ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3801/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 204 din 27

martie 2007 pronunțată de Tribunal Cluj, secția penală, a fost respinsă

contestația în anulare formulată de contestatoarea M.I. împotriva deciziei

penale nr. 615/ R din 23 noiembrie 2005 a aceluiași tribunal.

Contestatoarea a fost obligată la

100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Anterior soluționării contestației

în anulare, prin încheierea din data de 23 martie 2006, în baza art. 52 C.

proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de contestatoare prin care recuza

cei trei judecători ce compuneau completul de judecată, cu motivarea că cele

invocate de contestatoare nu se numără printre motivele de recuzare

reglementate de art. 47 și 48 C. proc. pen., iar faptul că aceasta este

nemulțumită de faptul că instanța i-a respins o probă, nu poate să conducă la

concluzia că instanța are un interes în cauză.

În motivarea deciziei nr. 204/2006

tribunalul a reținut că recurenta a fost condamnată prin sentința penală nr. 319

din 21 februarie 2003 a Judecătoriei Oradea, la pedeapsa de 400.000 lei vechi

amendă, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen., sentință rămasă definitivă prin nerecurare.

Ulterior, recurenta a formulat

cerere de revizuire a sentinței de condamnare, cerere care a fost respinsă prin

sentința penală nr. 227 din 9 februarie 2005 a Judecătoriei Oradea cu motivarea

că nu este întrunit nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe

contestatoarea a declarat recurs care a format obiectul dosarului nr. 1241/2005

al Tribunalului Bihor.

Prin încheierea nr. 5361 din 17

iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării

cauzei sus arătată, de la Tribunalul Bihor la Tribunalul Cluj, formându-se

dosarul nr. 7489 al acestei instanțe.

Prin decizia nr. 615 din 23

noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj s-a respins, ca nefondat, recursul promovat de

prezenta recurentă contestatoare, împotriva sentinței penale nr. 227/2005 a

Judecătoriei Oradea.

Împotriva deciziei nr. 615 din 23

noiembrie 2005, M.I. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 386 lit. c) C. proc. pen., arătând că ea a invocat faptul că, plângerea

penală formulată împotriva sa este tardivă, însă această susținere nu a fost

cercetată, iar plicul cu care a fost expediată plângerea către Judecătoria

Oradea conține o ștampilă falsă cu privire la data expedierii, astfel încât s-a

creat convingerea că instanța a fost sesizată în termenul de două luni.

Contestația în anulare a fost

soluționată prin decizia penală nr. 204 din 27 martie 2006 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr. 8845/2005.

Deși această decizie este definitivă

potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., contestatoarea a formulat recurs pe

care l-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Competența materială este strict

prevăzută de lege în Titlul II, Capitolul I, Secțiunea I din Codul de procedură

penală, iar părțile nu pot să-și aleagă instanța care să le judece cauza.

Potrivit acestei reglementări, calea

de atac declarată împotriva unei hotărâri este soluționată de instanța imediat

ierarhic superioară, instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Cum, hotărârea recurată de petentă a

fost pronunțată de Tribunalul Cluj, competența de soluționare a căii de atac

declarată împotriva deciziei sus arătată, revine Curții de Apel Cluj, secția penală.

Potrivit acestor considerente,

urmează ca în baza art. 42 C. proc. pen., să se decline competența de

soluționare a recursului declarat de petiționara M.I. în favoarea Curții de

Apel Cluj, căreia îi va fi trimis dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a

recursului declarat de petiționara M.I. împotriva deciziei penale nr. 204 din

27 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj pentru Curtea de Apel Cluj, secția

penală, și trimite cauza la această instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iunie 2006.