ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2822/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 7433/02 din 6 decembrie 2002, pronunțată în dosar nr. 6359/2001 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova și pârâta I.N. împotriva deciziei nr. 595 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că este corectă hotărârea instanței de apel în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 29.453.256 lei chirie și TVA aferentă perioadei aprilie 1998-2000 și 2.431.260 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, întrucât pretențiile reclamantei pentru perioada iulie-noiembrie 1997 sunt prescrise conform art. 3 și 12 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

De asemenea, modul de soluționare al cererii reconvenționale formulate de pârâta I.N., care a contestat obligația de plată a chiriei, cu motivarea că imobilul a fost revendicat, astfel încât reclamanta nu are nici un temei pentru a pretinde plata chiriei, este corect, având în vedere faptul că, chiria a fost calculată până la data încetării contractului de închiriere. Împotriva acestei decizii contestatoarea I.N. a formulat contestație în anulare, prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2003. În motivare, se invocă faptul că reprezentantul ales nu a susținut cererea reconvențională, nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile, deși era utilă cauzei, și nu a invitat-o la ședințele de judecată, deși au fost achitate onorariile convenite.

Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în aceste condiții sunt nelegale, aduc grave prejudicii, impunându-se admiterea contestației în anulare. Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este nefondată, respingând-o ca atare. Astfel, potrivit textelor legale anterior menționate, retractarea hotărârii judecătorești pe calea contestației în anulare este posibilă doar în condițiile și pentru cazurile prevăzute în mod limitativ de lege, instanța neavând posibilitatea examinării justeței soluției pronunțate.

Finalitatea acestei căi extraordinare de atac fiind anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură sau dacă soluția dată este rezultatul unei erori materiale evidente, reiese că nu este posibilă utilizarea contestației, pentru alte motive, cu atât mai puțin pentru cele care derivă din executarea unui contract de asistență juridică. În consecință, pentru considerentele arătate, soluția ce se impune este aceea de respingere a contestației în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea I.N.A. prin procurator N.V. împotriva deciziei nr. 7433 din 6 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.