ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5962/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1264 din 5 octombrie 2006, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea reclamantelor R.E.M.

și D.A.I. formulată în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin primarul

general.

Pârâtul a fost obligat să emită o dispoziție de restituire prin

echivalent pentru ap. nr. 2, o cameră la mansardă și o boxă la subsol cu

terenul aferent din imobilul situat în București.

Instanța de fond a reținut că pârâtul avea obligația de a răspunde solicitării

reclamantelor în termen de 60 de zile, însă nu s-a conformat acestei dispoziții

legale.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței, a fost respins, prin

decizia civilă nr. 51 A din 28 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

S-a reținut că, reclamantelor li s-a

restituit în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul ce a constituit

obiectul notificării, mai puțin spațiile aferente ap. 2 care fuseseră

înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.

Pârâtul avea obligația legală de a

răspunde cererilor reclamantelor, adresate la 9 septembrie 2004 și 20 iunie 2005,

de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru spațiile respective.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul municipiul București prin primarul general.

În motivarea recursului se arată nu

s-a refuzat soluționarea cererii depuse de reclamante, aceasta urmând a fi

soluționată în momentul în care se va ajunge la analiza și studiul dosarului

respectiv.

Recurentul mai precizează că

reclamantele nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu

au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, termenul de 60 de zile

prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 curgând de la acel moment, astfel

încât obligația de a emite dispoziția de restituire este prematură.

Analizând motivele de recurs, ce pot

fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată

următoarele.

Prin dispoziția nr. 358 din 17 iunie

2002 emisă de Primăria municipiului București, s-a dispus restituirea în natură

a imobilului situat în București, mai puțin ap. 2, et. 1, o cameră la mansardă

și o boxă la subsol, întrucât acestea au fost vândute în baza Legii nr.

112/1995.

Ulterior, prin cererile depuse la 9

septembrie 2004 și 20 iunie 2005, reclamantele intimate au solicitat emiterea

unei dispoziții pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

spațiile nerestituite în natură.

Pârâtul avea obligația de a răspunde

la cererile reclamantelor în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Cum nu s-a conformat acestei

obligații legale, pârâtul poate fi obligat de instanța judecătorească să se

conformeze dispozițiilor legale.

Din interpretarea art. 25 din Legea

nr. 10/2001 și coroborarea acestuia cu art. 22 din Legea nr. 10/2001 se deduce

că distincția legată de momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de

zile, după cum actele doveditoare au fost depuse odată cu notificarea sau de la

depunerea acestora, prevăzută de vechiul art. 23 alin. (1) nu mai operează de

vreme ce art. 22 din lege statuează explicit că actele doveditoare pot fi

depuse până la soluționarea notificării, lăsând astfel să se înțeleagă că,

termenul de 60 de zile, este imperativ și curge întotdeauna de la depunerea

notificării, respectiv a cererii.

Pentru considerentele expuse, în

baza art. 312 C. proc. civ. recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul municipiul București prin Primar General împotriva deciziei

nr. 51 A din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2007.