ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3407/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1883/3/2006, contestatorii M.E. și M.L. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2795 din 21 aprilie 2005 prin care li s-a respins notificarea nr. 3821 din 8 octombrie 2001, privind restituirea apartamentului nr. 50 situat în București. Prin sentința civilă nr. 603 din 2 mai 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă contestația formulată de M.E. și M.L. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că „acțiunea este evident nefondată, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, nu au depus situația juridică a imobilului, nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului și nici nu au depus actele doveditoare prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001 în forma expresă prevăzută de art. 22 alin. (2) din H.G. nr. 498/2003”. A mai reținut prima instanță, că „în petitul acțiunii reclamanții fac vorbire de sentința civilă nr. 1816/2000 a Judecătoriei sectorului 4 București, cu care înțeleg să-și dovedească dreptul de proprietate, însă în cazul când aceasta a rămas irevocabilă prin menținerea soluției, aceștia sunt deja proprietarii imobilului pentru care au notificat”.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii M.E. și M.L. au declarat apel criticând-o pentru următoarele considerente: - în mod greșit instanța de fond a reținut că ei nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, că nu au depus situația juridică a imobilului, nu au făcut dovada preluării abuzive și nu au depus actele doveditoare, prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001; - odată cu notificarea au depus actele doveditoare și copia sentinței civile nr. 1816 din 22 februarie 2000, a Judecătoriei sectorului 4 București, iar instanța în loc să se pronunțe pe fondul contestației, a făcut vorbire de nedepunerea înscrisurilor doveditoare; - în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1816/2000, ei sunt deja proprietarii imobilului notificat și nu mai pot să formuleze o cerere de revendicare pe cale administrativă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 586 din 5 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorii M.E. și M.L., cu motivarea că atât timp cât apartamentul a fost restituit contestatorilor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă aceștia nu mai pot pretinde restituirea aceluiași bun pe calea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii contestatorii M.E. și M.L. au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. În esență, contestatorii au susținut că, instanța de apel, s-a pronunțat asupra ceva ce nu s-a cerut, judecând asupra unor chestiuni cu care nu a fost investită, respectiv, dacă aveau sau nu dreptul să formuleze o cerere pe calea administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed: Regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001, republicată, act normativ care a intrat în vigoare la 14 februarie 2001. Prin demersul lor judiciar contestatorii au notificat la 8 noiembrie 2001 Primăria Municipiului București, unitate deținătoare căreia i-a transmis și actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și cele care atestă calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Prin dispoziția nr. 2795 din 21 aprilie 2005 emisă de intimatul Municipiul București prin Primarul General, a fost respinsă notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada de către contestatori a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu și nici a calității de moștenitori.

În aceste condiții, contestatorii au investit prima instanță cu o contestație împotriva dispoziției de respingere a notificării, în drept, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001. Prima instanță, a apreciat că acțiunea este nefondată, pentru considerentele care au condus la respingerea notificării. Or, potrivit principiului disponibilității, instanța de apel, era obligată să judece în limitele în care a fost investită, respectiv pentru soluționarea pe fond a apelului, neavând nici o relevanță că recurenții-contestatori au un titlu de restituire a imobilului. Neprocedând în acest mod, instanța de apel, nu a cercetat motivele de apel, soluționând greșit cauza, pe cale de excepție, cu atât mai mult cu cât, nici măcar emitentul dispoziției atacate, în justiție, nu a negat incidența Legii nr. 10/2001, în rezolvarea cererii, obiect al notificării pe care i-au transmis-o contestatorii.

De altfel, emiterea dispoziției de către entitatea notificată a născut dreptul contestatorilor la acțiunea în justiție reglementată de prevederile art. 24 alin. (7) și (8) devenit art. 24 (3 1 ) și (3 2 ) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. Or, soluția dată cauzei în apel, are semnificația unui refuz la accesul în justiție al contestatorilor. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru soluționarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de M.E. și M.L. împotriva deciziei nr. 586 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.