ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.04.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3407/2007

HOTĂRÂRE
26.04.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3407/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1883/3/2006,

contestatorii M.E. și M.L. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București

prin Primarul General, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2795 din 21 aprilie 2005 prin

care li s-a respins notificarea nr. 3821 din 8 octombrie 2001, privind

restituirea apartamentului nr. 50 situat în București.

Prin sentința civilă nr. 603 din 2

mai 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă

contestația formulată de M.E. și M.L. în contradictoriu cu intimatul Municipiul

București prin Primarul General.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că „acțiunea este evident nefondată, având în vedere că

reclamanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la

restituire, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, nu au depus

situația juridică a imobilului, nu au făcut dovada preluării abuzive a

imobilului și nici nu au depus actele doveditoare prevăzute de art. 23 din

Legea nr. 10/2001 în forma expresă prevăzută de art. 22 alin. (2) din H.G. nr.

498/2003”.

A mai reținut prima instanță, că „în

petitul acțiunii reclamanții fac vorbire de sentința civilă nr. 1816/2000 a Judecătoriei

sectorului 4 București, cu care înțeleg să-și dovedească dreptul de

proprietate, însă în cazul când aceasta a rămas irevocabilă prin menținerea

soluției, aceștia sunt deja proprietarii imobilului pentru care au notificat”.

Împotriva acestei hotărâri,

contestatorii M.E. și M.L. au declarat apel criticând-o pentru următoarele

considerente:

- în mod greșit instanța de fond a

reținut că ei nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la

restituire conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, că nu au depus

situația juridică a imobilului, nu au făcut dovada preluării abuzive și nu au

depus actele doveditoare, prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001;

- odată cu notificarea au depus

actele doveditoare și copia sentinței civile nr. 1816 din 22 februarie 2000, a

Judecătoriei sectorului 4 București, iar instanța în loc să se pronunțe pe

fondul contestației, a făcut vorbire de nedepunerea înscrisurilor doveditoare;

- în mod greșit s-a reținut de către

instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1816/2000, ei sunt deja

proprietarii imobilului notificat și nu mai pot să formuleze o cerere de

revendicare pe cale administrativă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 586 din 5 decembrie 2006 a respins ca nefondat apelul

declarat de contestatorii M.E. și M.L., cu motivarea că atât timp cât

apartamentul a fost restituit contestatorilor printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă aceștia nu mai pot pretinde restituirea aceluiași bun pe calea

procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii contestatorii

M.E. și M.L. au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6

În esență, contestatorii au susținut că,

instanța de apel, s-a pronunțat asupra ceva ce nu s-a cerut, judecând asupra

unor chestiuni cu care nu a fost investită, respectiv, dacă aveau sau nu

dreptul să formuleze o cerere pe calea administrativă prevăzută de Legea nr.

10/2001.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed:

Regimul juridic al imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este

reglementat prin Legea nr. 10/2001, republicată, act normativ care a intrat în

vigoare la 14 februarie 2001.

Prin demersul lor judiciar

contestatorii au notificat la 8 noiembrie 2001 Primăria Municipiului București,

unitate deținătoare căreia i-a transmis și actele doveditoare ale dreptului de

proprietate precum și cele care atestă calitatea de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii.

Prin dispoziția nr. 2795 din 21 aprilie

2005 emisă de intimatul Municipiul București prin Primarul General, a fost

respinsă notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada de către contestatori

a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu și nici a calității

de moștenitori.

În aceste condiții, contestatorii au

investit prima instanță cu o contestație împotriva dispoziției de respingere a

notificării, în drept, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Prima instanță, a apreciat că

acțiunea este nefondată, pentru considerentele care au condus la respingerea

notificării.

Or, potrivit principiului

disponibilității, instanța de apel, era obligată să judece în limitele în care

a fost investită, respectiv pentru soluționarea pe fond a apelului, neavând

nici o relevanță că recurenții-contestatori au un titlu de restituire a

imobilului.

Neprocedând în acest mod, instanța

de apel, nu a cercetat motivele de apel, soluționând greșit cauza, pe cale de

excepție, cu atât mai mult cu cât, nici măcar emitentul dispoziției atacate, în

justiție, nu a negat incidența Legii nr. 10/2001, în rezolvarea cererii, obiect

al notificării pe care i-au transmis-o contestatorii.

De altfel, emiterea dispoziției de

către entitatea notificată a născut dreptul contestatorilor la acțiunea în

justiție reglementată de prevederile art. 24 alin. (7) și (8) devenit art. 24

(3

1

) și (3

2

) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea

nr. 247/2005.

Or, soluția dată cauzei în apel, are

semnificația unui refuz la accesul în justiție al contestatorilor.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) cu referire la art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Va casa decizia atacată și va

trimite cauza pentru soluționarea apelului la aceeași instanță.

Admite recursul declarat de M.E. și M.L.

împotriva deciziei nr. 586 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5016/2008
. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, ca succesor de pe urma fostului proprietar al imobilului (aspect dezlegat de altfel, prin decizii definitive și irevocabile anterioare). Cu
ÎCCJ 2008-05-08
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2008
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 432 din 19 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 38676/3/2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins a
ÎCCJ 2008-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5446/2008
Asupra recursului civil de față, Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamantele G.M., D.D.A. și B.C.S. au chemat în judecată pe pârâta Primăria
ÎCCJ 2007-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 137 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea, precizată, formulată de
ÎCCJ 2007-02-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2005 la Judecătoria sectorului 5, H.E. a chemat în judecată Primăria Municipiului București, pentru ca prin hot
Sursă