ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2822/2006

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 7433/02 din

6 decembrie 2002, pronunțată în dosar nr. 6359/2001 al Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova și pârâta I.N. împotriva deciziei nr. 595

din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că este corectă hotărârea instanței de apel în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 29.453.256 lei chirie și TVA aferentă

perioadei aprilie 1998-2000 și 2.431.260 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă, întrucât pretențiile reclamantei pentru perioada iulie-noiembrie

1997 sunt prescrise conform art. 3 și 12 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

De asemenea, modul de

soluționare al cererii reconvenționale formulate de pârâta I.N., care a

contestat obligația de plată a chiriei, cu motivarea că imobilul a fost

revendicat, astfel încât reclamanta nu are nici un temei pentru a pretinde

plata chiriei, este corect, având în vedere faptul că, chiria a fost calculată

până la data încetării contractului de închiriere.

Împotriva acestei decizii

contestatoarea I.N. a formulat contestație în anulare, prin cererea înregistrată

la data de 15 octombrie 2003.

În motivare, se invocă

faptul că reprezentantul ales nu a susținut cererea reconvențională, nu a

solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile, deși era utilă cauzei,

și nu a invitat-o la ședințele de judecată, deși au fost achitate onorariile

convenite.

Prin urmare, hotărârile

judecătorești pronunțate în aceste condiții sunt nelegale, aduc grave

prejudicii, impunându-se admiterea contestației în anulare.

Analizând contestația

formulată, prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 317 și

318 C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este nefondată, respingând-o ca

atare.

Astfel, potrivit textelor

legale anterior menționate, retractarea hotărârii judecătorești pe calea

contestației în anulare este posibilă doar în condițiile și pentru cazurile

prevăzute în mod limitativ de lege, instanța neavând posibilitatea examinării

justeței soluției pronunțate.

Finalitatea acestei căi

extraordinare de atac fiind anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile,

dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură

sau dacă soluția dată este rezultatul unei erori materiale evidente, reiese că

nu este posibilă utilizarea contestației, pentru alte motive, cu atât mai puțin

pentru cele care derivă din executarea unui contract de asistență juridică.

În consecință, pentru

considerentele arătate, soluția ce se impune este aceea de respingere a contestației

în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea I.N.A. prin procurator N.V. împotriva

deciziei nr. 7433 din 6 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.