ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

septembrie 2005 la Judecătoria sectorului 5, H.E. a chemat în judecată Primăria

Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată, de soluționare a

notificării de restituire, în temeiul Legii nr. 10/2005, a apartamentului 45

din București.

S-a arătat în motivarea cererii, că

autorii săi M. și C.S. au fost proprietarii apartamentului trecut în mod abuziv

în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 iar după decesul

părinților, reclamanta a rămas unica moștenitoare a acestora.

Prin sentința 6529 din 4 noiembrie

2005, Judecătoria sectorului 5 București a admis în parte acțiunea reclamantei H.E.

și a obligat Primăria Municipiului București să se conformeze dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul de a se pronunța o decizie

motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent a

apartamentului în litigiu.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin decizia civilă nr. 11 A din 5 ianuarie 2006 a admis excepția de

necompetență materială a judecătoriei, a anulat în totalitate sentința

6529/2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București și a reținut cauza

spre rejudecare.

Soluționând cauza pe fondul său,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, căruia i-a fost repartizat dosarul

în mod aleatoriu în temeiul art. 95 din Regulamentul de Ordine Interioară, prin

sentința 304 din 7 martie 2006, a admis acțiunea formulată de H.E. și a obligat

Municipiul București prin primar să se pronunțe asupra notificării.

Curtea de Apel București secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 406 din 5 octombrie 2006 a admis apelul declarat

de Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 304 din 7 martie 2006.

Admițând excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel București, a anulat sentința nr. 304/2006 și a

trimis cauza la Tribunalul București pentru judecarea pe fond a cererii de

apel.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a invocat din oficiu necompetența sa materială de a soluționa apelul, reținând

că astfel tribunalul nu a soluționat apelul față de competența jurisdicțională

în primă instanță a judecătoriei.

Împotriva acestei decizii 406 din 5

octombrie 2006 a declarat recurs H.E., arătând în esență că instanța de apel a

nesocotit dispozițiunile Deciziei IX din 20 martie 2006 dată în recursul în

interesul legii prin care s-a stabilit obligatoriu că instanța competentă să

soluționeze litigiile de natura celui ce formează obiectul cauzei este secția civilă

a tribunalului, în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică.

Recursul este întemeiat.

Prin decizia nr. IX din 20 martie 2006

Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a

stabilit că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile

formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a

imobilului de a emite o decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură

sau acordarea de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a

tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.

Față de competența în primă instanță

a tribunalului, în mod corect Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

pronunțat pe fond acțiunea reclamantei H.E., prin sentința civilă nr. 304 din 7

martie 2006.

În atari condițiuni și în aplicarea

art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a apelului împotriva

deciziei nr. 304/2006 a Tribunalului București, secția a IV-a, revenea Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Întrucât prin decizia 406 din 5

octombrie 2006 Curtea de apel București s-a dezinvestit de soluționarea

apelului, lăsându-l nerezolvat, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea

recursului declarat de H.E. și casarea cu trimitere a deciziei 406 din 5

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta H.E., împotriva deciziei civile nr. 406 din 5 octombrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare aceleași instanțe pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2007.