fără să primească un răspuns de la organele îndreptățite să

rezolve revendicarea, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea

de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 45/A din 21 ianuarie 2005 a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca care a

fost obligat la plata de cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

În

motivarea acestei decizii s-a reținut că reclamanții au adresat pârâtului o

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 la care reclamanții nu au primit

răspuns.

S-a

mai reținut că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul Legii nr. 4/1974 art.

5 care nu permitea membrilor unei familii să mențină în proprietate două

imobile.

Această

reglementare Legea nr. 4/1974 și Constituția din 1965 ca temei de preluare a

proprietății de către stat conduce la concluzia că imobilul se încadrează în

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001, și instituția

sesizată cu notificarea era obligată să răspundă în 60 de zile. Nu s-a primit,

așadar critica că acțiunea, câtă vreme nu s-a emis o dispoziție, este

prematură. Cât privește calitatea reclamanților de moștenitori ai foștilor

proprietari și aceasta s-a constatat a fi corect reținută de instanțe, în

raport de certificatele de calitate depuse la dosar.

Împotriva

acestei decizii primarul municipiului Cluj Napoca a declarat recurs.

Recursul

nu a fost motivat în drept. În fapt s-a susținut prematuritatea acțiunii iar pe

fond s-a criticat greșita apreciere a instanței că reclamanții ar fi făcut

dovada dreptului de proprietate și calității lor de moștenitori. S-a mai arătat

că preluarea s-a făcut în conformitate cu legile în vigoare la data trecerii

imobilului în proprietatea statului.

Recursul

este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare, sesizată cu o

notificare de revendicare este obligată să se pronunțe („se va pronunța”, în

formularea imperativă a legii) asupra cererii prin dispoziție sau decizie

motivată într-un termen defipt de lege la 60 de zile.

Petiționarul,

în cererea de revendicare a unei proprietăți întemeiată pe o lege cu caracter

reparator, nu poate fi ținut în incertitudine.

Nici

o dispoziție a legii nu are o asemenea îngăduință. Din contră, întreaga

economie a legii speciale conduce la concluzia că cererile trebuiesc rezolvate

cu un anume caracter de urgență de vreme ce legiuitorul a stabilit termene de

depunere a cererilor și a reglementat, în mod corespunzător termenul de

rezolvare a acestora.

Ca

urmare, nu se poate primi critica prematurității acțiunii față de împrejurarea

că pârâta a înregistrat o întârziere de câțiva ani în a-și îndeplini

obligațiile ce-i revin potrivit legii speciale.

Cât

privește critica că nu s-ar fi dovedit dreptul de proprietate și calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite, nici aceasta nu se poate reține,

nefiind produse probe în combaterea celor dovedite cu acte din dosar

(certificate de stare civilă și certificatele de moștenitor).

Instanțele

au reținut în mod corect că foștii proprietari K.M. și I. au decedat și

moștenitori ai acestora sunt reclamanții. Astfel K.M. decedat în 1987 a lăsat

succesoare pe soția I. și fiul S. La moartea lui K.I. au rămas succesori fiul

K.Z. și B.I. (primul reclamant). Reclamanta K.G. este succesoarea lui K.Z. în

calitate de soție supraviețuitoare.

Constatând

că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligat recurentul pârât la plata sumei de

750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat

către intimații reclamanți conform chitanței nr. 01332135 din 3 aprilie 2006

depusă la dosar.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 45/A

din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă

recurentul la 750 Ron cheltuieli de judecată către reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 13 august 2002 introdusă la Tribunalul Cluj, ulterior precizată, reclamanții S.L., S.B. și B.G. au chemat în judecată pe pârâții
ÎCCJ 2005-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9008/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Cluj la 31 octombrie 2003, reclamanții M.I., M.A., S.G.F.L. și S.M.L. au chemat în judecată pe pârâții Statul Ro
ÎCCJ 2004-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6287/2004
Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2109/2000 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții M.E.I. și S.V.C. au chemat în judecată Consiliul Local
ÎCCJ 2006-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 iulie 2003, reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca prin primar, Consiliul ju
ÎCCJ 2006-01-23
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 29/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 12031 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea reclamanților M.I. și M.A.E., în contradictoriu cu pârâții Statu
Sursă